Până la momentul emigrării forțate în Imperiul Rus, după înfrângerea armatei ruso-moldovene de la Stănilești (1711), D. Cantemir nu a avut stemă personală. Primind de la împăratul Rusiei, autorul aventurii militare nesăbuite din 1711, în urma căreia D.Cantemir a pierdut pe veci domnia în Țara Moldovei și a obținut blamul otomanilor de trădător, D. Cantemir a fost recompensat de către Petru I.
Petru I i-a stabilit o pensie, i-a dăruit moșia de lângă Moscova Cyornaya Greazy (Noroiul Negru), unde au crescut copii lui din căsătoria cu Casandra Cantacuzino, a mai primit niște sate cu 10.000 de șerbi, căteva moșii lângă Harcov, una din ele fiind numită Dmitrovca, alta Cantemirovca, a primit statutul de dvoreanin (nobil) rus, cu înaltul titul de svetleyșiy cneazy (prealuminat prinț). În latină – Serenissime Princeps. Prealuminatului prinț Dmitrii Constantinovicy Cantemir i-au fost încredințate funcțiile de consilier de taină și de seanator.
Deținătorului înaltelor titluri nobiliare i se cuvinea stemă nobiliară. Cineva sau chiar D.Cantemir a desenat câteva schițe de stemă.Nu cunoaștem anul elaborării ei în tuș negru. O variantă, devenită cunoscută prin imprimările ei în cărți, a fost selectată de Cantemir. Varianta stemei nobiliare a Cantemireștilor plasată sub gravura portretului lui D.Cantemir, în centrul unei inscripții în limba latină, cu abrevieri. Evident, prealuminatul prinț D. Cantemir, întemeietor al dinastiei prinților ruși Cantemir, gravura portretului său în stil european și inscripția însoțitoare în limba latină le-a destinat țărilor apusene, unde latina era cunoscută de oamenii culți. Pentru cititorii ruși, ar fi trebuit o inscripție în limba slavonă…
Ce sensuri heraldice conține stema nobiliară a prinților ruși Cantemir? Mărind stema princiară a Cantemireștilor, vedem clar elementele simbolice ale stemei. Fără o suficientă mărire a desenului, privirea lunecă indiferentă, pierzând mesajul.
Nimic special în imaginea leilor care susțin scutul, în panglica de sub scut și coroana princiară de pe deasupra scutului. Latura scutului heraldic sub coroană este configurată ondulat ca la un foliant deschis. Suprafața scutului e împărțită în patru câmpuri, în centru e patrulater foarte mic, incluzând desenul unei acvile cu două capete.
În câmpul de sus din partea stângă a scutului vedem stema Țării Moldovei, cu capul de bour, steaua dintre coarne, soarele și luna din părți. Sub stema Țării Moldovei – stema Țării Muntenești cu vulturul cruciat. În jumătatea din dreapta – sus o imagine ce face trimitere la Transilvania. Sub stemele Moldovei și Transilvaniei e zugrăvită încrucișarea unui buzdugan și a unei săbii curbate.
Câmpul de sub simbolul Transilvaniei include ceva neobișnuit: o strângere a două mâini, una fiind mai viguroasă, situată mai sus. E un simbol utilizat de societățile tainice ale rozencreițerienilor, masonilor.
Despre apartenența lui D.Cantemir la Frăția tainică a rozencreițerienilor germani, din perioada aflării lui la Constantinopol, când el începuse a coresponda cu marele savant G. Leibniz, secretar al Frăției rosenreițerienilor și președinte al Societății științifice prusiene din Berlin (numite mult mai târziu „Academie din Berlin”, am găsit următoarea relatare. Citez textul textul rusesc tradus, în care se analizau niște litere latine scrijelite de D.Cantemir pe muntele Lâsaya gora din gubernia Saratov: era „atât pentru Dmitrii Constantinovici Cantemir, rozencreițier în cel mai înalt grad, cât și pentru Antioh, care ulterior a prietenit cu eminenți masoni europeni…”.
Figura păsării bicefale din patrulaterul central poate fi simbol heraldic din stema Imperiului Rus și din stema Sfântului Imperiu Roman de Nație Germană, ambele reprezentări preluate de la Imperiul Bizantin. Unul de altul, aceste simboluri se deoseau prin faptul că acvila „rusească” ține în ficare gheară câte un însemn al puterii împărătești – sceptrul și derjava (o sferă cu cruce), iar acvila germană – nu. Pe stema princiară a Cantemireștilor, acvila bicefală nu ține în gheare nimic!
Așadar, stema dinastiei prealuminaților cnezi Cantemir ai Imperiului Rus și ai Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, incluzând reprezentarea ajutorului unei Frății tainice, era programul suprem, care aspira spre crearea unui regat cantemirian, prin unirea a trei vechi provincii istorice cu origine comună daco-romană.
Cercetătorul și autorul de romane istorice, Valentin Piculy, care scria celebrele sale romane numai în baza documentelor scotocite de el în arhive, căutând documente pentru romanul Perom i șpagoi („Cu pana și cu spada”), a găsit informații că prealuminatul prinț Antioh Cantemir, ambasador al Rusiei la Paris, se preocupa de crearea Regatului Daciei, la tronul căruia avea drepturi. Preocupările ambasadorului au devenit cunoscute la Petersburg. Ocârmuirea rusă nu tolera acest plan.La 31 martie 1744, la Paris, pe neașteptate, Antioh Cantemir a decedat în chinuri groaznice, prezentând simptome amintind otrăvirea acută.
Lasă un răspuns