Troglodiții stereotipurilor lingvistic-deformatoare…

Aparent par doar niște stereotipuri… Nevinovate… Și nepărtinitoare, firește… Clișee și șabloane non-afective, inventate, împrumutate, rostogolite între tot mai numeroșii, nu „nefericiți”, ci de-a dreptul troglodiți, puși în situația de-ași umple vidul lor mental de informare, documentare, analiză și raportare din domeniile pe care viermuiesc în scârbavnicele lor imposturi cu terminologii „salvatoare”. Terminologii de terminație… Dar nu doar lingvistică, prin dizolvarea frumuseții și creativității native a Limbii Române, ci și a Culturii, și înlocuirii creației și creativității cu limitarea și sufocarea sub masa unei limbi tot mai restrânse în ea. Alungată din ea prin astfel de „cuvinte”…

Până mai ieri eram asaltați de definițiile stereotip… De încrucișările mutilante menite a strecura lucruri străine nouă, nu doar în dicționare, ci și în gândire, în mentalul istoric, al tradițiilor și socialului… Terminologii-terminații menite a ne umili, înjosi, înturna în mase controlabile prin cochiliile atât de convenabile guvernanților…

Astăzi însă, veneticii nu-și se mai pierd timpul cu născocirea a fel și fel de „definiții” elaborate, dezvoltate de-a-fir-a-păr pe aberații și invenții, insinuate în istoria, în cultura, în viața noastră… Practic, în noi… Nu mai născocesc motive fantoșe, motivații „istorice”, rechizitorii polițe, falsuri istoriografice și culturale pentru a sădi în brazda mult prea primitoare a etosului nostru semințele atât de otrăvite ale veneticilor și cozilor lor de topor… Acum asistăm de-a dreptul la mutilarea Limbii Române… Și nu este vorba doar despre procesul de urâțire a ei, de deformare prin pseudoadaptarea ei la noile „vremuri”, ci de sufocarea, de înlăturare din ea a părții nativ-neaoșe, pentru a lăsa loc doar unor născociri pe post de acronime și chiar cuvinte…

Doar că maltratarea limbii, strivirea, urâțirea, desfigurarea ei nu afectează doar vorba și scrisul… Ci însăși mentalitatea, temperamentul, spiritul de prezență istorică și culturală, de afirmare, de curaj al vorbirii și impostației…

Atâția ani am permis blamarea unei balade pentru felul în care, chipurile, sădea prea de timpuriu, prin prezența ei în manuale, o anumită mentalitate de învins, de abandonat, de împăcat cu soarta… Dar ea va deveni reflexie de impozație în fața noroiului recurent al mârțolingvisticii de azi… A acelei limbi pe care nici măcar oamenii de cultură, scrobiți din ce în ce mai mult doar la port, nu și la vorbă, nu o mai apără…

Creștem generații, le educăm, sub numeroase clișee impardonabile genezei unei mentalități măcar de supraviețuire… Ne trimitem elevii la școală în clasele terminale, iar, mai nou, într-un alt proces de deformare lingvistică, scuzat de o pandemie care a scos la suprafață lichelele, impostorii, oportuniștii, ajunși în funcții unde, în alt context, nu ar fi fost chemați nici măcar să strângă frunza tocată de alții, îi trimitem pe aceiași elevi la ore remediale

Ne purtăm cu limba noastră de parcă ar fi, nu praf de stele din corolele de minuni ale universului, ci o cenușă pe care o măturăm singuri de pe vetrele neaoșului și românismului nostru… Le strecurăm copiilor noștri cuvinte atât de oribile și atât de periculos de deformatoare pentru mințile lor, și mentalul colectiv de mai târziu, că ar trebui să fim judecați, nu doar pentru nepăsare, neputință, abandon și indiferență de neam, ci pentru trădare prin complicitate.

Și tot nu este de ajuns… Îi lăsăm pe toți acești vlădici nemitici, veneticii și scândurile lor de cozi de topor din rupturile de la măturile de altădată, să ne atace fibra din toate părțile… Îi lăsăm să ne împingă și mai abitir într-un genocid al neamului prin umilirea și desprinderea de trecutul lingvistic, istoric și cultural, îi lăsăm să se folosească pentru planurile lor malefice de sufletele care ne mai țin rostul pe acest pământ…

Ar trebui să stăm scut măcar în fața copiilor… Să nu plătească ei pentru indiferența, confortul, neștiința noastră… Încă nu reușim să-i vaccinăm pentru boli de mult apuse în apusurile spre care privim, dar îi vrem carne de tun pentru vaccinurile moderne insuficient testate pentru adulți… Doar să ne imunizăm noi, aruncându-i, vânzându-i pe ei în procesul de vaccinare… Și se duce parcă o competiție a aceluia ce va reuși să vaccineze lăstarii înaintea lanurilor… Pentru că, da, dacă lanurile sunt ușor de îndepărtat, prin lamele cozilor de topor, lăstarii au în ei forța germinând a viață și nesupunere… O nesupunere atâta vreme cât vor mai exista prin dicționare cuvinte de veghe nerostogolite în trecut de terminațiile și terminologiile „political correctness” pentru desfrânații și vicioșii ce ne conduc…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*