Mănăstirea Doamnei Neaga (jud. Buzău)

Un loc uitat în timp este Mănăstirea cetate Bradu-Tisău din județul Buzău. Aici au avut loc o parte din filmările unuia dintre cele mai premiate filme românești: Aferim. Dacă doriți să porniți pe urmele echipei de filmare și să vedeți și „in situ” locurile în care s-au născut scenele din film, porniți pe drumul DJ 100H. Mănăstirea-cetate Bradu a fost ridicată de boierii buzoieni pe malul stâng al pârâului Nișcov din județul Buzău, fiind una dintre cele mai vechi mănăstiri din Muntenia cu amenajare defensivă. Complexul este format din zidul de incintă al cetății, Casa domnească, ruinele chiliilor și spațiilor de locuit sau de servicii, turnurile de colț și o biserică cu hramul „Sfântul Dumitru”, construită în anul 1634. Mănăstirea a fost construită de familia Bădeanu Mihălcescu Cândescu în anul 1634, iar mai apoi refăcută de Doamna Neaga (soția domnitorului Mihnea Turcitul), motiv pentru care mai este știută și sub denumirea de Mănăstirea Doamnei Neaga. Cert este că de numele soției domnitorului convertit la Islam, se leagă cele mai multe edificii cu rol religios sau de apărare din zona Buzăului. Legenda este confirmată parțial și de arheologi.

Construcția incintei fortificate a fost datată arheologic în jurul anului 1570, în vremea domniei lui Mihnea Turcitul, soțul doamnei Neaga, de unde și legenda ctitoririi mânăstirii de către aceasta. Cert este că fortificarea acestei incinte s-a făcut datorită nevoii proprietarilor locului de a se pune la adăpost de tot mai desele năvăliri străine, dar și de disputele dintre diferitele partide boierești ale vremii. Mănăstirea a fost distrusă de turci, dar a fost rezidită din temelii în anul 1632 de Radu Mihalcea vel comis, unul dintre cei mai cunoscuți boieri de pe Valea Buzăului. Pe pisania de la intrare, în mare parte deteriorată, printre alte frânturi de cuvinte se poate desluși leatul 7150 (1642). Pictura interioară, refăcută în 1844, păstra, la vremea consemnării lui Basil Iorgulescu, numele vechilor ctitori: Radu vel comis și soția sa, jupâneasa Sofiica. Până la jumătatea secolul al XVII-lea, cetatea a fost folosită drept reședința boierilor Mihalcea-Cândești, după numele satului de la vărsarea Nișcovului în râul Buzău, Cândești, unde boierii cumpăraseră întinse moșii de-a lungul timpului. Prin anii 1650-1660, cetatea Bradu devine în totalitate mănăstire odată cu mutarea boierilor Mihalcea în noul lor conac de la Cândești. Printre personalitățile care au trecut pe la cetatea Bradu se află domnitorul Constantin Brâncoveanu și soția sa, Doamna Marica. În perioada Crăciunului anului 1689, Doamna Marica, soția lui Constantin Brâncoveanu, s-a adăpostit aici, împreună cu copiii și doamnele din suită, din fața năvălirii austriecilor generalului Heissler în Țara Românească. Potrivit istoricilor, după uciderea domnitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688) într-un complot al boierilor munteni, împăratul Leopold al Austriei l-a trimis pe generalul Donat Heissler să-l sprijine pe aga Constantin Bălăceanu, ginerele fostului domnitor, în disputa cu Constantin Brâncoveanu, nepotul aceluiași domnitor, desemnat de acesta la tronul Țării Românești. După ce austriecii au ocupat Bucureștii, Brâncoveanu a cerut ajutor turcilor și tătarilor și, în bătălia de la Zărnești, lângă Brașov (11/21 august 1690), s-au confruntat cei 4.000 de oameni recrutați din Transilvania sub comanda lui Heissler ca să-l sprijine pe Bălăceanu cu corpul de oaste munteano-turco-tătar al lui Brâncoveanu.

