Rod Dreher ne propune „Să nu trăim în minciună”!

O apariție editorială de excepție este cartea „Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini” de Rod Dreher, tradusă în românește la Editura Contra Mundum (2021). Cartea merită citită cu creionul în mână. Este efortul eseistic al unui american convertit în 2006 la Ortodoxie. Cartea este o frescă exhaustivă a lumii contemporane cuprinsă de un nou tip de totalitarism, ceva mai „cool” decât geamănul „frate mai mare„ sovietic, un fel de „dictatură roz”. Autorul, deși scrie cu empatie despre rezistența spiritual la persecuția comunistă din țările socialiste și în fosta URSS, se simte în subsidiar, din text, că nu a trait „live” dramele și nu le-a cunoscut în mod direct, explicit, la crunta durere personală. Cartea este extrem de utilă însă pentru cititorii americani și cei occidentali, în general, să înțeleagă persecuția religioasă în fostul lagăr comunist, dar nu intră în sens metanoic în subteranele și catacombele dramei comunismului. E și firesc, și o recunoaște în carte, pentru că autorul Rod Dreher este Senior Editor la publicația The American Conservative și blogger ortodox, deci nu a trăit în comunism, dar încearcă să-i facă pe „vestici” să înțeleagă ceea ce li se întâmplă, prin așa-zisa „dictatură” lingvistică, economic și socială a „corectitudinii politice”.

Articolele sale au fost publicate în numeroase publicații din SUA, printre care New York Post, National Review, Wall Street Journal și este extrem de apreciat de publicul conservator american. „Să nu trăim în minciună! – Un manual pentru disidenții creștini” este cea mai recentă carte (apărută în SUA, recent în vara anului 2020) a scriitorului american. Cartea se propune ca un manual pentru disidenții creștini și are o prefață scrisă de părintele Gheorghe Holbea. El prevede pe viitor o dictatură, mai ales împotriva libertății religioase în SUA, într-un fel asemănătoare cu cea din epoca lagărului sovietic. Autorul, în această carte, anunță semnele unui totalitarism de tip nou care pare să se instaleze încet, dar sigur, în America și în Occidentul zilelor noastre sub asaltul ideologiei de stânga. Un totalitarism (pe care Dreher îl numește „de mătase”) promovat, prin asalt ideologic, de așa-numitele elite culturale (din universități sau de la Hollywood), de corporații ori de mass-media și implementat, prin metode de cenzură și de supraveghere a persoanei, fără precedent în istorie, prin complicitatea guverne-Big Tech. El denumește această dictatură ca „totalitarism de mătase”.

„În această carte, remarcabil de profetică, Rod Dreher face din apelul mereu actual al lui Alexandr Soljenițîn ‘Să nu trăim în minciună’ punctul de plecare pentru un avertisment care debordează de curaj. Punctul său de vedere, și anume că asistăm la nașterea unei societăți postcreștine, ‘pre-totalitare’ este imposibil de contracarat în lumina argumentației sale migăloase” scrie Ignat Soljenițîn, dirijor și pianist. Rod Dreher consideră că „oamenii care au emigrat în America din țările comuniste spun că ceea ce se întâmplă acum în România și în general în Occident este un nou tip de totalitarism. Iar acesta ne cere să trăim în minciună. Nici în comunism nu aveai de ales: trebuia să te arăți de acord cu ideologia comunistă. Altfel, aveai de suferit.” El a „dorit să le spun povestea aceasta cititorilor mei americani, ca să vadă cum l-au ajutat Dumnezeu și credința creștin ortodoxă pe Părintele Gheorghe Calciu. Și să le spun că și noi putem primi același ajutor dacă ne deschidem mintea și inima către aceasta”.

Rod Dreher face o analiză completă a cauzelor ”noului tip de totalitarism”, dar nu oferă o explicație logică privind alianța dintre „corporatism” și „stânga radicală” privind introducerea „dictaturii corectitudinii politce” în lumea occidentală. Face o radiografie corectă a ideologizării universităților americane, care au aruncat pe piața muncii activiști ”pavlovieni”, nu absolvenți ai liberalismului clasic democratic, care impun agenda de stânga de colaratură neo-marxistă și care implementează o agendă ideolologică în viața culturală, economică, social-politică. Nu mai contează adevărul intrinsec sau realitatea nudă, ci doar cine îl/o spune și cum se propune societății de cei care impun forțat agenda ”corectitudinii politice” prin propaganda, sterotipii și ideologizare. Cercurile conservatoare sunt în defensivă și nu știu cum să răspundă/reacționeze la dispariția liberalismului clasic, care este înlocuit de un marxism utopic și totalitar. Chiar și cartea lui Rod Dreher suferă de o „deznădejde” contextuală și subliminală, de un defetism defensiv în fața noilor realități ale „totalitarismului de mătase”. Această introvertire semantică a autorului poate provine din ignorarea rădăcinilor alianței capitalismului corporatism cu activiștii stângii radicale, care urmăresc ca omul să nu fie teandric, ci doar consumator. De ce marile corporații finanțează ong-uri marxiste sau stângiste, care spun că luptă împotriva capitalului și exploatării, în fond pe plan social-economic și politic fac jocurile interesate ale celor mai bogați? Răspunsul la această întrebare Rod Dreher nu-l dă, deși face un excurs istoric excelent privind istoria stângii marxiste și revoluției bolșevice din Rusia.

