Ceea ce nu va mai fi rămas din noi…

Hai că mai e puțin și scăpăm de povară… Ne luăm de pe umeri și cea din urmă greutate  și ne eliberăm de toate acele răspunderi pe care ni le-au lăsat cei de dinaintea noastră. Vorba aceea, ne-au întrebat și pe noi dacă vrem să ne înhămăm la o asemenea luptă? Dacă putem și vrem să rupem din nisipul nostru balast pentru a număra, fir cu fir, ce mai avem pe aici? De ce să fim noi în veci stăpâni, să veghem, să luptăm, să ne asumăm, când putem sta în colțurile noastre de balastieri ai vieți și să ne ducem liniștiți viețile viermuind. De ce fim stăpâni când putem fi slugi?! De ce să luptăm când, nu-i așa, o viață avem… Să petrecem și să ne petrecem cât mai ușor, mai nesufocant, mai fără răspunderi… Ce ne trebuie nouă poveri când avem oricum de tras după noi bagajele personale ale unei vieți atât de impersonale?…

Să ne debarasăm de povară, dară! Să ne lepădăm de obligațiile morale, istorice și civice. Să lăsăm patriotismul istoric, economic și social și să azvârlim departe de noi tot ce ne apasă pe umeri!… Cine vrea o țară, să-și caute, nu?! Că asta facem și noi de atâta vreme de am și uitat, nu doar de unde am plecat, ci tot ce am lăsat în urmă. Tot ce am abandonat deși, aparent, suntem încă acasă. De ce să ne mai sacrificăm noi zilele, săptămânile, anii chiar, pentru alții? Da, „alții”!… Pentru că aici am ajuns bolnavi de trei decenii… Să nu ne mai gândim la urmașii noștri ca fiind ei, cei de mâine, cei din noi pentru mâine, ci doar niște „alții”… Pe care îi scoatem din calcule să nu-i încurce pe veneticii din prezentul nostru absent, prădătorii ce vor să pună gheara pe povara noastră…

Avem o țară și noi cerșim din poartă în poartă… Să nu mai tragem după noi și balastul amintirilor, istoriei, culturii, moralității și civismului, nu?!… Să dăm jos tot ceea ce ne încarcă de atâția ani, să putem cerși mai ușor „din poartă în poartă”… Și da, chiar mai este puțin până scăpăm de povară… Până ne debarasăm de apăsarea asta de pe viața noastră… Până ne lăsăm, nu lapidați, căci măcar cu o moarte demnă de ne-am plăti neputința, ci să ne lepădăm de povară… De țară… De neputința nepăsării în care am transformat visul dodoloț de mândru al înaintașilor…

Și sunt nenumărați cei ce ar vrea să ne „sufle” povara de pe umeri, să ne-o smulgă din brațe, din mâini, să o rupă de tainicele legături, tot mai firave, cu inima, cu sufletul, cu mintea, cu demnitatea și respectul față de cei ce s-au sacrificat pentru a avea noi o casă… Din care nu doar că am ieșit, dar pe care o lăsăm acum a fi înlănțuită cu grele lacăte pentru ființa neaoșă… Și nu, nu avem nici o scuză… Nu avem nimic a ni se ierta… Ci trebuie să fim judecați… Într-o parte, ei, veneticii și trădătorii care le-au stat la picioare, în cealaltă „boxă” noi, nepăsătorii, privitorii, absenții, dar, nu de puține ori, și intrigații, fariseii, ipocriții de neam și țară…

Trăim vremurile din urmă ale propriului nostru potop în istorie… Ni se ia totul… Din fața noastră, de lângă de noi, de sub noi… Ni se răpesc fiicele și feciorii, dar nu cei din carne și suflet, ci șuvițele de țară…

Ultima listare ne sună ceasul… Și suntem atât de absenți că nu ne mi pasă de matrapazlâcurile fățise în care s-au transformat actele de devalizare… Nu mai conștientizăm ridicolul tabloului „jaf de țară”… Ne-am vândut deja pentru iluzorii, pe de o parte, investiții, dar și promiscuități lansate în linșajul țării de acești viermi ce ne conduc pentru a face loc prădătorilor… Ne-am îndatorat printr-un „pnrr” ce ne va spolia și unghiile încarnate de sărăcie, dar vindem și cea ce am zis că protejăm tocmai prin asumarea acestor planuri de investiții ale dezinvestițiilor de țară…

Astăzi, guvernanții vor listarea la bursă a companiilor naționale pentru a face rost de bani „de investiții”, în condițiile în care am antamat și sufletul țării… Dar așa pot pune ei repede mâna pe țară, listând la burse pachete de acțiuni în urma cărora statul să nu mai conteze… Și ni se râde în nas inclusiv prin fundamentările acestor acțiuni. Căci să motivezi listarea „Hidroelectrica”, practic cedarea controlului de stat, prin faptul că faci rost de bani pentru „investiții în energia solară și eoliană”, când tu ai o avere energetică trecând, e drept, prin fisurile unei țări căpușate, destructurate și aproape expată, are și o ironie țintită. Să vadă și generațiile viitoare, de pe unde vor privi ele spre țara lor de cândva, cât de ușor au fost de desprins românii de matca lor.

Acest guvern de hiene, nici măcar corbi, căci ar fi fost dovada unei minime inteligențe, vrea să vândă halde de acțiuni din companiile naționale… Apoi va lista pesemne „la bursă” și râurile, și lacurile de acumulare, și izvoarele, ba chiar pământul… Întâi pe cel de sub activele companiilor naționale, apoi și de sub noi… Căci listarea la bursă a companiei „Hidroelectrica” reprezintă un atac final… Și nu este vorba doar de miza unui pachet de 15 sau chiar 20 la sută din acțiuni, ci și de participațiile fondului „Proprietatea”. Pentru că puroiul va infecta tot ce a mai rămas din noi, cei absenți, cei apatrizi cu sine, cei străini de propriile îndatoriri de suflet și conștiință…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*