Lungul meu popas pe meleagul natal, mi-a conturat tot mai clar existența a trei Românii, deocamdată. Prima este România lui „Las Fierbinți”, adică țara semianalfabeților cu internet, țara celor 93,5 la sută care nu citesc, care nu cumpără nici măcar o carte pe an. E țara fecalizată de milionari, de bilionari, țara condusă de străini de neam, care au pus poporului tradițional botniță, e țara celor săraci cu duhul, e țara prostimii, e țara celor care sunt „carne de tun”, e țara xenomanilor, a celor care se pleacă în fața străinătății, a celor care urăsc tot ce-i autohton, care slujesc cu obediență politica occidentului de a transforma România într-o piață de desfacere pentru produsele străine. Au și transformat-o! În afară de lobodă, nu mai e nimic românesc. Dar și loboda, când am luat-o de la Piața Matache, țăranca bătrână și gheboșată cu o mână îmi întindea legătura, iar cu cealaltă ținea la ureche celularul. Deci ea vorbea la telefon în timp ce-mi dădea trei fire de lobodă cu 1,50 lei legătura. Și ce mobil avea! Performant, de ultimă oră! Se poate trăi oare și din lobodă? Ce avea ea atât de important de vorbit? Eram curios, cică, a anunțat-o nora, i-a murit o pisică! Iată o imagine semnificativă pentru Las Fierbinți. De ce „fierbinți”, fiindcă totul aici e rece, o minciună clocită, o realitate de îngheață apele! Este România deznaționalizată, infectată de ispite alogene.
A doua Românie este țara celor 6,5 la sută care citesc, care fac cultură, a celor care suferă pentru o idee, a celor care formează elita ei, care luptă pentru identitatea României, pentru valorile ei sacre. Este țara Spiritului Critic, țara valorilor. Este insula comorilor, în care mai pulsează sevele ancestrale, care mențin în viață încă România profundă.
Și a treia Românie ar fi România de tranziție, România forumiștilor și a veleitarilor, România celor care își dau cu părerea, care le știu pe toate dar nu sunt în stare să bată un cui la temelia ei! Este România cârcotașilor, a celor care nu sunt nici în car, nici în căruță, sunt și cu unii, și cu alții. Au o spoială de cultură și dau lecții, pe care ei nu le aplică niciodată. Sunt o categorie de neputincioși foarte periculoasă, fără orientare, fie că sunt fanatici naționaliști, fie curat cosmopoliți. Nici ei nu știu de care parte a balanței se află, pe care taler trăiesc, și-ar vinde și mama să fie cu unii, iar tatăl să fie cu alții. Sunt nehotărâții, care se uită la indicatoarele de la intersecție. De fapt, ei sunt neglijabili, în balanța inutilității, a sacilor care trebuie aruncați din nacelă.
Țara milionarilor fără carte! Imaginați-vă un bilionar care a câștigat milioanele numai furând, mințind, speculându-i pe proști, făcând eventual câteva drumuri și hoteluri, doar pentru a câștiga și mai mult, pentru a da pe din afară! Un astfel de bogătan nu face decât consolidează țara lui Las Fierbinți! El e noua ei temelie.
Așa cum, la cealaltă extremă, lucrează un Festival ca „George Enescu”. El era simbolul identității României. A venit însă „era Holender”, care l-a tras în jos, spre comerț. A venit apoi o altă firmă care îl aruncă în zona Las Fierbinți, cu activități co-laterale, cu kitsch-uri în loc de spectacole-concert, care în loc de melomani formează melomaci, o mostră de cum poate decădea o țară fără cap limpede.
România lui Las Fierbinți este consolidată de statul de gașcă, un stat birocratic, care este o rămășiță a „socialismului multilateral dezvoltat”. Birocrația o îngroapă. Și ea naște spectre, cum sunt și milionarii noștri. Nu există o personalitate politică pe care s-o respecți, nici un îmbogățit peste noapte cu ochi limpede.
Nu am nimic cu milionarii, dar ce poate face bun sau bine un milionar fără carte? O nouă șosea, o nouă piscină. Dar le poate face nu numai la Poiana Brașov, ci și în Anzi sau pe Munții Stâncoși. O țară în care el face o șosea, nu o poți deosebi de o altă țară în care se face o șosea similară. Prin poduri și șosele, hoteluri și restaurante nu deosebești o țară de alta.
Gândiți-vă la o tenismenă care muncește de mic copil să ajungă în top. Și-a sacrificat copilăria și tinerețea să ajungă în vârf. Și câștigă pe meritele ei. Dar ce face cu milioanele câștigate? Face hoteluri, piscine și colecție de mașini. Bilionarul care o face pe tăticu’ ei, i-a păpat milioanele pe ideea că este o mare investiție să fii colecționar de mașini!
N-ar investi un leu pentru o bibliotecă, pentru o școală, pentru o sală de concerte sau un tablou, să auzi că s-a dus la Artmark și a achiziționat „Prințesa” lui Tonitza și a dăruit-o Muzeului Național de Artă! Sau fac scamatorii, dau lovituri de tun, cumpără terenuri cu 15 milioane de euro, dar n-ar ajuta țara să recupereze „Cumințenia pământului”, adică să facă ceva pentru cultură, singura care dă identitatea unei țări, care ne face să deosebim o țară de alta. Ce-ar fi Franța fără Voltaire, Diderot, Rousseau, Baudelaire, Cézanne, Renoir, Ravel și mii de alți mari scriitori și artiști ai ei? Nu citesc francezii cărți?! O, Dumnezeule mare! Cultura a făcut din Franța un model de țară a spiritului tutelar!
România nu există prin colecția de mașini a tenismenei iubite, ci prin cultura ei tradițională, prin Predanie, prin minunile lui Brâncuși sau prin poezia lui Eminescu, pe care însă un contribuitor fanatic al țării Las Fierbinți l-a băgat în debara! Acești tipi de „‘telectuali ai lui Băsescu”, cum este triada Patapleșanu, au făcut tot atâta rău României ca milionarii care trag cu pușca în mistreți!
Toți milionarii la un loc nu au făcut pentru România profundă ce a făcut dl. Cristian Dumitrescu la Snagov, o oază de spiritualitate românească numită Grădina Vlahiia. Un făgărășan, emigrat în Canada, apoi reîntors acasă, a avut ideea să-și investească munca într-o zidire de la baza României profunde. Deci se poate face minuni dacă crezi în ele, dacă simți românește.
Dar ce poate face pentru România profundă un străin de neam, unul care nu simte românește, precum sirianul Arafat? Ați văzut ce-a făcut. Haosul actual, dezastrul adus de restricțiile pandemice!
Sigur, din asemenea corcituri se recrutează și România trădătorilor de neam sau România inconștienților, ca acest Cioclu Ciolacu, care a votat în Parlament pentru smulgerea unui ținut românesc din trupul țării. Mișnună trădătorii, se întoarce în mormânt Eminescu de numărul lor tot mai mare, pe care el începuse să-i înșiruie în ciclul dramatic „Dodecameronul”.
Realitatea lui Las Fierbinți este atotstăpână, România deznaționalizată cucerește și noua generație, care este o generație pierdută ab initio, e generația mobilului, a bicicletelor electrice și a tot felul de superficialități de împrumut, precum tendința americanizării, care o îndepărtează vertiginos de țara celor 6,5 la sută. Dar ar fi o minune ca măcar acești 6,5 la sută să fie conștienți de statutul lor, ei vor fi insula care va face inconfundabilă România în oceanul națiunilor.
Lasă un răspuns