Pogromul de la Iași între falsificare și adevăr istoric (2)

Procesul masacrelor din Iași – depozițiile martorilor principali ai Comunității evreiești

În anul 1945, unul dintre șefii Comunității Evreilor din Iași nu avea cunoștință de cei 14.850 de morți în „Pogromul de la Iași“. Suspect este și faptul că Matatias Carp a prezentat în vol. II al cărții sale numai un fragment denumit „EXTRAS din depoziția lui Avram Hahamu, Vice-președinte al Comunității Evreiești din Iași, audiat la 2 martie 1945 de către Acuzatorul Public Mihai Popilian“ (Matatias Carp, op. cit., vol. II, p. 65).

Ce avea de ascuns Matatias Carp, care nu a publicat toată depoziția acestui martor important? Este inadmisibil ca tocmai declarațiile unuia dintre șefii Comunității Evreiești, privind asasinatele de la Iași, care constituiau obiectul principal al anchetei penale deschise de autoritățile bolșevice, să nu fi fost expuse integral de Matatias Carp.

Vice-președintele Comunității Evreiești din Iași ar fi trebuit să aducă probele de forță privind capetele de acuzare în procesul penal al „Pogromului de la Iași“ și să indice martorii cheie ai procesului. Cu siguranță că vice-președintele evreimii din Iași cunoștea numărul real al victimelor Pogromului. Dovadă este faptul că acesta afirma în anchetă că a fost întocmit un referat amănunțit privind numărul evreilor morți în urma bombardamentelor aviației sovietice asupra Iașiului.

Cum este posibil ca, într-un raport al S.S.I., doi informatori evrei (conform lui Alex Mihai Stoenescu) să indice faptul că, în 1942, Comunitatea evreilor din Iași și-a numărat 13.266 de morți, Raportul Final să afirme că aceeași Comunitate și-a adjudecat 14.850 de morți, iar în anul 1945 vice-președintele Avram Hahamu să nu prezinte procurorilor tabelele cu decedații, adunate de la sinagogile din Comunitate sau să reclame dispariția acestor tabele?

Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (C.S.I.E.R.) conține toate aceste informații ignorate de membrii Comisiei „Elie Wiesel“ și de cercetătorii „științifici“ ai I.N.S.H.R. „E.W.“ Deși constituită abia din anul 2014, prețioasa Arhivă a C.S.I.E.R. conține dosare preluate inclusiv din arhiva Federației Comunităților Evreiești din România. Am numărat peste 2.446 file (aproximația provine din faptul că un dosar nu are precizat numărul de file), care conțin date și informații despre „Pogromul de la Iași“.

Probăm afirmațiile cu indicarea poziției 973: „Nr. dosar III 1072; Tribunalul Poporului, Procesul Progromului de la Iași, al evacuărilor din Iași cu trenul morții. Proces verbal de interogatorii, declarații martori, informatori; Evacuări din Iași. 1945-1947, 1951; 275 file; sursa Diferite arhive“.

Vice-președintele Hahamu a declarat că în ziua de 26 iunie 1941 a avut loc un bombardament sovietic asupra orașului Iași. În urma acuzelor Chestorului de Poliție privind implicarea populației evreiești în semnalizarea nocturnă a avioanelor, acesta a întocmit un Memoriu împreună cu un avocat evreu. În Memoriul Comunității Evreiești din Iași prezentat Chesturii în data de 28 iunie 1941, se expunea faptul că „au fost până în acel moment 38 de morți și peste 100 de case evreești bombardate în cartierele periferice ale orașului, unde locuia populația evreiască săracă“.

Nici „Declarația de martor a Ing. Israel Schleier, dată înaintea Acuzatorului public Mihai Popilian“, nu prezintă vreo dată concretă, nici măcar aproximativă, despre numărul victimelor sau despre gropile comune din Iași. Acesta a fost un martor ocular important care a făcut parte din delegația Comunității evreiești, prezentă la Chestura de Poliție în ziua de 27 iunie 1941, pomenită anterior de vice-președintele Comunității Evreiești din Iași. Schleier a fost arestat la Chestură în 29 iunie și a fost trimis cu trenul morții plecat din Iași către Călărași (Matatias Carp, op. cit., vol. II, pp. 88-94). De menționat că inginerul evreu s-a reîntors în Iași la sfârșitul lunii august 1941.

