Cazanele Dunării, urme de locuire umană de 12.000 de ani…

De-a lungul Cazanelor Mari ale Dunării pot fi zărite 3 guri de peşteră mai mari: Peştera Ponicovei, Peştera lui Clemente şi Peştera Veterani. Dar, pe lângă acestea, la Dubova (comună, judeţul Mehedinţi) se găsesc unele peşteri cu urme de locuire umană străveche. Una dintre acestea este Peştera Climente I (cunoscută și ca Peştera Climente sau Gaura lui Climente). Peştera se localizează în Munţii Almăjului, bazinul Dunării, zona Porţilor de Fier, Preluca lui ClimenteCiucaru Mare. Cavitatea a fost intens locuită în următoarele epoci: paleolitic, mezolitic, neolitic, eneoliticul târziu, epoca bronzului, Hallstatt, epoca medievală, epoca modernă şi contemporană. Cea de a doua este Peştera lui Climente II (cunoscută ca și „Peştera Nr. 1 de la Gaura Ponicovei” sau „Peştera de la Drum”). Peştera se localizează în Munţii Almăjului, bazinul Dunării, zona Porţilor de Fier, Preluca lui ClimenteCiucaru Mare. Cavitatea a fost intens locuită în următoarele epoci: paleolitic, mezolitic, neolitic, eneoliticul târziu, Hallstatt, epoca daco-romană, epoca medievală şi epoca modernă. Peştera lui Clemente (Climente) aparţine Rezervaţiei complexe Cazanele mari şi mici din Defileul Dunării, aflate între versanţii abrupţi ai fluviului constituiţi din calcare mezozoice (115 ha). Faţă de Peştera Ponicovei, care este spectaculoasă, Peştera lui Clemente se remarcă prin descoperirile arheologice senzaţionale: obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramică, obiecte de podoabă (dintre cele mai vechi din România), unelte de piatră cioplită în urmă cu peste 12.000 de ani. Sursele spun ca cele mai vechi urme ale vieţuirii omeneşti pe teritoriul ţării noastre s-au descoperit în spaţiul Drobetei, la Cazanele Dunării, în Peştera lui Clemente de la Dubova, acum 12.000 de ani (paleoliticul superior). O altă peşteră cu vestigii umane este Peștera Cuina Turcului (cunoscută ca și Peştera din Potcapina Turcului, Peştera de la Curba Periculoasă sau Peştera de la Gura Ponicovei). Aceasta se localizează în Munţii Almăjului, bazinul Dunării, zona Porţilor de Fier, Ciucaru MareCazanele Mari, în partea de vest a adăpostului natural de la Cuina Turcului, între Moara Dracului şi Proluca Turcului. Cavitatea a fost intens locuită în următoarele epoci: epipaleolitic, neolitic, eneoliticul târziu, Hallstatt timpuriu şi Evul mediu timpuriu şi târziu. S-au descoperit, de asemenea, şi resturi ale unei locuiri de tip Lepenski Vir. Aici s-a descoperit şi o drahmă emisă de oraşul Apollonia. Mai  avem Peştera Fluturilor (sau Gaura Fluturilor, ori Gaura de la Şălitrari). Peştera se localizează în Munţii Almăjului, bazinul Dunării, zona Porţilor de Fier, Ciucaru MareCheile Ponicovei, malul din stânga râului Ponicova, deasupra Peşterii Ponicova. Cavitatea a fost locuită în Hallstatt, epoca medievală şi modernă. Apoi urmează Peştera lui Carafil sau Gaura lui Carafil (Călăfir). Peştera se localizează în Munţii Almăjului, bazinul Dunării, zona Porţilor de Fier, Ciucaru MareCheile Ponicovei, malul din stânga râului Ponicova, deasupra Peşterii Ponicova. Cavitatea a fost locuită în eneoliticul târziu, epoca medievală şi modernă. O cavitate carstică mai mare este Peştera Ponicova (Peştera de la Gura Ponicovei, Peştera de la Gura Apei, Peştera Liliecilor sau Peştera Polilecilor). Peştera se localizează în Munţii Almăjului, bazinul Dunării, zona Porţilor de Fier, Cheile Ponicovei şi Dunăre, la est de şoseaua Orşova – Moldova Veche, Cazanele Mari. Cavitatea a fost locuită în paleolitic, neolitic, eneoliticul târziu, epoca bronzului, Hallstatt, Latène, epoca medievală şi modernă.

Ați auzit poate de  Peştera Veterani (Peştera Maovăţ, Peştera de sub Pânza Curii, Veterani Barlang, Veterani Höhle, Piscabara sau Peth). Peştera se localizează în Munţii Almăjului, bazinul Dunării, zona Porţilor de Fier, Ciucaru Mare, sub peretele numit Pânza Curii, la 500 m aval de Peştera Ponicova. Cavitatea a fost locuită în paleolitic, mezolitic, neolitic, eneoliticul târziu, Hallstatt, epoca romană şi daco-romană, epoca medievală (bizantină) şi modernă. Aici pare a fi funcţionat un mithraeum roman (altar al zeului Mithra). Peştera a fost fortificată în perioada medievală. Apoi ar fi Adăpostul lui Climente (sau Potcapina lui Climente). Acesta se află în zona Ciucarul Mare, Cazanele Mari, pe Proluca lui Climente, în amonte de Peştera Ponicova şi la 120 m deasupra Peşterii Climente II, sub Peştera Climente I. Adăpostul a fost locuit în paleolitic, epoca bronzului, Hallstatt şi epoca medievală. Un loc folosit în vechiem mai este și Adăpostul de sub stânca Cuina Turcului (Moara Dracului sau Potcapina Cuina Turcului). Uriaşul adăpost sub stâncă este situat în zona Ciucarul Mare, Cazanele Mari, între Moara Dracului şi Proluca Turcului. Adăpostul a fost locuit în epipaleolitic, neolitic, eneoliticul târziu, Hallstatt, epoca daco-romană, epoca bizantină şi epoca medievală.

