Planul Național de paraîndărăt…

Nu prea seamănă a plan național de dezvoltare… Nici măcar de supraviețuire postpandemică… Ori, mai grav, dar tot mai predictibil, de salvgardare intrapandemică… De la o pandemie la alta… Și  nu din cauza acronimului, deși mai potrivit ar fi fost PNRR, „ridicol” și „redundant”, ci pentru că totul pare a fi un terci de blaturi românești acceptat de Europa pentru propriile interese… Într-adevăr, pentru guvernanții unei macroeconomii aritmetice, în care până și aria cercului este subtil depășită în ilaritatea măsurilor și a gândirilor financiar-economice ale liberalilor și „câțiștilor”, pare probabil un proiect mirobolant… Măcar prin impresia de a fi păcălit Europa… Vorba aceea, știe românul cum să blătuiască, nu?!… Doar că scenariul este străveziu rău… Luăm banii de la PNRR și băgăm țara în corzile unor condiționări de tip și tipic FMI (dacă nu chiar un triptic FMI-Banca Mondială-BERD), pentru, nu următoarele, ci restul generațiilor până când va mai fi poate o altă „restartare” mondială, așadar, încasăm banii dar îi alocăm preferențial,  sub numele de prioritizare, către companiile de stat. Și nu ar fi nimic rău, dimpotrivă… Doar că, iar asta este atât de prost plasată ca măsură încât devine de-a dreptul copertă de PNRR-PRI (paraîndărăt!), în paralel avem și o „corectare” internă a legislației în fractali câțo-(a)liberali, astfel încât să fie impusă legal companiilor de stat obligația de a returna statului până la 90 la sută din profitul realizat, dividentele neinvestite ori alte virgule postrulare…

Or, aici intervine și mare întrebare… Să fie vorba despre neghiobie în idiosincrazia câțistă a guvernanților sau, de fapt, totul se rezumă la un „pact” de desființare și destrămare?… Adică PNRR, dar ca plan național de recuperare și reziliere în numele procentelor nerecuperate… Pentru că este greu de crezut că Europa nu are habar de matrapazlâcul ridicat la rang de proiect național de guvernanții noștri? Ori că ei, guvernanții, nu știu că totul se poate sparge ca un balon de săpun… O manevră mârșavă prin care Europa ne va spolia până la dezintegrare iar guvernanții, per capita câțistă sau nonliberală, își vor primi recompensele… Posturi prin instituțiile europene… Prin acele instituții unde nici măcar nu vor mai fi nevoiți să mimeze că servesc interesele țării, având în spate o Românie îngenuncheată și știrbită, poate nu doar în conținutul macroeconomic și industrial ci și la nivel de fruntarii…

Și totul pare a fi și mai evident dacă privim spre dezastrul spre care se îndreaptă unul dintre pilonii economici ai oricărei țări: transportul feroviar de marfă… Pentru că, în momentul în care CFR Marfă a primit ajutoare de stat, Europa a tăcut, dar acum forțează tocmai returnarea acelor bani… Și oricât ar vinde compania, oricât ar subînchiria, înstrăina și „externaliza”, salvarea pare tot mai improbabilă… (evident, faptul că acele ajutoare de stat au fost luate sub mandatul directoral al unui fost reprezentant al unor firme private de transport marfă nu este deloc întâmplător).

În acest fel, modelul de „recuperare” de la CFR Marfă ar putea deveni opis de executare prin PNRR și pentru beneficiarii de acum ai banii europeni dați pentru „redresare” și „reziliență”. Pentru că, în orice moment Europa va putea reclama că banii alocați din PNRR, prin decizia guvernului, către companii precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica, și întorși eventual la bugetul de stat prin acapararea (legală între timp) a dividentelor acelor companii, reprezintă de fapt un ajutor de stat… Cu mult mai puțin mascat decât a fost în cazul CFR Marfă… Iar returnarea nu va însemna decât un singur lucru… Atașarea acronimelor de la executare și lichidare unui PNRR voit devastator-desfigurator…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*