Aceste declarații de martor ale celor doi evrei marcanți ai Comunității, constituie proba indubitabilă a faptului că respectiva Comunitate a Evreilor din Iași avea posibilitatea să numere victimele din timpul pogromului și să adune informații privind măcar una dintre gropile comune pentru cei 14.850 de evrei asasinați (exceptând 2.717 de morți din cele două trenuri, îngropați în alte localități). Și raportul S.S.I. confirmă faptul că evreii obișnuiau să-și facă prezența în sinagogi. Totuși, pentru cine mai și gândește, nu puteau fi ascunse 12.133 de cadavre umane rezultate din asasinatele produse într-o zi. Dacă s-ar fi premeditat ascunderea cadavrelor, nu s-ar mai fi raportat în mod detaliat descărcarea cadavrelor din „trenurile morții“.

Cazul masacrului de la Sculeni – Stânca Rosnovanu

Spre deosebire de asasinatele din Iași, din zilele de 29 și 30 iunie 1941, despre care Matatias Carp este foarte zgârcit cu informațiile concrete, acesta detaliază cu lux de amănunte cazul „Masacrului de la Sculeni“, județul Iași, care avusese loc pe 27 iunie 1941, cu două zile înainte de evenimente de la Iași.

În cazul Sculeni, Matatias Carp prezintă inclusiv un „Raport de Expertiză medico-legală“ cu privire la deshumarea cadavrelor din septembrie 1945, întocmit de dr. Vasile Hurghișiu, medic legist al Tribunalului Iași. În anul 1945, la Stânca Rosnovanu (aproximativ 14 km de Iași) au fost deshumați 311 evrei (7 copii sub 12 ani, 46 copii sub 18 ani, 91 femei și 167 bărbați) originari din Sculeni (de pe teritoriul basarabean). Acest raport a fost întocmit în urma a două cereri ale Comunității Evreilor din Iași nr. 2171 din 10 Sept. 1945 și nr. 2176 din 12 Sept. 1945. „Din cele două cereri ale Comunității Evreilor Iași, depuse la Parchetul Tribunalului Iași, menționate mai sus, reiese că în ziua de 27 iunie 1941, au fost uciși evrei și îngropați în gropi comune la Stânca Rosnovanu, jud. Iași“ (Matatias Carp, op. cit., vol. II, pp.77-80).

Dacă pentru 311 de morți a fost nevoie de 3 gropi comune, descoperite la Stânca Rosnovanu, de câte gropi comune ar fi fost nevoie pentru înhumarea a 12.133 de victime asasinate în orașul Iași, în urma pogromului?

Cazul Sculeni-Stânca Rosnovanu ne-a atras atenția sub trei aspecte.

Comunitatea Evreilor din Iași a ținut evidența masacrelor din anul 1941, deci și a asasinatelor din orașul Iași; În anul 1945, Comunitatea Evreilor din Iași avea posibilitatea să sesizeze autoritățile judiciare despre asasinatele produse în Județul Iași; Autoritățile bolșevice nou instaurate aveau tot interesul să descopere toate gropile comune unde ar fi fost îngropați evreii uciși, mai cu seamă cei din orașul Iași, pentru a prezenta crimele fostului regim care trebuia denigrat public.

Din datele procesului, așa cum reiese din întrebările acuzatorului public Popilian în cadrul declarațiilor martorilor, în Cimitirul Israelit au fost îngropați numai 254 de evrei.

Este firească întrebarea de ce nu s-au făcut săpături în Cimitirul Israelit din Iași pentru descoperirea cadavrelor din groapa sau din gropile comune unde ar fi fost transportați și îngropați peste 500 de evrei, cum au declarat martorii din proces? Iar dacă săpăturile s-au efectuat, de ce Matatias Carp sau un alt cercetător nu a făcut publice rapoartele medico-legale ca în cazul Sculeni-Stânca Roznovanu?