Ca și vestigii preistorice descoperite avem zona de la Punctul Sacoviştea Mare sau Cotul Mare. Aici se află o aşezare Starčevo-Criş în zona de îngustime maximă a Dunării, între Cazanele Mici şi Cazanele Mari. Tot aici s-a descoperit un mormânt de călăreţ datat în secolul II î.Hr.. La punctul Poiana în Zbăg s-a descoperit un topor de cupru cu braţele în cruce. La punctul Ponicova, aflat la est de sat, sunt semnalate movile cu manta din bolovani de râu. Nu este exclus să fie aceleaşi movile care au fost semnalate şi cercetate la vest de Ieşelniţa. La punctul Veterani-Terasă, s-au descoperit materiale arheologice de tip Schela Cladovei – Lepenski Vir.

Judeţul Mehedinţi, unde se află aceste cavități carstice purtătoare de urme de locuire umană străveche, ca parte componentă a vetrei de locuire în care poporul român şi-a înscris permanenţa şi continuitatea are o bogată istorie. Pe teritoriul judeţului, s-au succedat de-a lungul mileniilor, corespunzător legilor obiective ale dezvoltării istorice, orânduirile sociale cunoscute în istoria umanităţii, acumulându-se o bogată civilizaţie materială şi spirituală. Primele urme de locuire a oamenilor, ce s-au descoperit în această parte a spaţiului carpato-danubiano-pontic le avem din timpul comunei primitive, de la sfârşitul paleoliticului. Vestigii ale locuirii de la sfârşitul paleoliticului şi începutul neoliticului sunt constituite din unelte de silex sau cuarţ, din corn de cerb, dăltiţe, răzuitoare alături de unelte din colţi de mistreţ. Cele mai vechi urme arheologice descoperite în judeţul Mehedinţi datează de la sfârşitul paleoliticului superior (circa 12.000 ani î.Hr.) aşa cum au fost descoperite în Peştera lui Climente de la Dubova din Cazanele Dunării. Urme ale culturilor din neolitic, din epoca bronzului şi a fierului au fost descoperite în localităţi ca Şviniţa, Dubova, Ilovăţ, Hinova, Gârla Mare, Ostrovul Corbului, Schela Cladovei, Şimian, Drobeta Turnu Severin şi altele. Astfel, ca element surprinzător, în Peștera Climente II – Dubova a fost găsit un sanctuar în care era depus un schelet uman, în poziție chircită și acoperit cu strat de ocru roșu.

Europa epipaleolitică din perioada 13.000 – 9.500 î.Hr. și populațiile care evoluează la debutul oscilației Bölling (aproximativ 12.000 î.Hr.) și care au continuat până la sfârșitul Preborealului au fost în general atribuite Epipaleoliticului. În consecință, această perioadă istorică ar putea fi asociată cu intervalul între 13.000 și aproximativ 9.500-9.000 î.Hr. Aceste comunități au continuat stilul de viață al paleoliticului superior. Datorită numeroșilor factori, inclusiv schimbări climatice, grupurile mici de vânători-pescari-culegători au inovat instrumentele și tipurile de arme – producând, de exemplu, microliți (trapez) – păstrând în același timp și tipurile tradiționale de instrumente. Mezolitica Porțile de Fier cultura regiunii centrale trans-Dunăre, numit de arheologi după defileul Porțile de Fier, a fost stabilit de către o populație atribuită Epigravettian târzie sau mediteranean Tardigravettian. Prima etapă a acestei perioade a fost descoperită de arheologi în peștera Climente II (jud. Mehedinți), iar a doua etapă, prin descoperiri în adăpostul sub stâncile de la Cuina Turcului, Dubova, ambele situate în același masiv calcaros – Ciucaru Mare. Cele două niveluri de locuințe de la Cuina Turcului au produs o cantitate mare de instrumente și arme din silex, în special, și mai puțin din obsidian, os și corn, precum și ornamente ale corpului (scoici și dinți găuriți, pandantive osoase etc.). Ornamentele sunt adesea decorate cu modele geometrice incizate. Cea mai remarcabilă este o falangă de cal forată, ornamentată în întregime și care reprezintă probabil o figură feminină. Pe lângă mamifere (castor , mistreț, capră de munte etc.), au fost găsite și resturi de păsări și pești, fragmente de schelete umane. Peștera Climente II a „produs” un schelet uman, amplasat într – o poziție ghemuită, și acoperite de un strat gros de roșu ocru, care este atribuită Tardigravettian și care preceda nivel I la Cuina Turcului.

Urme vechi de locuire ce atestă perenitatea elementului uman în această zonă ce a „ocrotit” comunitatea umană existentă, prin resursele sale, prin poziționarea geografică, etc. Posibil ca sub apele lacului de acumulare, sau în albia maiestuosului fluviu să mai existe dovezi incontestabile… (George V. Grigore)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*