Redefinirea identitară „de gen” a drepturilor omului…

„Pe când era Europa Europă și avea mai multe viteze”… Așa vom ajunge a istorisi despre vremurile bune ale Uniunii Europene… Cea a părinților fondatori și a acelora care au reușit să o mențină decenii în matca normalului… Pentru că, deși mereu au existat mai multe „europe” ce nu reușeau să intre în cadență, direcția măcar era una singură… Iar fundamentele pe care era construită erau literă de lege… Azi însă ne despărțim de acele vremuri… Și nu „vitezele” ne vor  mai ierarhiza în UE, ci direcțiile… Iar cel mai trist, fisura (indusă, amplificată, segregaționistă chiar), va fi plecat tocmai din singurul pilon ce nu trebuia atins… Cel al drepturilor omului… Pentru că Europa de azi, nici măcar cea de mâine, se disociază poate de singurul ei liant viabil… Mai mult, transformă acel pilon-unitate într-un nisip ce se scurge prin clepsidra acceptărilor „noii Europe”…

Avem două Europe… Aproape radicalizate… Și nici măcar nu vorbim despre contre în opinii și atitudini, ci despre o diviziune prin cea mai terifiantă postcortină de fier: ideologia LGBTQ… O bornă unde se opresc drepturile celor mulți, o Europă „centrală” care aplică infrigement țărilor care, în esența deciziilor lor, se bazează tocmai pe drepturile omului, incluzând în acestea majoritatea normală… O Europă „de gen” ce promovează noile forme ale drepturilor omului… Dar nu ca ființă, socială, gânditoare, culturală, ci strict consumatoristă…

Și este ilar să vezi că, deși UE nu a repus în matcă drepturile omului din țările care au aplicat la începutul pandemiei suspendarea unora dintre ele (printre care și noi), vine și promovează drepturile consumatorului, distanțându-se de valorile și reperele anterioare pandemiei… Iar în cel mai grav derapaj la adresa suveranităților naționale, UE amenință Ungaria pentru deciziile interne în privința protejării drepturilor majorității în fața invaziei LGBTQ. Și nu la nivelul unei recomandări de revizuire a politicilor naționale, interne, ci printr-un raport de infrigement, încălcând grav suveranitatea națională a țării vecine… Și, practic, a fiecărui stat membru cu intenții similare de protejare a valorilor tradiționale și creștine…

O Europă (centrală) ce își reneagă însăși statutul de familie europeană… Pentru că, prin felul de promovare, și translatare spre o identificare de gen, însăși denumirea de „familie europeană” devine ridicolă… Cel puțin pentru acea parte a Europei care promovează și amenință țările care nu adoptă normele LGBTQ-UE… Acolo nu mai avem „o mare familie europeană”, aceasta a rămas pe partea estică a blocului continental, acolo avem un parteneriat civil de co(m)uniune europeană (!), chiar noneuropeană, prin distanțarea de valorile părinților fondatori…

Unde suntem noi? Cum ne poziționăm pe acest nou „front”? Din păcate, tot în tăcere, lașitate, tergiversare, așteptând să vedem care dintre „steaguri” va flutura la final… Cel săltat de fund pe catargul curcubist-european ori cel al revenirii în forță a curentului real tradițional-creștin?… Și stăm în așteptare chiar dacă direcția ar trebui să ne fie clară… Ba, culmea este că, deși am lăsat Ungaria să-și înfigă ghearele în casele, bisericile, conacele, pământurile și fluxurile noastre financiare, transformând Ardealul în mai mult decât un parteneriat regional transnațional, în favoarea Budapestei evident, la nivelul inițiativei maghiare antiLGBTQ am băgat adânc capul în nisip… Chiar dacă Parlamentul European a încălcat practic, și grav, tratatele UE (cele preLGBT!), supunând la vot o rezoluție împotriva Ungariei pentru că aceasta a îndrăznit sa adopte o lege ce interzice scârbavnica  ideologie de gen în școli..

Și nici măcar în clipa în care se strâng masiv rândurile blocului comunitar tradițional, pe care îl putem identifica și defini deja așa, prin asocierea la poziția și apărarea drepturilor național suverane ale Ungariei, a unor state precum Polonia, Cehia, Slovacia şi Slovenia, noi nu ne îndreptăm spre ceea ce, măcar creștinește, ar fi  normal. Și nu neapărat pe conflictul punctual al Ungariei cu Europa, referitor la drepturile Budapestei de a se proteja de ideologia agresivă de gen a LGBTQ-UE, ci pe temele care ar trebui să fie cu adevărat prioritare pentru Uniunea Europeană, precum repunerea în matcă a drepturilor omului (și nu înlocuirea lor cu supraîncărcarea legislativă legată de drepturile consumatorului)…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*