Catastrofa învățământului universitar

(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)

Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de „greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit „democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină. Fac patru profeţii :

1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învățământului românesc, ca să-l aibă la îndemână.

Cine e de vină?

Problema nu este doar a învățământului. Ci este mult mai gravă: ține de economie și de decăderea pieței muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea: Statul (mai precis miniștrii învățământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar șpaga a ajuns în final la partide (de aia, mulți dintre profesorii din universitățile private sunt tot politruci); Statul, care după absolvire, a angajat în masa analfabeții si le-a dat si salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat! În ultimii șapte ani, numărul angajaților de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales în învățământ), deși nivelul angajaților de stat s-a prăbușit; Statul, care a mărit în permanență nivelul salariului minim și a forțat și firmele private să-i „răsplătească” pe imbecili. Socialiștii au făcut „protecția sociala” a incompetenților, ocazie cu care s-au îmbogățit și ei din greu (ca orice socialist respectabil).

Pe scurt, statul social a creat o piață de desfacere pentru idioțenie: păi, atunci, de ce vă mirați ca a ajuns să fie condus de idioți? Concluzie: e bou? Lasă-l să moară de foame!

Daca statul n-ar mai fi avut nici un angajat (zero funcționari, externalizare totală a serviciilor), toți absolvenții ar fi fost obligați sa cerșească o pâine la ușa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapă degerată pe diploma ta: ci doar pe câți bani poți să produci!

Daca statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diploma, boii respectivi ar fi primit în loc de bani… paie. Adică exact ce merită. Moartea e cel mai bun judecător; foamea e cel mai bun profesor

Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru ca statul român e în stare de faliment. A început sa concedieze profesori, polițiști, mineri, postași, avocați din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata și i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiștilor a ajuns la final.

De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ți-o recunoaște statul? Sigur! Păi atunci, sa-ti dea statul salariu! Hahaha… Aaaa, stați, ca statul concediază, nu angajează: voiam sa mă angajați dumneavoastră… Zău? Pai eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Daca te pun sa scrii o ofertă, nu ești capabil: nici in română, nici in engleză! Așa ca, hai, marș afară! Du-te și îngroașă coada șomerilor! România o sa fie mai puternică după ce o să mori tu de foame! (Dan Ungureanu – prof. univ. Universitatea Bucureşti)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*