În urma bătăliei, câștigată de Brâncoveanu, acesta a poruncit să fie adus capul lui Bălăceanu la București și înfipt în poarta caselor familiei sale. Drept mulțumire pentru găzduirea sa la Bradu, doamna Marica a făcut mai multe danii mânăstirii, printre care și o Biblie, datată 1693, care se păstrează la Muzeul Episcopiei Buzăului. Deși nu este la fel de cunoscută ca alte lăcașuri de cult din țara noastră, mănăstirea Bradu este o adevărată bijuterie arhitecturală, importantă din mai multe puncte de vedere. Din istoria bisericii face parte și faptul că domnitorul Constantin Brâncoveanu s-a ascuns aici în 1703, 1708 și 1711, pe atunci fiind căutat de turci. Acesta a dat poruncă să se construiască o Casă Domnească în partea de vest a incintei fortificate. Deși a fost atacată în mai multe rânduri, cetatea nu a putut fi cucerită, ea fiind folosită drept refugiu și în timpul Revoluției de la 1821. În perioada 1872-1905, în chiliile mănăstirii a funcționat o școală de care se foloseau toți locuitorii zonei. Tot aici a funcționat și primăria până în anul 1905, când s-a mutat într-o casă din satul Valea-Rea. În curtea mănăstirii, în partea de nord se mai află o fântână din obezi de piatră cioplită, despre care ne amintește catagrafia din 1842. Mănăstirea este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Buzău și este una dintre cele mai importante atracții turistice din Muntenia. Codul ei este BZ-II-a-A-02407. Mănăstirea Bradu de astăzi este o mănăstire ortodoxă situată pe malul stâng al Nișcovului. Zidurile împrejmuitoare sunt în număr de patru, formând un patrulater cu laturi de diferite lungimi, construite din bolovani de râu cu cărămidă. Aceste ziduri au din loc în loc contraforți, iar cele patru colțuri au avut turnuri mari cu ferestre mici, pe unde se putea vedea de departe și trage cu armele. Azi se mai păstrează două turnuri. Prin două uși mari din lemn de stejar, căptușite cu benzi groase din fier se intră prin partea de est în curtea cetății. Aceste porți se află în prezent la Muzeul de Istorie al orașului Buzău. După felul cum au fost făcute se crede că datează de la începutul secolului XVII. Din camerele care au fost deasupra beciurilor, din chiliile călugărilor, nu se mai păstrează nimic. În mijloc, este biserica din zid în stil bizantin, armonioasă fără abside, cu turlă, unde sunt fixate clopotele.

Aici, în spațiile oferite de acest lăcaș de cult s-a filmat parte din „Aferim”. Filmul istoric din 2015 a fost regizat de Radu Jude și premiat la „Galele Gopo” din 2016 la multiple categorii: regie, actor în rol secundar, scenariu, costume și filmul însuși. Filmul este considerat important în cinematografia românească deoarece abordează chestiunea sclaviei romilor. Datorită subiectului, filmul a fost promovat în Parlamentul European în aprilie 2015, în prezența unui numeros public și a mai multor oficialități, cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Teodor Corban, Mihai Comănoiu și Cuzin Toma. În limba turcă, „Aferim” înseamnă „Bravo”. Filmările au avut loc nu numai în în România, ci și în Bulgaria și Cehia. Acțiunea filmului are loc în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Țara Românească. Teodor Corban interpretează rolul unui zapciu care, împreună cu fiul său, s-a pornit în căutarea, capturarea și returnarea către stăpân a unui țigan sclav fugit de pe moșie și despre care se crede că ar fi avut o aventură chiar cu soția stăpânului său. Pentru lungmetrajul filmului „Aferim!”, Radu Jude a primit premiul „Ursul de Argint” și „Premiul Gopo”, pentru cea mai bună regie. A fost nominalizat și la Premiile Academiei Europene de Film, la categoria „Cel mai bun scenariu european”. Regizorul Alexandru Dabija, devenit actor ocazional în acest film, a primit la „Galele Gopo” din 2016 premiul Gopo pentru „Cel mai bun actor într-un rol secundar”.

Mănăstirea cetate Bradu-Tisău din județul Buzău a făcut obiectul multor studii arheologice în 1974-1977. Biserica din interiorul cetății funcționează în prezent ca biserica parohială, deservind credincioșii satului Haleș, comuna Tisău, județul Buzău. Istorie și artă, realitate și ficțiune, toate s-au împletit aici în mod fericit, pe plaiuri buzoiene. Sperăm ca amintirea celor frumoase să dăinuie și peste veacuri! (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*