Tezaurul de lingouri romane de aur descoperit la Feldioara (jud. Braşov)

Feldioara (jud. Brașov), este localitate cunoscută pentru cetatea ridicată aici de Cavalerii Teutoni în secolul XIII și restaurată în zilele noastre după vechile planuri. Dar, tot aici, în anul 1880 a fost descoperit un lingou de aur cu o greutate de 393,2 grame, fiind datat între anii 379-380 d.Hr. (sec IV), după una din ștampile, ce reprezintă 3 împărați romani. În prezent acesta se află la Muzeul Național de Istorie a României din București. Lingoul de la Feldioara a fost descoperit întîmplătorși a ajuns în anul 1960la autorități, de când a devenit și cunoscut în literatura de specialitate. Are forma obişnuită a lingourilor romane pe care Imperiul le folosea şi pentru plata subsidiilor şi pentru „cumpărarea păcii” popoarelor clientelare.Pe faţă sunt aplicate trei ştampile cu inscripţii de garantare a calităţii aurului, precum şi efigiile împăraţilor Valentinian al II-lea, Graţian şi Theodosius I. Posibil turnat la un atelier roman sud-dunărean (Sirmium?), prin anii 379-380.Lungime-14,95 cm; lăţime-2,25 / 2,00 cm; grosime-0,60 / 0,95 cm; greutate-395,270 g. De unde poate proveni acest lingou? Pe malul stâng al Oltului, în punctul numit „Cetățuia”, a existat o așezare romană, probabil un casru sau castellum, de unde provin fragmente ceramice și cărămizi. O altă așezare romană se află între Feldioara și Șomărtin, unde au fost descoperite fragmente ceramice, obiecte de metal și monede. Cea mai prețioasă descoperire de pe teritoriul acestei comune o reprezintă lingourile de aur, cu inscripții ștampilate.

Pentru că tezaurul s-a completat în timp cu încă câteva lingouri de aur. Lingoul de aur în formă de baston de ceară roşie, descoperit prin anul 1880, la vest de calea ferată Bod-Feldioara, la km 188 + 3, pe un teren în parte inundabil, numit „Goldgruben”, a făcut parte dintr-o colecţie particulară până în anul 1960, când a fost achiziţionat de Cabi­netul numismatic al Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste România şi inventariat cu nr. 1635. Acum se păstrează la Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România. Prin anul 1934 tezaurul de la Feldioara avea să se mărească cu încă patru lingouri, descoperite în același loc, se pare. Unul din ele a fost topit, iar celelalte trei se află acum într-o colecţie particulară, neidentificată. Acestea din urmă au fost descrise şi publicate de Elmer. După ele se păstrează fotografii publicate de Oct. Iliescu.Dimensiuni: a lung. 0,1495 x 0,020–0,0224 x 0,06–0,097 m; greu­tatea: 393,27 g; titlu 950‰. b 0,172 x 0,018–0,022 x 0,010–0,014 m; greutatea: 545 g. c, 0,170 x 0,024–0,038 x 0,010–0,012 m.; greuta­tea: 579 g. d 0,167 X 0,020–0,023 X 0,08–0,010 m; greutatea: 380g. Toate au fost turnate în secolul al IV-lea. Primul dintre ultimile trei lingouri conține trei ștampile. Într-un cadru perlat apare zeiţa Fortuna (a norocului), protectoare a oraşului Thessalonic, aşezată pe tron, privind spre stânga; pe cap poartă coroana murală, în mâna dreaptă ţine statueta zeiţei Nike (Victoria) şi în mâna stângă cornul abunden­ţei. Dedesubt apare inscripția: „TES (alonicae)” (cu sens de „Făcută la Thesalonic”). Cea de a doua ștampilă dreptunghiulară, apare în cadrul perlat busturile privite din faţă, diademate şi drapate a trei împăraţi: la stânga, Valentinian (mai mic), la centru, Grațian, la dreapta, Theodosius I; ultimii doi de mărime aproape egală, în câmpul de deasupra, trei stele, cu câte 8 raze. Pe laturile din stânga şi dreapta, literele: D (omini) n (ostri) (tres) („Cei trei stăpâni ai noștri”). Între Grațian și Theodosius, la nivelul umărului, apare litera K. După o ipoteză

