Scrisoare deschisă adresată Parlamentului României – „Legile rasiale de la Nürnberg”

Asociația Neamul Românesc prezintă dovezi incontestabile privind procesul de Reeducare națională, asemănător reeducărilor din temnițele comuniste românești, la care sunt supuși astăzi românii. În inconștiența lor sublimă, parlamentarii români au emis, în anul 2018, prima Lege rasială din România de după 1989, care stipulează că evreii sunt o rasă diferită, denumită „rasa semită“. Vom proba faptul că același lucru îl specificau Legile rasiale de la Nürnberg, decretate de Hitler în anul 1935. Parlamentarii, deveniți rasiști fără să știe, au introdus în România segregarea rasială între „evrei“ și restul populației denumită prin lege „ne-evrei“ (goimi sau gentili), prin adoptarea Legii nr.157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Legea rasială a fost promulgată de Președintele Klaus Iohannis, deși a fost avertizat la timpul oportun, de Asociația Neamul Românesc, asupra unor prevederi neconstituționale ale acesteia. Legea rasială prevede că proprietățile evreilor, instituțiile comunităților evreiești, lăcașurile lor de cult, precum și persoana oricărui evreu, au un statut de superioritate, fiind protejate în mod special, producând astfel o discriminare negativă a restului populației României. Infracțiunile îndreptate împotriva proprietăților, a instituțiilor, a lăcașurilor de cult sau împotriva persoanei unui evreu, sunt condamnate cu pedepse suplimentare spre deosebire de aceleași infracțiuni săvârșite împotriva „ne-evreilor“ din România. Pe deasupra, prin Legea rasială emisă de Parlamentul României,  toți ceilalți cetățeni români sunt denumiți, în mod rasist și șovin, „ne-evrei”.

Noi suntem români. Nimeni nu are dreptul să ne definească ca „ne-evrei”. Printr-o lege organică, niște parlamentari și-au permis să încalce dreptul românilor la „Demnitatea umană” stipulat în Art.1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europeane, precum și dreptul la „demnitate și onoare“ apărat prin prevederile Art.30 din Constituția României, republicată. A fi definiți printr-o lege ca „ne-evrei”, adică numai în raport cu evreii, este un act de un rasism feroce și de șovinism (ură și dușmănie) față de apartenența noastră la Neamul românesc.  În Israel, este considerat rasism dacă afirmi că un evreu este diferit de un „ne-evreu”, ceea ce a stipulat textul Legii nr.157/2018. Rabinul Yossef Ben Porat afirma aceasta chiar în anul 2018: „Ca să spui că un evreu este diferit de un goim („ne-evreu”) este rasism, din păcate, în acest stat (Israel)”.

Titlul Legii nr.157/2018 specifică „pentru prevenirea și combaterea antisemitismului”, deși textul legii face referire numai la evrei. Cine sunt semiții? Art.2, lit. a definește antisemitismul, cităm:  „Art.2, lit.a) prin antisemitism se înțelege atât percepția referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât și manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești sau lăcașurilor lor de cult”.

Este evident că Legea rasială statuează că evreii sunt o rasă diferită denumită „rasa semită“, din moment ce nu a fost definit „anti-evreismul”, ci „anti-semitismul”. Vom demonstra că un rabin confirmă, din punct de vedere teologic, teoria că evreii sunt în sine o rasă diferită față de „ne-evrei”, afirmând „să nu vrem să fim ca ei. Am venit pe această lume ca să fim diferiți (de goimi – n.n.), am fost creați pe această lume ca să fim evrei”. Faptul că evreii nu mai sunt considerați doar un neam sau un popor, ci sunt definiți ca o rasă denumită „semită”, este o aberație lingvistică, antropologică și teologică.

Am apelat la „Dicționarul limbii române literare contemporane” editat de un colectiv al Editurii Academiei Române în anii 1955-1957. Primii doi membri ai Comisiei de revizie finală erau evreii Alexandru Graur și Jacques Byck: „Semit, -ă, semiți: Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă, din sud-vestul Asiei și nordul Africii (căruia îi aparțineau vechii babilonieni, asirieni, fenicieni, iudei etc. și arabii, evreii, abisinienii etc. de astăzi)”.