Rod Dreher propune un model de trăire spirituală, după cel al primelor confrerii creștine, în noul totalitarism de „mătase sau roz”, prin preformatarea societății controlate de „pandemia digitală”, care a ajuns să controleze și sancționeze online lumea mai puternic decât orice regim stalinist, nazist sau maoist. Ca și în romanele ”minunatei lumi noi” ale lui Huxley, putem fi fericiți doar ca „John sălbaticul” dacă acceptăm existența nefericirii și crucea creștină, utopia fericirii forțate a dus în istorie doar la gulag și crime ca în fostul lagăr sovietic. Refuzul controlului și utopiei egalitarismului este cheia libertății. Autorul pornește în privința rezistenței la noul tip de totalitarism, oferind exemplul unui preot martir slovac Tomislav Kolakovik, care în timpul ocupației naziste a creat mici grupuri de creștini catolici hotărâți să reziste la asaltul nazismului și ateismului comunist. Această rezistență prin întruniri, consfături, conferințe, seminarii clandestine, toate în format redus, cu participarea a puține persoane, care își împărtășesc crezurile creștine și culturale despre libertate, au reușit să reziste opresiunii statului totalitar și acum asaltului controlului digital al corporațiilor. Aceste mici celule ale rezistenței spirituale au dus la crearea marelui miting al Lumânărilor aprinse din Bratislava anului 1988, care au dus la căderea regimului comunist cehoslovac. Importantă e idea de a fi în comuniune și împreună cei care împărtășesc aceleași crezuri creștine. Autorul face o frescă a rezistenței din fostele țări socialiste, care prin aceste mici comunități de credință, libere și cu trăire hristică, din Rusia sovietică, Polonia Solidarității, Ungariei după 1956, Cehiei cu Charta 77 și România lui Gheorghe Calciu au reușit să submineze totalitarismul marxist clasic. Rod Dreher propune ca modele pentru occidentali, a acestor dizidenți creștini, care cu înțelegere și dragoste, în alianță cu liberalii, unii atei, au dat lovitura mortală comunismului de tip sovietic. Autorul propune înființarea acestor celule spirituale pentru credință și libertate în Occident pentru a se rezista unui capitalism transnațional obsesiv, care dorește să controleze societatea prin digitalizare forțată și care ne vrea rupți de credința creștină și care își folosește „soldații„ ideologici din lagărul stângii pseudo-marxiste, ce face jocurile, în acest context complicat și comprehensiv, doar celor foarte bogați. Lovirea Bisericii de către statul, controlat/finanțat de de către multinaționale și ruperea legăturii omului de transcendent, prin anihilarea credinței, este alianța celor bogați cu activiștii noului „comunism de mătase”, pentru ca „cei bogați să fie și mai bogați și să-i poată controla sau manipula pe cei mulți și tot mai săraci”. Secretul victoriei în fața morții este ca omul să devină mărturisitor, ca Soljenițin, și să refuze să trăiască în minciună, cu toate riscurile ce decurg de aici, pentru că până la urmă adevărul întotdeauna învinge. Acest paralelism între gulagul sovietic și „totalitarismul de mătase” din Occident, pare forțat, dar sunt și elemente comune trans-istorice, mai ales, în legătură cu persecuția credincioșilor și cenzurarea discursului religios. Acceptarea sacrificiului și suferinței este cheia cărții lui Rod Dreher, care vede în „corectitudinea politică” și cenzurarea libertății religioase, un adevărat pericol pentru democrație și libertate în SUA. Rod Dreher, în cartea sa, îmi pare prea pesismist, într-o lume ce se transformă rapid, până la urmă digitalizarea poate fi și o armă în mâinile celor care iubesc libertatea, democrația și pe Hristos și care refuză „online-ul” cultului imanentului și consumului deșănțat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*