Procesul mareșalului Antonescu – ignorat de cercetători

De asemenea, cercetătorii Comisiei Internaționale „Elie Wiesel“ nu au menționat în Raportul Final „E. W.“ probe sau date concrete din „Procesul marii trădări naționale“ din anul 1946, așa cum l-au numit autoritățile bolșevizate din România.

Din cartea Procesul Mareșalului Antonescu, Documente (Editura Saeculum I.O., Editura Europa Nova, București, 1995), aflăm că în acest Proces, desfășurat în anul 1946, în actul de acuzare se vehicula același număr de 8.000 de morți, ca și în Procesul Pogromului de la Iași. Despre „seriozitatea“ autorităților judiciare din acel Proces, al României ocupate de bolșevici, aflăm chiar din desfășurarea interogatoriului: „Ion Antonescu: «Domnule Președinte, eu n-am știut niciodată decât din Actul de acuzare, de 8.000, se spune. Acuma, domnul acuzator public (C. Dobrian – n.n.) vorbește de 10.000. În Actul de acuzare vorbește … n-am știut niciodată. Eu am știut de 2.000 care au fost băgați în gara Iași într-un vagon, presați acolo și au murit de asfixiere și m-am dus și am protestat …»; Președintele: «Comunicatul vorbea de 500.»; Ion Antonescu: «Nu-mi aduc aminte»; Președintele: «500 și spunea că în urma unei provocațiuni»; Ion Antonescu: «Nu-mi aduc aminte»; Președintele: «Nu, nu …»; Ion Antonescu: «Nu-mi aduc aminte, însă mie mi s-a raportat de 2.000 și pentru acești 2.000 am plecat imediat la Iași, personal»“ (Procesul Mareșalului, p. 241).

Cum se născocește o falsificare: numărul morților din curtea Chesturii

Încă din anul 1943, activistul comunist, fostul director politic al cominternistei Ana Pauker și cel care a semnat actul de cedare a Insulei Șerpilor din teritoriul românesc, Eduard Mezincescu, afirma în lucrarea Mareșalul Antonescu și catastrofa României (Editura Artemis, București, 1993), cităm: „Date oficiale despre numărul victimelor acestui pogrom nu există nici până azi sau, dacă există, cercetările noastre în arhivele accesibile nu ne-au permis să dăm peste ele. Estimațiile aproximative din Cartea Neagră dau cifrele de 5.000 pînă la 6.000 de evrei uciși“ (Eduard Mezincescu, op. cit., p.106).

La pagina 28 din vol. II, Matatias Carp relata despre numărul evreilor aflați în curtea Chesturii de Poliție din Iași: „Rapoartele oficiale vorbesc de 1.800-2.000 la orele 9 dim. și 3.500-4.000, ba chiar 5.000 pe la amiază. Martorii pomenesc de peste 6.000. “.

Pentru a proba existența a 5.000 de evrei în curtea Chesturii, Carp invocă documentul nr. 43, prezentat la paginile 107-110 „Raportul recapitulativ emis de Chestura Poliției Iași cu nr. 99 din 30 iunie 1941 către Ministrul de Interne“. „Spiritele fiind agitate la maximum și întrucât rămânerea evreilor în cursul nopții în curtea Chesturei, unde se găseau aproximativ 5.000, prezenta un mare pericol, neputând fi păziți și datorită faptului că în oraș focurile evreilor comuniști continuau, s-a hotărât de către autoritățile militare și civile (Prefectura de județ și Div. 14), evacuarea în două transporturi afară din Iași“ (Matatias Carp, op. cit., vol. II, p. 109).

Fără să mai citeze vreo sursă, Carp a afirmat în anul 1948: „Martorii pomenesc de peste 6.000“.

Neavând alte probe la timpul anului 1993, după cum singur a mărturisit că „cercetările noastre în arhivele accesibile nu ne-au permis să dăm peste ele“, și pentru a justifica un număr cât mai mare de morți, Mezincescu s-a grăbit să inducă ideea că toți evreii adunați în curtea Chesturii au fost împușcați. Dar Carp nu afirmă acest lucru la pagina 28!