Trebuie subliniată și lipsa de educație teologică elementară a parlamentarilor români, care ar trebui să cunoască faptul că descendenții personajului biblic, Sem, sunt mult mai numeroși, iar neamul iudeilor (evreilor, cum își spun astăzi) reprezintă o pondere infimă din această ramură semitică a populației lumii. Informațiile se pot găsi în orice Biblie ortodoxă la capitolul 10 din „Facerea”.

Conform Legii rasiale în vigoare, românii care jignesc verbal un evreu, chiar și în particular sau în imaginația unei actrițe evreice, nu sunt doar anti-evrei ci sunt „rasiști antisemiți”. Legea consideră antisemitism și rasism inclusiv „percepția referitoare la evrei”. Nu este explicat modul în care organele judiciare pot cuantifica „percepția“ definită de DEx ca „proces psihic de cunoaștere senzorială, prin care obiectele și fenomenele sunt reflectate ca întregi; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere”. Probabil, vor apărea psihologi și psihiatri specializați pe probleme de antisemitism, care să analizeze procesele psihice de cunoaștere senzorială ale românilor declarați „antisemiți“ de unii ca Iohannis, Cîțu sau Muraru. Deja „specialistul” Alexandru Muraru a fost numit Reprezentant Special al Guvernului pe probleme de „antisemitism” și holocaust.

Toți parlamentarii români, în frunte cu Iohannis, care au votat și promulgat această Lege rasială, sunt pasibili să fie urmăriți penal ca un grup infracțional organizat (g.i.o.), intrând sub incidența prevederilor O.U.G. nr.31/2002, pentru infracțiuni de incitare la ură națională și rasială, precum și pentru promovarea publică, prin textul unei legi, a unor concepții rasiste de superioritate a rasei semite a evreilor și de inferioritate a restului populației denumită, în mod discriminatoriu și șovin, „ne-evrei”.

Tot niște parlamentari români au adoptat Legea nr.107/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr.31/2002, introducând litera d) la art.2 din aceeași Ordonanță. Legea a fost promulgată de Președintele Traian Băsescu. Aceasta prevede definiția holocaustului, cităm: „prin holocaust se înțelege persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada 1933-1945”. Conform definiției stabilită printr-o lege s-a statuat, fără posibilitatea de a mai contesta acest fapt, că „toți evreii europeni au fost anihilați” adică, potrivit DEx, au fost „reduși la tăcere, nimiciți“. Cuvântul „nimici” este definit de același DEx: „A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici”.

Pentru a întări faptul că definiția din lege se referă la „toți evreii”, politicienii au adăugat în textul legii un text de comparație: „De asemenea, în perioada celui de-Al Doilea Război mondial, o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihilării”.

Deci, parlamentarii au stabilit prin lege că toți evreii europeni au fost exterminați. Printr-un simplu recurs la istorie, acești venerabili politicieni ai României ar fi aflat că după cel de-Al Doilea Război Mondial, la sfârșitul anului 1947, în România trăiau 428.000 etnici evrei, supraviețuitori ai holocaustului definit chiar de ei. Aceasta, în condițiile în care în Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România se precizează, la pag.388: „Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat că nici o țară, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară, cu cea mai mare implicare”. Dacă România este nominalizată ca a doua țară din Europa, privind masacrarea evreilor, conform datelor expuse, nu toți evreii europeni au fost anihilați. Aceasta este dovada definiției incomplete și confuze a holocaustului. O definiție apropiată de adevăr a holocaustului trebuia să specifice că doar „o parte din populația evreiască a fost anihilată”, cu precizarea cât mai exactă a numărului de victime umane. Vom reveni cu informații importante în acest sens.

Conform Expunerii de motive a deputatului evreu Silviu Vexler, inițiatorul Legii rasiale nr.157/2018, românilor „ne-evrei” le este interzis să prezinte public fapte istorice exprimate la modul „evreii au pus bazele comunismului bolșevic”, „evreii au instaurat comunismul în România, evreii au distrus elita românească (pe cei mai inteligenți dintre români) în temnițele comuniste”. Acestea sunt considerate acțiuni antisemite care lezează imaginea poporului evreu și, deci, sunt condamnate ca infracțiuni. Printre co-inițiatorii Legii rasiale îl găsim pe distinsul deputat Gabriel Vlase, actualul Director al Serviciului de Informații Externe (din România, nu din Israel!).

