Cartea electronică a… identificării

Nu, nu va mai fi un act „de identitate”… Ci unul de identificare… Și nu va mai servi cetățeanului în relația lui cu instituțiile, ci statului în acțiunea de supraveghere, „prevenție” și combatere… Va fi un buletin despre noi, nu al nostru… Nu va mai fi un act de acces al autorităților la datele noastre, ci o bază de date în sine despre noi… Un certificat despre noi, atât unul sanitar, aparent legat doar de mobilitatea informațiilor prin integrarea cardului de sănătate în acesta, dar, în realitate, prin datele respective, și o poartă de acces la dosarele noastre de sănătate, cât și un certificat ori cazier fiscal și financiar, prin transparentizarea noastră la nivel de impozite și taxe datorate. A oricăror datorii, prin sistemul integrat al bazei datornicilor, restanțierilor, rău planicilor la nivelul oricărei fiduici datorate, direct statului prin impozite, dar și indirect, prin restanțele la bănci, utilități et cetera, considerate și asimilate, prin impozitele datorate statului de feluritele entități private, ca parte a datoriilor noastre către acesta și, astfel, de drept identificate, consemnate, poprite…

Dar cel mai îngrijorător la nivel de drepturi este transformarea noastră în infractori a priori… Pentru că inserarea datelor biometrice ale feței și amprentelor va integra totul în sistemul de identificare a participării noastre acolo unde statul nu ne dorește prezența. Da, pentru autorități este cea mai simplă cale de a avea la îndemâna o bază de date cu amprente pentru identificarea infracțiunilor. Dar pentru noi reprezintă momentul în care statul ne tratează și ne asimilează unor infractori în așteptare…

Identitatea noastră ca ființe vii devine o identificarea digitală. În care drepturile noastre nu vor mai conta din momentul în care vom fi practic tratați ca niște proscriși, prin consemnarea criminalistică a amprentelor și datelor biometrice.

Astăzi par destul de îndepărtate zilele aplicării identificării și sancționării noastre digitalizate pentru participarea pe viu, de exemplu, la un miting nedorit de autorități. Nedorit, căci noțiunea de neautorizat va trebui eliminată din momentul în care vom participa ca turmă la crearea bazei de identificare a contravenienților și infractorilor prin digitalizarea datelor noastre biometrice. O gestiune care coboară practic la nivelul infracțiunii din momentul nașterii, prin includerea în astfel de acte inclusiv a nou născuților. Și nu trebuie să ne mulțumească nici măcar asumarea de către guvernanți a unei liste a datelor stricte ce vor putea fi incluse în acest act electronic de identificare. Pentru că acestea vor putea fi oricând „up gradate” cu datele dorite de o autoritate ori alta.

Și nu, nu mobilitatea noastră este vizată de autorități, micșorarea cardului electronic de identitate la dimensiunea celui bancar, pentru a facilitata alăturarea acestuia cardurilor, cărților de vizită și permisului fiind doar de imagine. Pentru că, de exemplu, „mobilitate” ar fi însemnat transpunerea datelor de pe permisele auto pe versoul noului card de identitate, mai ales că, atâta vreme cât integrezi în acesta cardul de sănătate, oricum ai anulat funcția lui de strict act de identitate.

În fapt, noua carte (electronică) de identitate este atât abuzivă, schimbând paradigma identificării biologice a individului cu una a autodefinirii, cât și nulă juridic, asociind concepte și structuri în antiteză, precum existența noțiunii de gen și a codului „binar” din CNP, prin cifrele 1 -masculin și 2 -feminin. Și este o antiteză evidentă pentru că identitatea individului prin sex se bazează pe structura sa biologică, în timp ce genul are la bază sentimentul despre sine și autodefinirea personală, subiectivă, fiind relevantă, nu pentru structura biologică a ființei (sexul), ci pentru starea psihologică de la un moment dat (și care poate oscila nu doar de la „M” -1 la „F” -2, ci multe alte litere lgbtq). Or, este un nonsens să asociezi introducerea deformației de identificare ca gen cu asocierea de cifre care identifică clar, prin CNP, sexul feminin (2) și pe cel masculin (1), identificare făcută încă de la naștere (prin certificatul de naștere și prima cifră a CNP -ului).

Și nu trebuie să restrângem discuția publică nici măcar la acele intruziuni menite clar să strivească și să înlăture ființa identitară, precum eliminarea tricolorului ca însemn național definitoriu, acestea deturnând în mod voit atenția de la alte „promiscuități” ale cărții electronice de identitate, precum monstruozitatea care poate lua naștere din gestiunea cipului de stocare a datelor de către autorități (pe care avem tot dreptul a o considera a priori abuzivă și frauduloasă).

Și chiar și motivarea necesității introducerii acestui act electronic ca posibilitate a menținerii liberei circulații prin Uniunea Europeană este iarăși doar o temă falsă. Nu doar prin tot mai întâlnitul „Quo vadis Europa?” ori intențiile de „exituri”, ci prin realitatea faptului că vorbim despre o țară în care majoritatea populației a văzut, nu doar Europa, dar chiar propria mare ori munte doar în fotografii și la televizor…

One Response to Cartea electronică a… identificării

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *