Da! Împotriva unui abuziv „restart” pe care veneticii și marionetele trădătoare vor a ni-l aplica… Pentru a ne transforma după chipul voit de ei… Palizi, absenți și, cât mai curând, definitiv plecați… Și lovesc în stâlpii ființei noastre… Noi – cei atât de puțini, ei – atât de mulți și de vânduți… Și atacă violent o făptură ce nu mai are de multă vreme forța de redută, ci doar pe cel al unui contur dat de tot mai puținii și tot mai răsfirații stâlpi de veghe…
Acum se dă asaltul asupra Tricolorului… Pentru noi, simbol al unității, motiv de continuitate și afirmare, de împotrivire și luptă; pentru ei, veneticii dimpreună cu trădătorii, „un oarecare element grafic”… Căci la atât se reduce rostul Drapelului Național pentru aceste șopârle, și năpârci… Pentru acești mizerabili ce viermuiesc în umorile politice… Un simplu element grafic… Ce poate lipsi, nu?… Ori, eventual, poate fi înlocuit cu alte steme și identități… Pentru că Tricolorul îi încurcă… Nu pot trece de simbolistica, de măreția, de încărcătura istorică, de forța dată de rezistența lui prin timpuri mai grele…
Îi încurcă în acest „restart” al identității naționale pe care l-au târguit pe capul țării… Al unei țări care tace, deși acum nu mai asistă doar la batjocorirea drapelelor, lăsate să geamă sfâșiate în vânt… Nu mai asistă doar la umilirea unei țări prin acoperirea simbolurilor naționale de pe monumente, acum este părtașă ștergerii acestora… Și am ajuns aici și pentru că am lăsat nesancționată trădătoarea care ne-a interzis imnul național pe stadioane… Și care a rămas în aceeași funcție de vâslă împotriva românismului… Pentru că, nu-i așa?!, mai degrabă eliminăm însemnele naționale decât să dăm de pământ, de mal!, cu marionetele mizere ce ne conduc spre distrugere… Spre eliminarea noastră din istorie, din prezent și, mai ales, spre ștergerea a priori a oricăror urme, pe care le-am putea lăsa ca posibile mesaje în timp unor urmași ce vor ști a deschide ochii… Și am ajuns aici și pentru că alte stârpituri, deși ne interziceau accesul cu drapelele tricolore în muzee, la manifestările istorice și culturale, au rămas de asemenea în funcții… Că doar nu o să fie descălecate otrepele din funcții… Cine ar mai voma mizeriile și matrapazlâcurile prin care ni se șterg drepturile?…
Prezența și Identitatea. Atât pare a ne mai fi rămas… Prezența pentru a ființa acum, a viețui spre un mâine tot mai neclar, și Identitatea, singura ștafetă pe care o mai putem transmite celor ce vor veni după noi. Iar ele pot fi translatate zilei de mâine și prin actele noastre… Ca dovezi ale continuității… Căci, privindu-le, măcar nu riscăm a uita de al cui pământ aparținem… De ce glie mai ținem și asta doar grație forței simbolurilor naționale… Și ale căror rădăcini mai sunt vii doar pentru că mai există un Drapel Național, un Imn… Restul ne-au fost luate, măcelărite, zdrobite, să nu mai poată generații întregi să le pună cap la cap… Să le mai găsească locul… Căci așa le-ar putea afla rostul pe care noi l-am cedat, l-am lăsat a ne fi vândut…
Ne-am comportat de parcă nu am fi trăit pe o glie plină de jerfele înaintașilor. Ci am nimerit într-un loc al altora… Nu în cel al înaintașilor, de al căror eroism ne-am îndepărtat și aproape că ne-am dezis… Ne-am îndepărtat când am lăsat a ne fi rescrise paginile istorice, ne-am dezis când am permis a ne fi șterși Eroii Naționali din cărți… Când am închis ochii la eliminarea din viața publică a acelora care mai îndrăzneau a aduce un onor, nu de armie, deși ne-ar fi fost de folos câteva tunuri, ci de scriere și rememorare…
Ca oameni de cultură am fost jigniți pentru că ne-am apărat istoria, valorile, tradițiile, țara… Ca publiciști am fost huliți pentru că ne-am opus batjocoririi simbolurilor naționale… Am fost tratați drept detractori ai voinței veneticilor de a recompune țara din temelii… Iar acum, al „restartului” voit de ei și de slugile lor… Din restrângerea prezenței dodoloațe a ființei naționale în umbra unui popor tot mai înstrăinat, îndușmănit cu sine, izgonit din măreția pământului străpuns de oasele strămoșilor și sângele jertfei, de demnitate și onoare…
Astăzi, un alt scârbavnic ne ceartă că am îndrăznit a insista să fie pus Tricolorul la locul lui pe cărțile de identitate… Ne dă peste nas, nu pentru documentele ălea pașaport de călătorii pe la porțile altora (și unde nu vom mai fi lăsați nici măcar pe lângă uși, mai degrabă prin țarcurile din țarcul străinătății), ci pentru actele noastre de identitate din țară (numite, batjocoritor și „simple”)… Pentru vă jivinele au decis că Tricolorul nu mai trebuie inserat în grafica acestora… Nu își mai are locul acolo „din cauza elementelor de securitate”… Dar Drapelul unei Națiuni este întâiul ei certificat de siguranță!… Și nimic nu poate exista fără Drapelul Național… Și, în fond, pentru ce atâtea elemente de siguranță? În ce vreți a transforma actele noastre de identitate de sunt necesare atâtea elemente de siguranță încât grafica nu mai permite nici o abatere?
Trădătorilor, lăsați țara în pace! Nu o mai încălecați și nu mai încercați a-i smulge rădăcinile! Nu veți ajunge niciodată la izvoarele ei! Iar de nu puteți face o carte de identitate pe măsura demnității unui neam, plecați!
Tot ce este tradițional încurcă
Tot ce este ,,pe la spate” e de bine,
Dictatura are și ea un nume…!