În lucrarea Armata, mareșalul și evreii (ed. a 2-a, rev., București, Editura RAO, 2010), istoricul român Alex Mihai Stoenescu, comentează: „Analiza rapoartelor arată însă că cifrele de 5.000 sau 6.000 de evrei aflați în curtea Chesturii reprezintă sume totale ale celor arestați în case sau pe străzi, în două valuri, dimensiunea «imensă» a curții Chesturii nepermițând în realitate prezența simultană a unui număr atât de mare de oameni. Mai ales că «autoritățile românești au găsit curtea Chesturii ocupată de soldați nemți»! Se conturează însă drept credibilă ipoteza unui grup masiv de aproximativ 3.000 de evrei asupra cărora s-a tras de către militarii organizației Todt, grup din care supraviețuitorii au fost duși la gară în primul transport (2.530 de persoane). Operațiile de strângere a evreilor din oraș continuând, un număr de peste 2.000 de persoane a refăcut mulțimea din curtea Chesturii. Aceștia au constituit subiectul celui de-al doilea transport (1.974 de persoane)“ (Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 360).

Stoenescu sugerează, prin formularea „dimensiunea «imensă» a curții Chesturii“, ideea că aceasta nu avea dimensiunile unui perimetru împrejmuit în care să încapă 5.000 sau 6.000 de oameni. În realitate, curtea Chesturii de poliție era modestă. Nimeni nu a prezentat dimensiunile aproximative ale acesteia, pentru a ne face o imagine despre numărul de oameni care ar fi încăput în interiorul ei.

Am analizat fotografiile prezentate de Matatias Carp în planșele foto expuse în Cartea Neagră.

În Planșa a) intitulată „Curtea Chesturei de Poliție Iași. 30 iunie 1941“, Matatias Carp prezintă o fotografie de arhivă, unde se vede clar doar jumătatea pe lungime a curții, specificând că pe cealaltă jumătate s-ar fi aflat stivele de cadavre: „Printre cadavre răzlețe zac muribunzii și răniții. Stivele de cadavre sunt rânduite dealungul zidului opus clădirii“ (Matatias Carp, op. cit., vol.II, planșele foto dintre paginile 80 și 81).

Data de 30 iunie este eronată întrucât toate probele cu martori expun faptul că evreii adunați în curtea Chesturii în data de 29 iunie, inclusiv răniții, au fost expediați în două etape cu cele două „trenuri ale morții“. În 30 iunie martorii vorbesc doar despre cadavrele din curte.

Dacă jumătate din curte, pe toată lungimea, era plină de cadavre (evacuate cu camionul abia a doua zi), cum au mai intrat ceilalți 2.000 de evrei care au format lotul de 1.974 de evrei din trenul către Podul Iloaiei? Lăsăm la aprecierea specialiștilor să comenteze câte persoane se pot număra în jumătatea de curte din Planșa a). Aceiași experți pot număra victimele umane fotografiate pe Aleea Alecsandri (a se vedea Planșa e) situată în spatele curții Chesturii, care au încercat să se salveze prin fugă, escaladând zidul.

De unde știa Carp, în anul 1948, că pe partea stângă a curții, cum privești dinspre poartă, se aflau stive de cadavre? Mai există și alte fotografii nepublicate? Credem că da.

Șoferul Spinosu de la Salubritate declara în anul 1945: „În curtea Chesturei erau cadavre clădite ca o stivă de lemne pe o lungime de vreo patru, cinci metri și pe o lățime de un metru“. Șeful Salubrității, Marievici, spunea și el: „Când s-a deschis poarta am văzut o stivă de cadavre (atenție că o stivă nu înseamnă mai multe stive, precizate de Carp – n.n.) așezate ca lemnele așa fel că mașina nici nu a putut intra prea mult în curte“.

