Trofeele își așteaptau câștigătorii, emoțiile se amplificau, publicul se pregătea pentru întâlnirea cu artiștii preferați. Totul era pregătit pentru seara zilei de 19 iulie când sărbătoarea Teatrului românesc urma să se dezvăluie pe scena Sălii Mari a Teatrului Național din București, începând cu ora 21.00. De la ora 20.00 urma să se transmită LIVE pe contul de YouTube UNITER ROMÂNIA și pe pagina de facebook a UNITER sosirea pe covorul roșu a unora dintre cei mai apreciați artiști români ai momentului. La ora 21.00, ceremonia acordării Premiilor UNITER va putea fi urmărită în direct pe TVR1, TVR Internațional, TVR Moldova și Radio România Cultural. Online pe www.uniter.ro, www.tvr.ro și preluat de pagina de Facebook UNITER https://www.facebook.com/UNITERoficial. Amfitrionul Galei va fi Ion Caramitru, regia spectacolului este semnată de Bobi Pricop, iar scenografia, Irina Moscu. „Cu masca pe figură, cu mimica ascunsă, ne vom bucura, totuși, că sistemul funcționează, că teatrul e deschis. Sala Mare a TNB va găzdui, din nou, Gala UNITER!” (Ion Caramitru, președintele UNITER).
Dar până să înceapă totul noi am aplaudat și am încurajat-o pe actrița Alexandra Vicol, aflată în competiţia pentru trofeul UNITER de „Cea mai bună actriță în rol principal”. „Fundă” este rolul principal din spectacolul „Portugalia” a lui Zoltan Egressy, pus în scenă de regizorul Vladimir Anton la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani și este acela care a propulsat-o pe Alexandra Vicol printre cele mai bune actrițe ale anului 2020, alături de Eliza Noemi Judeu (Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău) și Emoke Kata (Reactor de Creaţie şi Experiment, Cluj-Napoca).
Chiar dacă nu v-a obține premiul, această nominalizare reprezintă o premieră pentru Teatrul „Mihai Eminescu”, Alexandra Vicol fiind singura actriță din istoria teatrului care obține o astfel de nominalizare la Premiile UNITER. „A fost emoționant și neașteptat de frumos. M-am bucurat foarte mult să fiu acolo cu toată lumea bună a teatrului. Eu m-am bucurat de experiență. Premiul dacă era să fie ar fi fost un bonus la tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă, dat fiind faptul că am fost nominalizată și că am putut să particip la această gală. Pentru mine este mai mult decât onorant. Seara a decurs foarte frumos: intrarea pe covorul roșu, interviul, pozele de la panou, iar apoi Gala propriu-zisă. E prima nominalizare dată de juriu din istoria Teatrului „Mihai Eminescu”, la Gala Premiilor UNITER; este unul dintre cele mai importante programe ale Uniunii, inițiat și coordonat de Ion Caramitru. Aceasta se desfășoară anual, încă din 1991, acordând distincțiile Uniunii pentru fiecare an calendaristic încheiat. Decernarea premiilor se face după principiul nominalizărilor stabilite de un juriu de selecție. Dintre aceste nominalizări, un alt juriu decide, în seara Galei, prin vot secret, câștigătorul fiecărui premiu.
„Cel mai frumos sfârșit de săptămână e la teatru!” Asta ne spunea acum un timp Alexandra Ioana Vicol, actriţă la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. Încă de când era studentă la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret din București, clasa profesorilor Mircea Constantinescu, George Grigore, Ioana Visalon, îmi spunea că își dorește tare mult să își ia licența și să se întoarcă la Botoșani, la scena de acolo care a făcut-o să se descopere ca actriță. Poate părea ciudat pentru cineva care a cunoscut viața culturală efervescentă a capitalei să își dorească o reîntorcere spre provincie, spre o zonă care poate părea mult mai liniștită și totuși… Dacă în București ne putem gândi la un număr al spectatorilor posibili de peste 1milion, într-un teatru de provincie se montează mult mai multe piese într-o stagiune, „rulându-se” un număr de spectatori mult mai mic. Astfel actorii au șansa să joace mai multe caractere, mai multe roluri. Actorii „de provincie” sunt mai „antrenați” și datorită lipsei unei reale concurențe, pentru că majoritatea absolvenților de teatru își doresc capitala. Acasă la ei, actorii „de provincie” sunt vedetele orașului. Toată lumea îi cunoaște și îi recunoaște; toată lumea îi apreciază. Poate acesta este și farmecul reîntorcerii. Poate există și o iubire, un dor care cheamă… Alexandra Ioana Vicol s-a născut pe 27 ianuarie 1990 în Botoșani și a învăţat în perioada 2005 – 2009 la Colegiu Național „Mihai Eminescu” (profil Științe Sociale) din Botoșani, timp în care joacă teatru la „Atelier”-ul creat pe lângă Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. În anul 2009 a venit la București pentru a-și împlini visul de a deveni actriță. A urmat Facultatea de Arte, specializarea Artele Spectacolului – Actorie, din cadrul Universității „Spiru Haret”. Iat-o acum pe scânteietoarea scenă a Teatrului Național din București, nominalizată la un mare premiu UNITER.
O întrebam cândva pe Alexandra Vicol: Cum crezi că va fi viitorul pentru tine? Ce îți dorești cel mai mult? „Sunt extrem de recunoscătoare şi îi mulţumesc Lui Dumnezeu pentru că visul meu e împlinit. Îmi doresc sănătate şi să joc. Să joc cât mai mult şi în spectacole cât mai interesante. Peste ani mă văd tot în acest teatru, jucând cu aceeaşi bucurie.” Sincere felicitări Alexandra Vicol!
Când doriți să evadați din capitală, mergeți la Botoșani și după ce vedeți orașul, vedeți și teatrul de aici, dar și spectacolele. Veți descoperii inimi și spirite tinere îndrăgostite de artă cu adevărat. Nu o să vă pară rău! (G.V.G.)
Lasă un răspuns