Un Cuza putem fi, Națiune!

Important nu este doar să avem un partid geamăn formațiunii lui George Simion în Parlamentul de la Chișinău… Trebuie ca acest lucru să se petreacă într-un timp util rostului existenței unui arc de partide naționalist-unioniste izvorâte din aceeași matcă… Și nu doar pentru a reaprinde spiritul și efervescența din vremea podurilor de flori, astăzi având nevoie de mult mai mult, căci florile simbolismului nu mai sunt de ajuns pentru a înturna la sânul Patriei-mumă fiica furată, înstrăinată, ci pentru a păși, dimpreună, faptic, în hrisovul Reîntregirii definitive…

În anii ’90, simbolismul, patriotismul, elitismul cultural, și poate doar dorul de Basarabia, ar fi putut fi cărămizile de zidire ale fundației Reîntregirii… Pentru că erau anii în care vocile națiunile contau încă… Și poate chiar ar fi fost îndeajuns pentru a o așeza într-un singur piept și a răzbate, ca o singură națiune, ca un singur neam, ca o singură vatră… Dar, astăzi, fibrele politice sunt mai importante decât mugurii de simțire, de dăruire, de pasiune istoric-sentimentală… Iar îndreptarea istorică trebuie să izvorască simultan din formațiuni arc, de aici și de peste Prut…

Și nu încape îndoială că vom trăi clipa intrării unui partid naționalist unionist comun în parlamentul de la Chișinău… Problema este ca acest lucru să se producă înaintea deromânizării complete a parlamentului de la București… Pentru că, la cât ne-am jucat cu ocaziile și șansele istorice ale unor ani intrați definitiv în istoriografie, nu ar fi mirare să ne trezim că avem, la Chișinău, un partid cu adevărat tezAUR al ființei și fibrei românești, luptând pentru Reîntregire (în fine de dincolo de Prut, i-am putea spune ReUnire), iar la București să încercăm să mai numărăm nu doar nume românești printr-un parlament al trădărilor, ci însăși grai și dăruire pentru Neamul Românesc… Pentru că nu doar economia și industria ni se înstrăinează, nu doar resursele… Ci însăși Țara… Cu tot cu politicul, cu mișcările, cu atașamentele de asociații cultural istorice pentru fibra neaoșă…

Avem în față o nouă șansă! Și am putem repara inclusiv eșecul celebrării Centenarului Unirii… Un an eveniment ratat din perspectiva frământărilor și consemnărilor de pași istorici… Am putea avea parte de un bicentenar în care să ne gravăm rostul istoric… Un bicentenar cântărind cât o oca de îndreptări istorice… Pentru că putem repăși pe urmele de vatră ale înaintașilor… Putem reface drumul destin al țării din 1859… Căci mai este o frământare de nici o generație post-decembristă până la un bicentenar ce ar putea fi cu adevărat măreț…

E drept, privind astăzi în zare nu pare a mai avea șansa de a stăpâni curând meleagurile… Dar avem, o cale… Ne trebuie un AUR la Chișinău, o păstrare în drepturile parlamentare a celui de la București și, la vreme de soroc istoric, un nou Cuza… Un Cuza ce am putem fi noi! Pentru că un Domn al Reîntregirii am putea fi ca națiuni ale aceleași vetre!

Și nu, nu contează pe drumul istoriei mizeriile unor guvernanți ai clipei… Nu contează provocările, amenințările, etichetele și insinuările-instigări ale unor păpușari în cârpe de marionetă… Nu contează nici declarațiile unor provocatori politici încercând să ne arunce în derizoriu cu afirmații contextual idioate! Nu contează nici acel pârcălab la cingătoare de venetic ce ne spune că un partid naționalist unionist este suma unor apucături și facturi de sorginte fascistă, antisemită. Acuzații pe care numai mintea-i prea îngustată în rama ferpar de coadă de mătură le poate debita. Căci, AUR nu este fascist, neofascist nici aici, și nici la Chișinău… Iar provocarea-scandal, prin afirmația că „R. Moldova este cel mai important proiect de politică externă a României” (dixit Al. Muraru), este doar o evidentă încercare de a reaprinde tezele-fantoșă ale unei așa-zise agresiuni… De fapt, frânturi sinistre ale unei gândiri primitive…

2 Responses to Un Cuza putem fi, Națiune!

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *