Trenurile secrete ale istoriei noastre „ascunse” lângă București

Poveste: se dusese zvonul de ceva vreme că undeva într-o pădure din Mogosoaia sunt ascunse câteva trenuri mai… speciale. Așadar, iată despre ce e vorba în această poveste adevărată: acolo sunt „garate” (depozitate) trenurile secrete ale Romaniei. În Mogoșoaia (jud. Ilfov), înainte să intri în Buftea, pe dreapta, dai de o pădure mai mică. De fapt o pădurice. Înainte să treci de o cale ferată, faci la dreapta pe o stradă care a fost cândva asfaltată, printre copaci. Pe stânga s-au construit între timp case, dar în capătul străduței vei ajunge la o poartă păzită, cu doua semne mari de „Trecere interzisă”. După ce vorbiți cu paznicul, treceți de poartă și o luați încet pe o alee care duce undeva în dreapta. Ajungem la hangarul cel mare. Intrăm pe o ușă laterală, că toate cele trei porți mari prin care intră și ies trenurile sunt închise. Hangarul, sau remiza, cum se cheamă în limbaj „ceferist”, are exact 200 de metri lungime. Are loc pentru trei garnituri paralele, dar pot intra mai multe trenuri scurte aici. După intrare se aprinde lumina, că e destul de întuneric din cauza copacilor din jur, chiar dacă soarele încearcă să lumineze și interiorul.

Numite „Regal”, „Prezidenţial”, „Moldoviţa”, „Călugăreni”. Stau cuminţi, la răcoare, foarte bine păzite, la Remiza Mogoşoaia. Despre aceste tre­nuri de epocă s-au scornit de-a lungul timpului tot felul de po­veşti… E normal să se întâmple asta, având în vedere cine au fost proprietarii acestor trenuri şi faptul că acest loc a fost mereu foarte bine securizat. În hangar, departe de ochii lumii, după ce ochiul s-a obișnuit cu lumina, vezi cum zac adormite trei trenuri și mai multe vagoane singuratice. Unul este trenul regal, comandat de Regele Ferdinand și finalizat în anul 1928. Mai sunt două trenuri care i-au aparținut lui Nocolae Ceaușescu. Mai sunt și câteva vagoane cu adevărat secrete. Trenul Regal, numit „Călugăreni”, a fost un mijloc de deplasare special conceput pentru familia regală. Partea interesantă este că trenul, cu tot cu locomotivă, funcționează ca în prima zi. Ba chiar se poate închiria, pentru o sumă de 15.000 / zi. Neinteresant pentru noi, dar cine știe… Cu Trenul Regal au călătorit Carol al II-lea și Regele Mihai, dar și Gheroghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu. Mai mult, trenul acesta a fost vizitat și „locuit” în plimbări prin țară și de Nikita Hrusciov, Gerard Ford și Henry Kisinger. Lux, eleganță (de epocă), confort și mijloace de apărare. În anul 1984, Ceaușescu s-a cam săturat să meargă cu demodatul tren tras de o locomotivă pe aburi și a comandat la Arad două trenuri identice, special concepute pentru el. De ce două? Pentru că Ceaușescu era în toiul „carierei” sale și a excesului de zel, așa că el mergea cu un singur tren, în timp ce al doilea o lua în direcția total opusă, ca să îi deruteze pe eventualii atacatori. Trenurile lui Ceaușescu sunt trase de locomotive cu motoare Rolls-Royce, care au rol de generatoare electrice. Erau capabile să atingă peste 160 de km/h. În rest, așa cum era de așteptat, două dintre cele 17 vagoane sunt blindate și mai ascund și câteva îmbunătățiri.

În afară de clasicele vagoane restaurant, bucătarie, sală de conferințe, sufragerie, dormitoare și spații de relaxare, mai este un vagon la care nu avea acces nimeni. Fiind cu geamurile astupate (mate), poți să juri că e ca toate celelalte, dar nu este. Mai degrabă este un vagon desprins dintr-un film vechi cu James Bond. În acest vagon care era montat mereu la mijlocul garniturii, lipit de vagonul blindat de dormit în care se relaxa președintele Ceaușescu, putea fi transportat un autoturism Land Rover de teren. Se pare că o laterală a vagonului (perete) se deschidea și mașina putea să iasă afară, dacă era nevoie ca dictatorul să o ia la sănătoasa. Mai mult, în fiecare colț al acestui vagon, exista câte un lansator de grenade, dar folosit ca aruncător de fumigene, în cazul unui atac. Acestea se văd și de la exterior. Se poate intra în vagonul lui Ceaușescu, în care dormea alături de soția sa. Dar avea și o „cameră” proprie. Camerele erau flancate de locuri în care dormeau pe paturi suprapuse angajați din Securitate, care protejau persoana președintelui. Mai sunt dulapuri speciale pentru arme, pistoale și mitraliere, câte 8 din fiecare, dar și niște lăzi rabatabile în care erau costume chimice și măști de gaz. Ghidul meu îmi mai arată și câteva secrete pe care nu le știe multă lume. Iată, în camera de zi, acolo unde era spațiul de relaxare al dictatorului, dar și în vagonul restaurant, toate mesele mici aveau sub ele instalate sisteme de montare a unor revolvere. În dormitorul lui Ceaușescu totul este tapetat. Mobilier lucrat manual este alb, fiind creat din lemn rar și tapiserie din mătase. Undeva sub pat exista un compartiment secret. Cu ajutorul unui întrerupător ascuns în perete, care acum nu mai funcționează (nu mai are baterie?), se deschidea un mic sertar în care erau două pistoale. Acum sertarul este gol. Mobilierul cabinet/birou de lemn care stă sub o oglindă, tot în dormitorul lui Ceaușescu, are 4 sertare. Al doilea sertar de sus este special făcut cu o poliță dublă, care se ridică (fund fals?). Aici erau ascunse „just in case” mai multe fiole de otravă (se spune…). Nu se știe dacă pentru a se sinucide, precum Hitler, dacă era încolțit, sau dacă o ținea pentru cineva… (otrava). Cert este că acest aspect a fost special cerut de Ceaușescu. La bordul trenului mai sunt și alte amănunte interesante.