Veți vedea că un evreu din Israel are dreptul să afirme, să aprobe și să justifice, în mod public, rolul predominant al evreilor la instaurarea comunismului, folosind sintagma cuprinzătoare „evreii”, fără a fi acuzat că afirmația induce ideea „antisemită” că toți evreii ar fi făcut acele fapte. Prin aceasta, se adjudecă un titlu de glorie că evreii, prin niște aparținători geniali, au instaurat comunismul, au creat N.K.V.D. și au produs asasinarea a 30 milioane de „ne-evrei” ruși. Un rabin își poate permite să elogieze genialitatea evreului Troțki, unul dintre cei mai mari criminali ai lumii moderne. Vi-l închipuiți pe deputatul Vexler atrăgându-i atenția rabinului, așa cum își permite să facă cu goimii din Parlamentul României?

Poate nu întâmplător, din anul 2018, discursul rabinului Yossef Ben Porat a fost păstrat pe YouTube, care are o „politică corectă” doar față de goimii declarați „rasiști“ și „antisemiți“. Teologia rasială a iudaismului triumfător peste toate popoarele, poate fi promovată în mod public, chiar și pe canalul YouTube, de orice evreu incorect politic.

Rabinul, având „Mein Kampf” în mână, citează copios: „Hitler pretinde în cartea sa că « că evreii sunt comuniști, că ei sunt responsabili pentru Revoluția din Rusia. Ei au omorît 30 (treizeci) de milioane de ruși! Pe toți cei inteligenți! I-au omorît într-un mod crud și oribil! Și acesta este planul lor pentru întreaga lume. Următoarea țară la rând este Germania. Ei au înființat partidele germane, comunist și socialist ». Și acesta este adevărul« Dacă nu învingem acum, ne vor elimina ei, și vor muri 20 de milioane de germani. Îi vor omorî pe cei mai inteligenți ». Și așa au procedat de la o țară la alta (adaugă rabinul – n.n.). « Astfel încât singurii oameni inteligenți care mai rămân (în lume – n.n.) vor fi evreii »”.

Rabinul afirmă: „Și, să nu vă înșelați … (Hitler-n.a) are dreptate. Revoluția din Rusia (bolșevică-n.n.) a fost făcută de evrei. Armata rusă (bolșevică-n.n.) a fost înființată de Troțki, care a fost un geniu incredibil. El a creat Divizia evreiască a Partidului Comunist, ai cărei membri și-au turnat părinții, frații și copiii, pe oricine deținea o Siddur (carte de rugăciuni evreiască) sau chiar și o carte de învățătură evreiască. […] (Troțki-n.n.) a distrus totul, și pentru evrei, dar mai ales pentru ruși. În prima poză a Guvernului rus (bolșevic-n.n.), din cei 13 membri, șase au fost evrei. Cine a înființat N.K.V.D. – K.G.B.? – Evreii. Așadar totul este clar scris. El (Hitler-n.n.) nu a urât evreii pentru pentru că aveau Peos, nu îi ura pentru că urmau Mitzvot (cele 613 porunci ale Legii mozaice – n.n.), ci pentru că sunt comuniști. Și (Hitler – n.n.) scrie clar: «Evreii au distrus credința și religia. Ei răspândesc în Germania erezia în Dumnezeu.». Așa scrie (Hitler – n.n.): « Mă simt ca și mesagerul lui Dumnezeu care trebuie să extermine evreii, pentru că nu cred în El »”.

Afirmațiile rabinului confirmă expunerile istoricilor români (da, mai există și câțiva istorici români prin țara numită România) privind instaurarea iudeo-bolșevismului în România postbelică. Conform prof. univ. dr. Corvin Lupu, planul sovietic de instaurare a comunismului în România era pregătit din vara lui 1943. „Sarcina a fost încredinţată unui agent I.N.U., evreul Pantelei Bodnarenko (viitorul general de securitate Gheorghe Pintilie), alături de un alt evreu comunist Baruh Tescovici (viitorul ministru de interne şi şef al poliţiei politice Teohari Georgescu). Punctele cheie ale ţării au fost încredinţate unor minoritari, o parte de la începutul ocupaţiei sovietice, iar o altă parte, în anii următori: Internele, Externele, Finanţele, Armata, Securitatea, Direcţia Penitenciarelor. După ocuparea României de către U.R.S.S. şi declanşarea procesului de introducere în ţară a unei dictaturi de model sovietic şi de distrugere a elitelor naţionale româneşti, principalele funcţii în conducerea ţării au fost preluate de reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, mai ales evrei, dar şi unguri, ruşi, ţigani şi alţii. Majoritatea dintre ei şi-au schimbat numele, deghizându-se în români. […] Dintre români, cel mai uşor făceau carieră cei care aveau soţii evreice, rusoaice sau unguroaice”.

