Alexandru Țipoia, pictorul ilfovean de talie internațională și noul său muzeu din București

Alexandru Țipoia a fost un pictor român de origine greco-elvețiană. S-a născut la 19 septembrie 1914, în localitatea Micșuneștii Mari (sat în comuna Nuci din județul Ilfov), a locuit în București și a decadat la 9 iulie 1993, la Geneva în Elveția, la vârsta de 79 ani. Alexandru Țipoia a studiat pictura la Academia de Belle-Arte din București, avându-l ca maestru, printre alți profesori, pe pictorul Camil Ressu. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România de la înființarea acesteia, Țipoia realizează nu numai tablouri, ci și lucrări de artă monumentală și decorativă (mozaic, frescă, tapiserie), restaurează pictura murală din câteva biserici oltenești și frescele din chiliile Mănăstirii Cozia. Studiază și cu Constantin Artachino, Nicolae Dărăscu, Gabriel Popescu. Alexandru Țipoia și-a prezentat lucrările în peste 10 expoziții personale în timpul vieții și în alte peste 20 expoziții de grup în țară sau în străinătate, la Roma, Paris, Viena, Stuttgart, Bruges.

Opera sa dovedește, potrivit criticului Pavel Șușară, „profesionism fanatic și conștiință artistică insațiabilă, (…) artistul preferând austeritatea, rigoarea morală și prezența publică discretă până la marginea anonimatului”. Contemporan cu Alexandru Ciucurencu (n. 1903), cu Corneliu Baba (n. 1906), cu Ion Țuculescu (n. 1910), Alexandru Țipoia (n. 1914), este, în ordinea vârstei, al patrulea pilon spiritual al artei românești care susține „arhitectura imaginii” secolului XX. Ca parte a unei mișcări artistice, putem spune că opera acestuia poate fi încadrată la postmodernism, expresionism, postimpresionism. Opera lui Alexandru Țipoia a fost orchestrată ca o simfonie. Complexă prin neliniști și soluții creatoare, uneori simultan complementare și contradictorii, contrapunctică prin construcție spirituală, senină prin exprimare plastică, totdeauna adecvată temei, cu un rafinament intelectual al exprimării elevat, aristocratic, de la creier la mană, procesul de creație trecând prin nenumărate rafinate filtre cultural-artistice, ea s-a alcătuit de la sine într-un univers aparte, inconfundabil, de o rară frumusețe.

Este adevărat că în cazul unor artiști considerați mari, cunoscându-le câteva lucrări, le cunoști întreaga creație de o viață. Nu mai au nimic de spus, de adăugat. Și-au dat întreaga măsură în câteva lucrări, urmând ca toată viața să se repete la infinit. Nu este cazul lui Alexandru Țipoia, care s-a înnoit încontinuu pe parcursul vieții sale, derutând uneori critica de specialitate, derutând publicul și pe toți cei care nu l-au putut urma. Puterm spune că Alexandru Țipoia este ultimul „clasic modern” al generației sale, legând două lumi contrare, una apusă și alta în devenire, cu tot zbuciumul și angoasa nașterii acestor vremuri. Atmosfera din picturile lui Al. Țipoia este redusă numai la culoare, umbra și lumina fiind complet excluse. Tonurile au un joc alternat foarte greu, urnit parcă cu trudă, dar tocmai de aceea expresivitatea este mai puternică, mai completă. Această mozaicare expresivă a culorilor, concepută pe plan mare, dă un ritm de mari dimensiuni sensibile. Desenele lui Al. Țipoia sunt elocvente pentru definirea caracterului tehnic al posibilităților sale. Linia utilizată de artist este o linie sumară de expresie locală inserată în suita logică de compoziție. Linia este de identitate, nu de sugestie, de corespondență cu forma reală, stilizată însă până la limitele expresivității.

Alexandru Țipoia este un formalist, fără a ține însă de formalism, prin rațiunea logică a creației și prin conștienta canalizare a emoțiilor artistice.  Ca expoziții la care a participat trebuie să menționăm: 1946 – Expoziție personală la Galeria San Bernardo, Roma; 1947 – participă la Expoziția de artă plastică românească, Budapesta; 1956 – participă la Expoziția de grafică românească de la Viena; 1960 – Expoziția de artă plastică românească de la Helsinki; 1970 – Expoziția de artă plastică românească de la Stuttgart; 1973 – participă la Expoziția de pictură românească contemporană de la Buenos Aires, Sao Paolo, Lima; 1974 – Galeria Du Quesne van Brucken, