Consemnări pe marginea unei cărți remarcabile

Recent am participat la evenimentul lansării la nivel internațional, într-o formulă originală și de o incontestabilă actualitate, a cărții „Istoria românilor canadieni. 1890-2020”, împrejurare care mi-a prilejuit o reală satisfacție, aceea de a releva câteva aprecieri induse de publicarea menționatei lucrări. Deoarece, cu toate că volumul a apărut cu puțin timp în urmă referințele critice privind cartea abundă în mass media, mi-am concentrat prezentarea opiniilor proprii cu intenția declarată energic de a nu repeta, pe cât posibil, ceea ce s-a spus deja. Voi reda succint în continuare câteva dintre susținerile învederate.

Despre autor. După „Istoria românilor de la Marile Lacuri. Peste 100 de ani de prezență românească în statul american Michigan”, bine primită de public în anul 2014, folosind cu dibăcie experiența dobândită, Ștefan Străjeri „recidivează” și finalizează de curând istoria unei alte comunități de români din America de Nord, cea din Canada.

O primă remarcă se impune a fi precizată: în lumea contemporană, tot mai digitală, copleșită de incultura informației manipulate, oamenii părând să prefere știrile văzute și nu să citească, Ștefan Străjeri se încăpățânează, cu un admirabil curaj, să tipărească o carte, și nu una oarecare, ci una de o impresionantă complexitate și cu o grafică pe măsură, reușind să ne poarte într-o fascinantă călătorie prin istorie, explorând viața românilor canadieni de-a lungul anilor 1890-2020.

Este de notorietate că Ștefan Străjeri este un împătimit al istoriei, calitate recunoscută în mod nedisimulat și probată în tot ce scrie. Fidel înfățișării evoluției comunității româno-canadiene, el acordă fiecărui factor, de ordin economic și de ordin spiritual, importanța și atenția cuvenite, subsumându-le însă criteriului avut în vedere pe parcursul întregii scrieri: respectarea obligatorie a adevărului istoric, cu cea mai riguroasă nepărtinire. Pentru autor, trecutul nu este o simplă literă moartă sau un inventar de cronologii seci și controversate, ci chiar temelia prezentului. „Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții”, spunea Nicolae Iorga. Achiesând la celebra maximă, Ștefan Străjeri ne confirmă cu evidență că s-a simțit dator și deopotrivă îndreptățit să scrie, încadrându-și lucrările în reliefarea trăsăturilor noastre de neam devenite specific național, temele abordate fiind incluse în modernitate și contemporaneitate în ceea ce a fost denumit „românism”.

Autor temerar în demersul său, Străjeri este, fără îndoială, motivat în elaborarea opului și de originea sa de autentic bucovinean. „Vin dintr-o regiune unde trăiau oameni și cărți”, spunea, la Paris, Paul Celan, poetul de limbă germană considerat unul dintre marii poeți moderni ai lumii, născut în fascinanta Bucovină. Aserțiunea mea se bazează pe observația că autorul a surprins în mod strălucit adevărul că experiența majorității emigranților români în Canada a fost diferită de cea a celor care au emigrat în Statele Unite din cel puțin două puncte de vedere. Mai întâi, cei mai mulți erau țărani bucovineni, fermieri, care s-au așezat, împreună cu familiile lor, începând din anul 1890 în trei provincii din preeria canadiană (Saskatchewan, Manitoba și Alberta), unde au primit de la autoritățile canadiene, dornice să populeze aceste ținuturi, teren cu titlu gratuit sau la un preț simbolic. În al doilea rând, emigrația românilor în Canada a continuat și în perioada 1921-1924 când autoritățile din Statele Unite au luat unele măsuri care îngrădeau intrarea pe teritoriul american. Și, inevitabil, acest comentariu conduce la antamarea câtorva referințe privind volumul.

Despre carte. În opinia mea, lucrarea constituie un studiu concis al istoriei românilor canadieni, rezultat al unei laborioase cercetări desfășurate pe parcursul a câțiva ani. Cuprinsul este edificator structurat pe șapte capitole. Sumarul este întregit de un Indice de nume în perfectă consonanță cu lucrarea, incluzând nu mai puțin de 35 de pagini. Întinderea cărții, însumând 782 de pagini, este cu prisosință justificată de imensa cantitate de informații pe care autorul, cu o uimitoare acribie, le-a prelucrat, oferindu-le cititorului. „Subsolurile” (notele), însemnând peste 1100 trimiteri, pot alcătui un repertoar bibliografic de succes.

Reprezentând mai mult decât o cronică de mari dimensiuni a evenimentelor petrecute în viața comunității românești din Canada, prin analiza lucidă a unei perioade de 130 de ani, Ștefan Străjeri pune la dispoziția cititorilor o carte cu adevărat valoroasă care îşi merită un loc în orice bibliotecă.

Descoperind numeroase pagini care te iau prin surpridere, alternând cu altele chiar tulburătoare prin unghiul inedit de abordare a unor întâmplări și protagoniști, mă simt motivat să vă invit la o lectură de o veritabilă desfătare intelectuală cu prețuirea implicită a valorii documentare de netăgăduit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*