Tot Carp expune o altă fotografie cu lățimea totală a curții Chesturii în Planșa g), de data aceasta cu evrei care curăță pavajul curții, după evenimentele din 29 iunie. Și această fotografie conține explicații eronate: „Curtea Chesturei de Poliție Iași la 30 iunie 1941. Grupuri de evrei culeși de prin case în zorii zilei și obligați să spele sângele evreesc de pe pietrele din curtea Chesturei de Poliție“. Dar abia în dimineața zilei de 30 iunie au fost chemate camioanele de la Salubritatea Primăriei pentru transportul cadavrelor.

Există trei variante. Data de 30 iunie 1941, „în zorii zilei“, este corectă și cadavrele se aflau în dreptul porții de intrare, dar nu au intrat în cadrul fotografiei. Atunci dispare teoria unei curți pline de stive de cadavre; Data de 30 iunie este eronată și corectă este 1 iulie, când curtea era golită de cadavre. Analiza detaliată a martorilor din Procesul masacrelor din Iași, ar lămuri ambiguitatea situației; Data de 29 iunie după orele 19, după degajarea curții de cadavrel și stivuirea lor, și părăsirea primului lot de 2.530 de evrei îmbarcați în trenul spre Călărași.

Remarcăm faptul că există în arhivă fotografii ale stivelor de cadavre din gările Săbăoani, Podul Iloaiei și Mircești, deci ar fi trebuit să existe foto și cu stiva sau stivele de cadavre din curtea Chesturii. Este evident că autorii fotografiilor – soldați germani – nu ezitau să fotografieze detalii ale masacrului. De ce nu au fost date publicității?

Surpriza vine de la cercetătorii I.N.S.H.R. „.E.W.“, coordonați de Adrian Cioflâncă.

Am analizat galeria foto, secțiunea „Curtea Chesturii“ ce cuprinde 10 fotografii, postată pe pagina de internet intitulată „Pogromul de la Iași“². Descoperim încă două fotografii din curtea chesturii, nepublicate de Matatias Carp în volumul său. Planșa a) descrisă mai sus este aceeași cu foto 1/10 din galerie iar planșa g) corespunde foto 5/10. Cercetătorii s-au dumirit și ei că nu pot prezenta aceleași explicații la foto, ca și Carp.

Astfel, foto 1/10 (ACNSAS, P 636, Vol. 65, fila 10) conține explicația falsă: „Dimineața zilei de 29 iunie 1941, în Curtea Chesturii de Poliție din Iași. Trupurile celor vii sunt amestecate cu cadavre. La poartă stăteau soldați români și germani cu răngi de fier și ciomege, lovind pe cei care erau împinși înăuntru“.

Declarația de martor în procesul penal a Ing. Israel Schleier, având și poziția de colaborator al „conducerii Comunității Evreilor“, contrazice explicația foto. Acesta descrie cum în dimineața zilei de 29 iunie a fost arestat și dus în Curtea Chesturii. Din expunerea evenimentelor acesta a ajuns în Curte Chesturii pe la ora 10 dimineața. Acolo este evident că a intrat în clădirea chesturii unde, niște polițiști verificau documentele tuturor evreilor arestați, din moment ce Schleier a afirmat: „În drum spre Chestură am aflat că evreilor li se eliberează bilete de liberă circulație prin oraș. Într-adevăr am obținut un asemenea bilet care era o foaie albă de hârtie cu ștampila «LIBER»“ (Matatias Carp, op. cit., vol. II, p. 90).

Întors acasă. Schleier va fi din nou arestat în după amiaza aceleiași zile la ora 5 după amiază. Acesta a descris că drumul până la Chestură a durat o oră și abia la ora 6, ajungând a descris tabloul care putea fi surprins în fotografiile expuse. Un amestec de cadavre și oameni vii, mulți fiind grav răniți, se afla în curtea Chesturii. martorul vorbește despre un peron din Curte de unde ofițeri germani și români priveau situația de fapt. „Am aflat că măcelul începuse pela ora 12 după amiază și că primele victime au fost maltrate în chip înfiorător. Din podul Primăriei se trăgea în mulțime. Se pare că am ajuns destul de târziu spre norocul meu, căci călăii erau de acum osteniți.“ (Matatias Carp, op. cit., vol. II, p. 91).