inedită a lui Octavian Iliescu, litera ar prescurta cuvântul K(αίσαρες), sau ar indica numărul de ordine al ştampilei oficiale, a împăraţilor. Cea de a treia ștampilă dreptunghiulară, apare în cadru perlat, purtând inscripţia: Flavius Calliopius pro (bavi) et sig (navi). În rândul trei, între cuvinte apar steluțe. Traducerea ra fi următoarea: „Eu Flavius Calliopius am verificat și ștamilat (acest lingou) în atelierul nr. 9). Următorul lingou cu trei ștampile are ștampilă dreptunghiulară, cu marginea perlată, purtînd inscripţia: „(Pr)icopius (p)ro(bavi) sig (navi)”, adică „Eu Pricopie am verificat și ștampilat” (acest lingou). Cea de a doua ștampilă este dreptunghiulară, cu busturile împăraților Valentian al II-lea, Grațian și Theodosius I, identică celei de pe primul lingou, cu excepțuia literei K, care aici lipsește. Cealaltă ștampilă este cu un cadrul perlat cu zeița Fortuna, protectoarea orașului Naissus, cu coroaqnă murală pe cap, privind spre stânga și așezată pe un „cippus”; în mâna dreaptă ține o ramură de palmier, iar în mâna stângă, cornul abundenței. La bază are legenda: „Naisi” (Lingoul a fost făcut în atelierul de la Naissus”. Scrierea cu un singur „S” a cuvântului „Naisi” se explică prin simplificarea geminatelor. Următorul lingou are 3 ștampile. Prima este cu cadru perlat și are o reprezentare cu un legionar roman, aflat în picioare, privind spre dreapta, cu cască și paludamentum, ținând o hustă și un scut. Sub el inscripția: „Comit (atus)”, cu sens de „Lingoul a fost făcut într-o officină din tabăra militară”. Urmează o ștampilă dreptunghiulară, în cadru perlat, cu inscripţia: „Bassus iusta xxx digma probavi” („Eu Bassus am verificat (lingoul) cu eșantionul oficial”.) A treie este o ștampilă cu figura unui legionar roman, asemănătoare cu cea din capătul celălalt al barei, numai că e pusă invers.Lingoul următor cu trei ştampile, are într-un cadru perlat, pe zeiţa Fortuna, patrona oraşului Thessalonic, aşezată pe tron, privind spre stânga, ţinând în mâna dreaptă o balanţă şi în mâna stângă cornul abundenţei. Dedesubt, inscripţia: „Tes (salonicae)”. Tradus ca „Făcut în atelierul din Thessalonis”. Apoi, într-un cadru perlat, apare ștampila cu busturile diadamate și drapate ale celor trei împărați: Valentian al II-lea, Gratia și Theodosius I. Bustul lui Gratian, de la centru, e mai mic, iar al lui Valentian al II-lea, cel mai mic. Pe marginea din stânga și dreapta, apar inscripțiile: „D (omini) n(ostri) (tres), tradus ca „Cei trei stăpâni ai noștri”. Lipsesc steluțele sau alte însemne. Următoarea ștampilă este una rectangulară cu inscripţie (lectura după Elmer): „Cur (ator) thes (auri) s(aeri) in arc (a) aur(i) ob(ryzum) prob(avi) et sign(avi)”. Tradus: „Eu șeful (responsabilul) tezaurului sacru am verificat aurul curat în casa aurului și am pus ștampila”.

Elmer şi Octavian Iliescu au identificat chipurile celor trei împăraţi cu Valentinian al II-lea, Gratian şi Theodosius I. Ambii consideră că lingourile au fost turnate şi ştampilate în perioada: februarie 379–noiembrie 380, şi anume mai întâi lingoul cu indicaţia Nais(s)i, probabil în lunile februarie–iunie 379. În acelaşi an, în timp ce Theodosius se îndrepta spre Thessalonic, au fost turnate, într-una din taberele militare, lingoul cu indicaţia Comit(atus). În sfârșit, cele două lingouri cu indicaţia Tes(salonicae) au fost turnate la Thessalonic. Toate aceste lingouri, ca şi cele turnate la Sirmium şi descoperite la Crasna au fost date, de împăraţii Gratian şi Theodosius I, goţilor, ca urmare a tratati­velor purtate cu ei, după înfrângerea şi moartea la Adrianopol a împă­ratului Valens, în anul 378. Indicaţiile asupra locului în care au fost turnate lingourile, pe drumul de la Sirmium la Thessalonic al lui Theo­dosius I, sunt în concordanţă cu alte ştiri, care ne fac cunoscut traseul urmat de împărat.Cele trei personaje, care verifică şi ştampilează lingourile, Flavius Calliopius, Prikopius şi Bassus, trebuie să fi fost curatores thes(auri) sacri in arca auri, funcţionari necunoscuţi după alte izvoare, dar, cum interpretează Elmer, în serviciul lui comes sacrarum largitionum. Not. dign., Or., XIII, 10, Occ., XI, 21–37, menţionează numai praepositi thesauromm, apoi primicerius scrinii aureae massae (Or., XIII, 26; Occ., XI, 92) sau primicerius scrinii auri ad responsum (Or., XIII, 27; Occ., XI, 93). În Occident, Not. dign. pomeneşte aceleaşi funcţii şi în plus un comes auri (XI, 6). Curator thesauri in arca trebuie să fi precedat pe cei menţionaţi de Not. dign. sau va fi fost un funcţionar mic, ce nu a meritat să fie pomenit în text.Dacă numele Calliopius şi Bassus sunt cunoscute din alte izvoare, în schimb Pricopius (nu Procopius), trebuie să fi fost foarte rar, de vreme ce nu-l întâlnim în inscripţii. E foarte interesant că-l întâlnim în antropo­nimia română, ceea ce constituie o dovadă a continuităţii romanice pe pământul ţării noastre.Pe lingoul a, de la Feldioara, se află în ştampilă litera Θ, care a fost interpretată de Iliescu ca indicînd atelierul (officina) şi anume „al nouălea”, transferat de la Constantinopol la Thessalonic. Acest atelier a fost inactiv la Constantinopol din cauza înfrângerii dezastruoase de la Adrianopol. Pe acelaşi lingou de la Feldioara şi pe ştampila 2, se află litera K, a cărei semnificaţie e greu de găsit. Cauzele care ar fi dus la îngroparea lingourilor de la Feldioara sunt aceleaşi cu ale acelora de la Crasna (jud. Covasna).Tezaurul de la Crasna, din secolul IV d.Hr., alcătuit din lingouri cu marcaj al curții imperiale romane, atestă legăturile economice, culturale și religioase avute de populația locală daco-romană cu populația de la sud de Dunăre și cu Constantinopolul. Lingourile de la Crasna au fost date de împăraţii bizantini, foarte probabil de Theodosius I, goţilor în cadrul relaţiilor stabilite de după dezastrul de la Adrianopol. Îngroparea lingourilor de la Crasna a fost legată (de I. Nestor, Istoria României, p. 697–699) de aceea a tezaurului de la Pietroasa şi explicată prin retragerea vizigoţilor lui Athanarich din faţa hunilor. Oct. Iliescu, luând în considerare faptul că lingourile de la Crasna sunt asemănătoare cu cele de la Feldioara şi că au fost confecţionate către sfîrşitul anului 378 şi noiembrie 380, perioadă care coincide cu retragerea vizigoţilor în imperiu, pune îngroparea lor pe seama populaţiei autohtone.

Iată un tezaur formau din cinci lingouri de aur care, alături de cel descoperit la Crasna, „vorbește” despre istoria unui metal prețios care a circulat peste fluviul Dunărea, peste peninsula balcanică și chiar peste Carpați. Sclipirile lui au atras ambiții și orgolii, au adus pacea sau războiul, viața sau moartea. Aur cuprins într-un tezaur…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*