Fortăreața vlahilor Asani de la Veliko Târnovo (Bulgaria)

Cei trei frați vlahi Asan sunt cei care transformă din temelii Bulgaria, dar și Tarevetul, ridicând în mijlocul Balcanilor o cetate demnă de orice mare imperiu al vremii. Numele orașului provine de la cuvântul slav „tern” sau „turn” (tron) și de-a lungul anilor s-a transformat în Ternov, Turnov, Tur-nov, Turnovgrad, Turnovo, iar mai apoi în Veliko Turnovo, fiind numit „Veliko” (Mare) datorită mărimii și frumuseții sale. Măreața fortăreață impresionantă care veghează de secole deasupra orașului Veliko Târnovo, a fost capitala Țaratului vlaho-bulgar în perioada 1185 – 1393. Așezată pe colinele Tarevet, Trapezița, Momina Krepost și Sveta Gora, pe ambele maluri ale râului Iantra, cetatea ocupă o suprafață de 110.000 de metri pătrați, imensa fortificație fiind întărită cu ziduri uriașe cu o înălțime de peste zece metri și o grosime de până la 3,40 metri. Trei porți succesive și tot atâtea rânduri de turnuri și creneluri au stat mai bine de două secole în calea năvălirilor barbare. Nu mai puțin de 21 de biserici ortodoxe se aflau în incinta cetății, fiecare dintre ele reprezentând centrul unei mici comunități.

Alături de ele se regăsea și Palatul Țarilor, iar deasupra tuturor, în punctul cel mai înalt al muntelui, fusese ridicată Patriarhia, poate și ca un semn care să amintească viitorilor monarhi ascendentul puterii religioase asupra celei civile. Construit pe ruinele unei basilici bizantine, complexul patriarhal ocupa 3.000 de metri pătrați și a fost înconjurat, la rândul lui, de ziduri cu creneluri. Timp de peste 200 de ani, aici s-a aflat unul dintre cele mai mari centre culturale ale Balcanilor, locaș de învățătură pentru mulți dintre cărturarii vremii. Atât patriarhia, cât și restul cetății au fost incendiate de otomani în anul 1393, anul prăbușirii Tarevetului și al Imperiului Vlaho-Bulgar. Printre cei căzuți în apărarea cetății s-a aflat și Eftimie din Târnovo, ultimul patriarh din Târnovgrad, cea mai distinsă personalitate a sfârșitului de secol XIV. În prezent, mărturia acelor vremuri glorioase este din nou palpabilă, grație eforturilor făcute de autoritățile locale și guvernamentale care au reclădit practic de la zero o mare parte a fortificațiilor.

De altfel, spectacolul oferit de Tarevet este și astăzi unul impunător, iar ca să poți vizita întreaga cetate ai nevoie de cel puțin o zi. Fii sigur însă că această întâlnire cu trecutul va merita fiecare secundă. Veliko Târnovo se află la o distanță de aproximativ 190 de kilometri de București. O călătorie cu mașina din centrul capitalei și până la Târnovo va dura cel mult trei ore, incluzând aici și trecerea prin Vama Giurgiu. În imediata apropiere a orașului, turiștii pot vizita și satul Arbanassi, locație în care autoritățile au interzis ridicarea clădirilor cu arhitectură modernă. Satul, deși cochet, pare rupt din Evul Mediu, efect care atrage anual zeci de mii de turiști. Văile adânci și înguste, cu pereți stâncoși și cu vegetație din abundență, formează peisaje de o frumusețe unică. Cursul spectaculos al râului Yantra șerpuiește ușor în jurul cetății, după care dispărea printre văile și dealurile orașului Veliko Târnovo.  Undeva înconjoară insula pe care se află spectaculosul Monument al celor trei frați Asan, statui de bronz aflați călare în plină șarjă de atac. Cu sabia în mână au trăit și cu sabia lângă pernă au dormit acești mândrii vlahi ce au îmbrăcat cămașa morții în dorința lor de a avea ceea ce este mai de preț pe lume, adică libertatea.

Tsarevets (bulgară; cred „țarevici”, de la Cetatea Țarului-Țarilor) este numită cetatea medievală din nordul Bulgariei, situată pe un deal stâncos de 206 metri înălțime din orașul Veliko Tarnovo. Cele mai vechi dovezi ale prezenței umane de pe deal datează din mileniul II î.Hr. Prima mențiune despre Cetatea Tsarevets apare în anul 1190. După rebeliunea vlaho-bulgară și înființarea celui de-al doilea imperiu bulgar cu capitala la Veliko Tarnovo, cetatea a devenit cea mai importantă din Bulgaria, adesea comparată cu Roma și Constantinopol. În anul 1393, fortăreața a fost asediată de forțele otomane timp de trei luni și la final a fost incendiată, marcând căderea Imperiului Bulgar. Cetatea are trei intrări, una principală în partea estică a delalului și două în partea nordică și sudică. Restaurarea Cetății Tsarevets a început în anul 1930 și a fost finalizată abia în 1981, an în care s-a marcat cei 1.300 de ani de la înființarea statului bulgar. După un timp bun de mers printre fortificații am ajuns și la poarta catedralei patriarhale din vârf, „Înălțarea Domnului Hristos”.  Biserica aceasta a fost reconstruită în anul 1981 și pictată de artistul Theophanes Sokerov în anul 1985. Frescele din interiorul bisericii sunt pictate într-un stil modernist și ilustrează cele mai importante momente din perioada celui de-al doilea imperiu bulgar. Am intrat în biserică. Picturile sunt ….hieratice. Nu am mai văzut niciodată o biserică pictată în acest fel. Am făcut câteva fotografii și am ieșit. Râul Iantra scânteia ca un șarpe de foc în jurul marii cetăți. Parcă se auzeau ropote de copite ce alergau pe aleile pietruite și voci răgușite ce dădeau comenzi scurte și rapide. Un zornăit de metal și un șuierat de săgeată…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*