Același martor afirmă că abia la orele 6 după amiază s-a ordonat degajarea curții de cadavre, operațiune la care a participat și el. „Fiindcă nu se putea trece, spre fundul curții, comisarii ne-au ordonat să stivuim cadavrele spre a se creia o cărare pentru circulație.“ (Matatias Carp, op. cit., vol. II, p. 91).

Acesta a afirmat că, în urma loviturilor primite și de epuizare, a leșinat în mijlocul curții. Cert este că în jurul orei 19 a zilei de 29 iunie 1941 s-a procedat la evacuarea curții Chesturii de evreii ce au constituit lotul trenului cu destinația Călărași.

Foto 3/10 (ACNSAS, P 636, Vol. 65, fila 13) cu explicația „Evrei în viață sau uciși, în Curtea Chesturii, 29 iunie 1941“, corespunde mărturiilor lui Israel Schleier. Aceasta nu se regăsește în planșele expuse de Matatias Carp.

Foto 5/10 (ACNSAS, P 636, Vol. 65, fila 11) corespunde Planșei g) a lui Matatias Carp. Aceasta conține explicația „În după amiaza zilei de 30 iunie, evrei care nu au fost evacuați au fost obligați să spele Curtea Chesturii de sânge. În planul îndepărtat se văd un maior de jandarmi, trei gardieni publici și doi locotenenți supraveghind operațiunea“.

Această explicație ar părea apropiată de adevăr, văzând jumătate din curte, de la scările de acces în interiorul Chesturii spre zidul din fundul curții spre Aleea Alecsandri. Într-adevăr cadavrele din curtea Curții fuseseră evacuate total în jurul orei 15 a zilei de 30 iunie, din moment ce martorul Spinosu afirmase că s-a retras acasă în jurul orei 16.

Dar cea mai mare surpriză vine de la o fotografie pe care Matatias Carp, în „înțelepciunea“ sa nu a mai publicat-o printre planșele volumului al II-lea. Această foto dezvăluie interpretările false ale celor două surse care au prezentat fotografii: Matatias Carp și cercetătorii I.N.S.H.R. „E.W.“.

Foto 4/10 (ACNSAS, P 636, Vol. 65, fila 12) conține explicația „Cadavre ale evreilor uciși în Curtea Chesturii pe 29 iunie 1941“.

Să descriem foto 4/10. Fotografia prezintă pe lungime jumătatea din spate a curții Chesturii, întrucât nu se văd acele trepte de acces în clădire de la mijlocul acesteia (a se vedea foto 3/10 pentru acest detaliu și copacul din stânga de lângă zid a cărui coroană se vede în foto, vis-à-vis de trepte, unde stă un bărbat cu pantaloni negri și veston alb). În prim planul din dreapta, un grup de evrei, stau în picioare, cu spatele, și așteaptă să intre în clădirea Chesturii pentru verificare actelor. Remarcăm ținuta vestimentară elegantă a acestora: pardesiu și pălărie. În prim planul din stânga al foto se văd câteva cadavre aliniate, întinse de-a latul curții, cu capul spre zidul din cărămidă din partea stângă a curții. Nu se văd stivele de cadavre invocate!

În planul secund se distinge un soldat, stând drepți cu arma pe umăr cu fața spre clădirea Chesturii. El delimitează, păzește, cealaltă parte a curții unde în fundal se disting evrei îngenunchiați care curăță sângele de pe pavajul de pietre. Se distinge vag și zidul din fundul curții spre Aleea Alecsandri, pe unde au încercat să fugă unii evrei.

În aceste condiții, este evident faptul că foto 4/10 este realizată în după amiaza zilei de 29 iunie 1941, după degajarea curții de cadavre și depunerea lor pe partea stângă, lângă zidul de cărămidă de pe acea parte a curții. Cel mai important amănunt este grupul de evrei care așteaptă să intre în clădirea Chesturii, pentru trierea lor, prin verificarea documentelor.

Întrucât nu se mai observă evrei răniți, deducem că foto 4/10 este realizată după ora 19, când se evacuase primul lot dintre evreii masacrați și se constituia al doilea lot, despre care nu mai sunt mărturii că ar fi fost maltratați în curtea Chesturii.