Francis Ford Coppola venit în România să regizeze un film despre nemurire („Tinerețe fără bătrânețe” – 2007) s-a „îndrăgostit” de trenul Moldoviţa, care merge cu de-a dreptul impresionanta viteză de 30 de kilometri la oră. „Lui Coppola i-a plăcut Moldoviţa, care are cinci vagoane. Trebuia să filmeze cu Trenul Regal, dar când a văzut vagoanele de la Moldoviţa s-a răzgândit. Când avea chef să ia o pauză, se urca în tren şi nu se mai dădea jos”, povesteşte domnul Cireaşă, şeful departamentului care are în grijă garniturile de epocă. Asta se întâmpla în toamna anului 2005, pentru filmările la “Tinereţe fără tine­reţe”. Moldovița are 4 vagoane, construite între anii 1885-1890 la Fabrica de Vagoane Simmering, din Austria. Are un vagon de bagaje, compartimentat special pentru transportul mărfurilor voluminoase, care beneficiază de încălzire cu sobă şi este dotat cu bar. Un vagon de clasa I, cu o capacitate de 12 locuri, organizate în două compartimente, un vagon de clasa a II-a, cu o capacitate de 24 de locuri, amenajate în trei compartimente, şi vagon salon, cu o capacitate de aproximativ 15 locuri. Acesta din urmă, îmbrăcat în albastru, demonstrează că un simplu vagon poate deveni salon în toată regula, prin felul în care e decorat. „Pe vremea lui Ceauşescu, oamenii din zonă spuneau că trenurile astea sunt ascunse în pământ şi ies numai ziua, când se merge cu ele. Nu se ştia exact care este trenul lui, dar toţi povesteau câte ceva despre unul care e foarte bine păzit, care intră noaptea în pământ şi e plin de aur” ne mai povestește nea Cireașă. Se dorea a se face linie directă la Casa Poporului, apoi telefon mobil, acces la conducerea armatei prin telefoane de campanie, vagonul frigorific pentru alimente, un vagon pentru mașina prezidențială și 4 motociclete (de escortă), un vagon special care urma să fie decorat cu trofeele de vânătoare „ale lui tovarășu”, vagon cu sală de gimnastică și o mini-piscină. Și poate multe-multe altele, unele chiar SF. În afara de aceste 3 trenuri, mai sunt garate și câteva vagoane separate, care se vede clar că nu fac parte din nicio garnitură regală sau prezidențială, că au culori militare, de camuflaj. Unul din vagoane, ceva mai ruginit, a fost folosit pentru a transporta prin țară, de la Măgurele la graniță cu Ucraina, prima (și pesemne ultima) bombă atomică realizată în România (dacă nu știați). Aceasta a fost „dezvoltată” la noi și vândută rușilor (cu ce preț?), dar nimeni nu știe mai multe detalii. Cam asta se întâmplă la o aruncătură de băț de București. În spatele marelui hangar mai sunt două trenuri ce sunt și ele mai „speciale”, dar au doar importanță istorică și nu una… strategică. Însă nu am apucat să le vedem și pe acestea. Și asta pentru că acest secret cu trenurile nu este tocmai… secret. Pot fi văzute de multă lume, respectiv dacă sunt din „mediile corespunzătoare” (personal CFR sau MAI). Și faptul că mii de oameni cunosc aceste „secrete” nu le mai face așa de interesante Dar totuși am putut să vă trasmit câteva detalii picante și interesante, ce nu sunt spuse tuturor grupurilor organizate de vizitatori. Dacă mergeți acolo și vedeți trenurile secrete ale Romaniei, să faceți și poze! Au trecut peste 30 de ani de libertate și nu știm încă care sunt secretele istoriei noastre.

Poate o taxă modică la intrare și un mod de organizare mai bine pus la punct (ca „secție” a muzeului din Mogoșoaia, prin colaborarea cu CFR-ul) ar atrage turiști și curioși. Călătorii anunțate din timp cu aceste trenuri ce ar folosi calea ferată ce înconjoară capitala ar fi un adevărat magnet, precum mocănițele din țară. Împreună cu conacele istorice ale Ilfovului (Știrbei-Buftea, Cantacuzino – Afumați, Ghica – Căciulați/Moara Vlăsiei, Palatul Mogoșoaia/Brâncovenesc, Conacul Oteteleșanu din Măgurele), Cetatea Bucureștiului (constă dintr-un sistem de 17 forturi dispuse circular, la o distanță de circa 20 de kilometri de centrul orașului București. Forturile erau prevăzute cu baterii de artilerie de cetate. Un număr de 18 baterii intermediare, împărțite în 3 sectoare, erau dispuse între forturi), mănăstirile valoroase aflate în apropierea capitalei (Cernica, Samurcășești, Țigănești, Snagov, Sitaru, Pasărea, Schitul Bălteni), și mai noul Muzeu al Oalelor de Pisc,  acest loc al „trenurilor secrete” ale României poate deveni o țintă pentru bucureștenii ce vor să călătorească și să viziteze destinații interesante la sfârșit de săptămână. De asemenea, aici se pot crea evenimente legate de personalitățile care au folosit aceste garnituri de tren, dar și alte acțiuni culturale de amploare. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*