Tot profesorul Corvin Lupu afirmă: „Analizând perioada societăţii româneşti de model şi dominaţie sovietică absolută (1945-1958), observăm că într-adevăr represiunea comunistă s-a realizat în foarte mare măsură de către reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Lista acestora este foarte lungă. Ea cuprinde sute de înalţi demnitari de partid, de stat, ofiţeri de securitate şi de miliţie”.

În sensul celor expuse este utilă și lista de evrei și evreice cu funcții în aparatul de represiune din temnițele comuniste. Aceasta a fost întocmită de preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, dr. Constantin Iulian, și cuprinde numai coordonatorii din umbră ai reeducării prin tortură din închisorile Piteşti, Târgușor și Gherla, cunoscută publicului ca „Experimentul Pitești”. Constantin Iulian a fost unul dintre supraviețuitorii Experimentului Pitești.

Rabinul continuă seria afirmațiilor incorecte politic: „Așa cum toată lumea de aici (evrei – n.n.) urăște Legile de la Nürnberg fără ca măcar să le cunoască. Nürnberg a spus că un evreu nu se poate căsători cu un goim („ne-evreu” – n.n), așa că, sigur, școlile de aici o numesc rasism. Ca să spui că un evreu este diferit de un goim („ne-evreu” – n.n.) este rasism, din păcate, în acest stat (Israel-n.n). Nürnberg doar a copiat ce este scris în Torah. Wagner doar a spus ce este scris și în Torah: că un evreu este un evreu, chiar dacă poartă o mască, chiar dacă se convertește la creștinism. Un evreu care a păcătuit este încă un evreu. « Ne-ai ales pe noi dintre toate popoarele»este adevărat. […] Păcatele noastre ne-au trimis în exil, afară de pământul nostru. Și trebuie să avem grijă să nu repetăm aceleași greșeli. Să nu dăm legitimitate acelei stime de sine scăzute în fața goimilor, și să nu vrem să fim ca ei. Am venit pe această lume ca să fim diferiți, am fost creați pe această lume ca să fim evrei și întregul nostru scop este să fim cu Dumnezeu”.

Când vorbește de Nürnberg, rabinul se referă la „Legile de la Nürnberg” adoptate de regimul nazist la 15 septembrie 1935, numite de propaganda holocaustică ca „Legile rasiale de la Nürnberg”. Pachetul de legi conținea „Legea pentru protecția sângelui și a onoarei germane”, „Legea cetățeniei Reichului” și „Legea stindardului Reichului”.

Conform site-ului „Despre holocaust”, „Legea pentru protecția sângelui și a onoarei germane” a interzis căsătoria dintre evrei și ne-evreii de origine germană, a incriminat relațiile sexuale dintre aceștia și a interzis evreilor să angajeze femei cu vârsta sub 45 de ani. „Legea cetățeniei Reichului” a fost menită să definească cui i se aplică prima lege. Numai cei cu „sânge german sau înrudit” puteau fi cetățeni ai Germaniei, iar evreii, definiți ca o rasă, au fost privați de cetățenia germană și retrogradați la statutul de „supuși ai statului”. Această lege a definit drept evreu orice persoană cu trei sau mai mulți bunici de origine evreiască, inclusiv convertiți la creștinism și copii și nepoți ai acestor convertiți. De remarcat că site-ul condamnă „definirea evreilor ca o rasă”.

Pentru a-și susține teologia rasială promovată de textele Torei, rabinul aprobă textele Legilor de la Nürnberg. Mai mult, el subliniază că prevederile acestora nu constituie rasism. Acesta afirmă, pe bună dreptate, că Legile rasiale ale lui Hitler au fost copiate din textele Torei. Pentateuhul lui Moise, cuprins în Tora, conține numeroase referiri la interdicția divină de împreunare a „aleșilor“ evrei cu femei „ne-evreice”, provenind din rândul goimilor. Relațiile sexuale firești dintre doi oameni sunt prezentate în textul sacru iudaic, în mod șovin, ca un păcat și o „spurcăciune”.