Ca probă a celor expuse, utilizăm adresa Prefecturii Județului Iași, Cabinetul Prefectului, Nr. 1081/ 2 iulie 1941 cătee Ministerul Afacerilor Interne, se raporta: „În cursul acestei nopți, un al doilea transport de 1.902 indivizi suspecți, în cea mai mare parte evrei (…) după ce au fost triați la Chestura de Poliție, au fost îmbarcați în gara Iași (…); acest transport a fost trimis în dimineața zilei de 30 iunie a.c. la Podul Iloaiei, unde a fost debarcat. “ (Matatias Carp, op.cit., vol. II, p.102).

Legenda celor peste 13.000 de morți în mass media românești

În interviul realizat la R.F.I., secția română, în data de 5 mai 2016, intitulat „Comemorarea a 75 de ani de la pogromul din Iaşi: interviu cu Alexandru Florian“, redactorul Matei Vișniec a afirmat că „cifrele sunt teribile, peste 13.000 de evrei care au fost asasinați“, indicând victime ale Pogromului de la Iași. Directorul I.N.S.H.R.-„E.W.“, Alexandru Florian, nu a comentat nimic, aprobând tacit cifra aruncată pe piața mass media de redactor.

În mod firesc, Alexandru Florian, cunoscând numărul de 14.850 de evrei precizat în Raportul Final „E.W.“, ar fi trebuit să-l corecteze pe redactor.

Interesant este faptul că pe 17.06.2021, pe pagina de internet a Digi 24 a fost publicat articolul intitulat „Parlamentul va organiza pe 30 iunie o ședință solemnă pentru comemorarea victimelor Pogromului de la Iași, din iunie 1941“. Editorul Robert Kiss a precizat la sfârșitul articolului „În total, în timpul Pogromului din Iași, au fost uciși peste 13.000 de evrei.“.

Dacă un român ar fi făcut această afirmație, fără să aducă probe, ar fi fost acuzat de „minimalizarea Holocaustului“.

Este evident faptul că directorului I.N.S.H.R.-„E.W.“ îi place mai mult cum sună „peste 13.000 de evrei morți“. Numai el știe de ce!

În data de 15 iulie 2017, istoricul Adrian Cioflâncă a publicat pe pagina R.F.I. articolul intitulat „De ce plătește Germania pentru Pogromul de la Iași? Pentru că așa trebuie“. Istoricul, care este directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și care a făcut parte și din Comisia Internațională „Elie Wiesel“, a afirmat: „Au fost plătite o mie și ceva de pensii, așadar cu mult sub numărul victimelor, care au fost câteva mii“. Așadar, asemenea președintelui Ion Iliescu în anul 2004, Cioflâncă vorbește despre „câteva mii“ de victime ale progromului de la Iași, dar fără să precizeze câte mii. Cioflâncă ar putea invoca cei 14.850 de evrei adjudecați chiar de el, prin semnarea Raportului Final „E.W.“ Oare de ce, domnul Cioflâncă este așa de evaziv?

Directorul C.S.I.E.R., istoricul Adrian Cioflâncă afirma în același articol: „tot la CSIER se găsesc fișe de familie întocmite de Congresul Mondial Evreiesc pentru a consemna suferințele evreiești dintre 1938-1944, iar peste 2.500 dintre acestea se referă la Iași.“. Este interesant amănuntul că C.S.I.E.R. nu deține fișe decât pentru 2.500 de evrei victime ale pogromului.

De remarcat faptul că „peste 2.500“, „o mie și ceva“, „cu mult sub numărul victimelor, care au fost câteva mii“ sunt date relativizate special pentru a putea colporta noi date false și pentru ca autorii să nu poată fi acuzați ulterior de minciună.

Această incoerență informațională, privind baleiajul numărului victimelor de la „câteva mii“ până la „peste 13.000“, denotă lipsa de seriozitate a dezbaterii unui subiect atât de grav. (va urma)

Un documentar de Vasilică Militaru (Asociația Neamul Românesc)