Cultura – mijloc de civilizațe universală prin occidentalizare

V.S. Naipaul (Sir Vidiadhar Surajprasad V.S. Naipaul, Sir Vidiadhar Surajprasad Naipaul, născut în 17august 1932, Chaguanas, Trinidad și Tobago – decedat în 11 august 2018, Londra, Anglia, Regatul Unit, a fost un scriitor de limba engleză din spațiul fostelor colonii britanice. Este laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în 2001 și Cavaler al Coroanei Britanice în 1990. Născut la Chaguanas (Trinidad-Tobago) într-o familie hindusă, la vârsta de 18 ani ajunge în Anglia, la studii. În 1953 obține licența în litere la University College d’Oxford. Volumul de debut The Mystic Masseur este publicat în 1957), spunea că în curând omenirea se îndreaptă spre o „civilizație universală“. Asta înseamnă, practice, unificarea culturală a umanității ți promovarea tot mai extinsă a unor valori, credințe, orientări, instituții commune, practice de către majoritatea popoarelor lumii.

După cum se cunoaște, oamenii din toate societățile au valori de bază, majoritate comune, cum ar fi convingerea că omorul este un păcat și unele instituții precum familia stau la baza comunității în care trăiesc.Practic, 90 la sută din membri societăților omenești au un simț moral, trasmis din generație în generație, o moralitate minimă care se sprijină pe comcepte fundamentale despre ceea a ce e bine și rău. Așa cum specifică A. Shared Core în Ethics and International Aflaire, 1995 pp. 155-170.

Acesta fiind sensul conceptului de civilizație universală, el este profund important, dar nu este nou, nici relevant. Remarcăm faptul că oamenii au avut câteva valori și instituții comune, de-alungul veacurilor încărcate de istorie, poate explica anumite linii directoare comune ale comportamentului uman, dar nu poate limpezii istoria lor, care constă, așa cum se știe, în schimbările comportamentului uman,

Omenirea este împărțită în subgrupuri, cum ar fi: triburi, națiuni și entități culturale mai mari, numite în general, civilizații. Vaclav Havel spunea că acum „trăim acum într-o unincă civilizație globală”, „care nu este decât un strat subțire care acoperă sau ascunde imensa varietate de cultură, popoare, lumi religioase, tradiții istorice și atitudini formate de-a lungul istoriei, care într-un sens se află sub ea“. Sintagma „civilizației universală” ar putea fi folosită pentru a numi ceea ce au în comun civilizațiile din anumite staet ajunse la un grad înalt de civilizație.Puțin oameni ating sensul de civilizație universală. Este departe de a fi o cultură universală. În afara Occidentului, probabil mai puțin de 50 de milioane sau unu la sută din populația globală.Această cultură intelectuală comună există, confirmă Hedley Bull ( Bull s-a născut în Sydney, Australia, unde a urmat liceul Fort Street. A continuat să studieze istoria și filozofia la Universitatea din Sydney, unde a fost puternic influențat de filosoful John Anderson. În 1953, Bull a părăsit Australia pentru a studia politica la Oxford, iar după doi ani a fost numit într-un lectorat asistent în relații internaționale la London School of Economics and Political Science (LSE).

În 1965, Bull a fost numit director al Unității de Control și Dezarmare a Armelor din cadrul Biroului de Externe Britanic, pierzând identitatea sa australiană pentru cetățenia britanică. Doi ani mai târziu, în 1967, a fost numit profesor de relații internaționale la Universitatea Națională Australiană (ANU) din Canberra.

În 1977, Bull și-a publicat lucrarea principală, The Anarchical Society. Este considerat pe scară largă ca un manual cheie în domeniul relațiilor internaționale și este de asemenea văzut ca textul central în așa-numita „Școală engleză”, a relațiilor internaționale. În această carte, el susține că, în ciuda caracterului anarhic al arenei internaționale, acesta se caracterizează prin formarea nu numai a unui sistem de state, ci a unei societăți de state. Cerințele sale pentru ca o entitate să poată fi numită stat este ca aceasta să pretindă suveranitatea asupra unui grup de oameni, un teritoriu definit și că trebuie să aibă un guvern. Statele formează un sistem atunci când au un grad suficient de interacțiune și au impact asupra deciziilor reciproce, așa cum se „comportă – cel puțin într-o anumită măsură – ca părți ale unui întreg. Un sistem de state poate exista fără ca acesta să fie și o societate de state. O societate de state ia naștere „atunci când un grup de state, conștiente de anumite interese și valori comune, formează o societate în sensul că se consideră legate de un set comun de reguli în relațiile lor între ele și participă la funcționarea instituțiilor comune.

Societatea statelor este o modalitate prin care Bull poate analiza și evalua posibilitățile de ordine în politica mondială. El își continuă argumentul oferind conceptul de ordine în viața socială și mecanismele: echilibrul puterii , dreptul internațional , diplomația , războiul și rolurile centrale ale marilor puteri . El concluzionează în cele din urmă că, în ciuda existenței unor posibile forme alternative de organizare, sistemul statelor este cea mai bună șansă a noastră de a realiza ordinea în politica mondială.) Acesta mai spunea că numai la nivelul elitelor, rădăcinile ei sunt puțin adânci în multe societăți.Unii cercetători spun că s-a avansat idea că răspândirea tiparelor de consum și a culturii populare occidentale în lume creează o civilizație occidentală.

Credința creștină, chiar și musulmană prin Biblie, Coran și shar`a constituie baza de început a civilizațiilor. Ele reprezintă esența Occidentului, nu modernalitatea lui. Ele sunt, de asemenea, în mare parte, factorii care au permis Occidentului să inițieze modernizarea sa și a lumii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*