Călător pe o margine de stea

Paula Tudor, cea care are atelierul unde produce minuni la Chitila (jud. Ilfov), poate fi numită pe bună dreptate ca maestra icoanelor pe lemn neşlefuit. În liniştea atelierului său din comuna ilfoveană Chitila, artista îşi concentrează toată energia ca să realizeze picturi care au ajuns în expoziţii din întreaga lume. Încă din copilărie avea talent la pictură şi a avut norocul să-l întâlnească pe profesorul Gheorghe Albu care a încurajat-o şi i-a dat impulsul de care avea nevoie ca să meargă mai departe. „M-a pregătit pe o damigeană de vin pentru că părinţii mei erau oameni modeşti. De mică desenam prinţese în ţărână, făceam modele în zăpadă, iar prietenii mei mă admirau“, spune Paula Tudor. Când a mai crescut, în satul natal Niculiţel, a simţit fascinaţia pentru artă. „Au venit în sat nişte studenţi care aveau nevoie de modele şi priveam mirată cum modelau lutul din care chipurile noastre“, explică artista.

Paula Tudor s-a născut la 28 noiembrie 1951, în zona viticolă a Niculiţelului (jud. Tulcea; Dobrogea), a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ (promoția 1974; clasa prof. T. Brădean), devenind artist plastic (pictură figurativă, abstractă, suprarealistă), membru UAP București. Timpul a trecut şi Paula Tudor a ajuns să fie profesoară de desen la Liceul nr.2 din oraşul Balş. Ideile de a continua în artă nu i-au dat pace şi destinul i-a arătat o nouă cale în cariera de artist. Acum pictează tablouri care au ajuns să fie expuse în toată lumea. Textele din biblie şi chiar florile din pieţe sau de pe câmp o inspiră constant. În călătoriile pe care le face cu trenul fotografiază imaginile din mers, iar din mâinile sale ies noi opere de artă, lucrări care împodobesc casele unor personalităţi precum scriitorul Dinu Săraru, Tudor Gheorghe sau Radu Panamarenco.

Lucrez cu precădere după poze, în special icoane, peisaje şi flori. Portretele sunt pretenţioase”, mărturiseşte Paula. Ea a adăugat că oamenii sunt greu de mulţumit atunci când le arăţi cum arată cu adevărat, cu urmele lăsate de timp, ce inevitabil se văd mai ales când este vorba de artă. Şi ca să fie tot mai bună în ceea ce face, obişnuieşte să redea lucrările unor mari pictori aşa că a reuşit să realizeze copii după Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli sau Rafael. „Ca să-mi păstrez îndemânarea trebuie să procedez precum un muzician care face repeţii ore întregi cu gamele simple. Aşa şi un pictor trebuie să facă măcar o dată pe an o copie după un maestru”, mai spune Paula.

Lucrările sale sunt prezentate pe www.arte-plastice.ro şi asta pentru că Paula Tudor este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Este unică prin tehnica de lucru inedită, aceea de a picta pe lemn neşlefuit şi pentru care deţine drept de autor înregistrat la OSIM. „Ideea mi-a venit când am luat bucata de lemn în mână să o pictez, am fost atât de impresionată de forma şi compoziţia ei şi atunci mi-am spus cum să acopăr cu culoare aşa o minune? Această metodă este unică în lume, efectul este că privitorul e provocat să-şi completeze în mental imaginea şi atunci el devine creator”, explică Paula. Un alt secret al artistei este că a realizat coperţile de cărţi pentru autori consacraţi dacă vreodată v-aţi întrebat cui îi aparţin. A făcut picturi pentru cărţile reeditate ale lui George Topârceanu, Titu Maiorescu şi Lucian Blaga. Dacă întrebăm cât de bine se vând lucrările pe care le realizează artista, poate o să vă surprindă răspunsul. „Se vând cu preţuri cuprinde între 100 de euro şi 3.000 de euro. Înainte de ’89 cu lucrările vândute la o expoziţie am reuşit să-mi cumpăr locuinţă în Bucureşti. Operele mele au fost expuse în ţări precum Germania, Bulgaria, Italia, Italia, Franţa, Turcia, Israel“. (…) „Ţin enorm la o lucrare cu un peisaj din localitatea natală. În perioada comunismului, am mai realizat o pasăre într-o colivie de sticlă pentru că am simţit restricţiile impuse la acea vreme“. Îi place să studieze plantele medicinale şi să le experimenteze „pe propria piele“ deşi uneori este riscant, dar îşi doreşte ca atunci când descoperă un leac să-l împărtăşească apropiaţilor. Nu îi place să-şi petreacă inutil timpul, în loc să facă ceva util. Uneori şi să urmărească un film i se pare o irosire de timp şi preferă să lucreze în atelier.

Dacă îi priviți mai atent operele veți înțelege de ce vede altfel lumea și oamenii. Și cred că vă va plăcea să călătoriți pe acele tărâmuri, pe margini colorate de fibră de lemn cântător…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*