Site-ul „DvarTora.ro” (Iudaism și Tora în limba română) afirmă: Conform legii iudaice (halaha), o căsătorie în care este implicat un evreu are valoare doar dacă este oficiată « în legea lui Moshe și a lui Israel », așa după cum declară însuși mirele, ca parte integrantă din ceremonia nupțială. În consecintă, o căsătorie dintre un evreu și un neevreu nu are valoare halahică (conform legii mozaice), ea fiind nulă de drept. Nici un rabin nu poate consfinți o astfel de căsătorie, deoarece nici o autoritate rabinică nu are dreptul de a abroga o lege a Torei, care afirmă in repetate rânduri că voința divină este aceea că evreii să nu se căsătorească cu membri ai altor popoare”. „DvarTora” menționează că „tradiția ca descendenții (copiii) să se căsătorească evreiește este foarte importantă și respectată” și de familiile evreiești „chiar dintre cele mai laice”. Este vorba despre o „moștenire” transmisă prin multe generații, „aceea a apartenenței la poporul evreu și religia mozaică”, mai menționează site-ul mozaic. Sunt invocate Deuteronom 7, 1-7. Adăugăm și textele, privind săvârșirea de crime în masă pe motive șovine și religioase, din Numeri 25, 1-9.

Prin urmare, „DvarTora.ro” dă dreptate, o dată în plus, afirmațiilor rabinului că, prin Legile de la Nürnberg, naziștii nu au produs nici o atingere organizării lumii iudaice și Legii mozaice. Practic, Hitler a întărit poruncile divine stipulate în Tora iudaică și respectate inclusiv de evreii din Germania. Conform prevederilor legilor în vigoare românești, expuse mai sus, în măsura în care germanul Hitler a fost un criminal rasist,  iudeul Moise a fost asemenea lui Hitler,  chiar dacă a lăsat cele 613 porunci cuprinse în Mitzvot.

Rabinul confirmă rasismul și xenofobia din textele Torei, afirmând „Să nu dăm legitimitate acelei stime de sine scăzute în fața goimilor, și să nu vrem să fim ca ei. Am venit pe această lume ca să fim diferiți, am fost creați pe această lume ca să fim evrei”. Este șovinism curat în afirmația rabinică „evreii trebuie să nu vrea să fie asemenea goimilor” (ne-evrei).  Cum este evident complexul de superioritate al evreilor față de goimi, clamat de rabin. În schimb, el nu se dezice de evreii care au fundamentat comunismul. Rabinul se mândrește cu geniul lui Troțki și nu-l reclamă ca pe un individ care a comis acte de genocid și crime împotriva umanității. Bolșevicul criminal Troțki este doar un evreu care a păcătuit. Rabinul concluzionează apoteotic: „Un evreu care a păcătuit este încă un evreu”.

Concluzia rabinică este că evreii se consideră o rasă unică și diferită față de toți ceilalți oameni de pe Terra. Aceștia se consideră și o rasă superioară, având o relație unică și privilegiată de „popor ales dintre toate popoarele” de Dumnezeul lui Israel. Ei au pretenția absurdă că Dumnezeul lui Israel este Creatorul lumii și deci al tuturor popoarelor lumii.

Dumnezeul nostru creștin, al Neamului românilor, este al tuturor Neamurilor pentru că a creat toate popoarele și Își manifestă pronia divină, în mod egal și nediscriminatoriu, asupra tuturor locuitorilor lumii, indiferent de rasă, neam sau etnie.

Asociația „Neamul Românesc” roagă Parlamentul României, în calitate de unică autoritate legiuitoare, să ia cele mai grabnice măsuri pentru definirea corectă și explicită a termenilor folosiți în Legile speciale specificate, precum și pentru indicarea numărului real al victimelor, din rândul populației evreiești, care au murit sau au fost uciși în contextul fenomenului denumit „holocaust”. Nu este admisibil ca cetățeni români „ne-evrei” să fie condamnați că neagă, contestă sau minimalizează un fenomen definit ambiguu în textul legii.

Vasilică Militaru,
Președintele Asociației „Neamul Românesc”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*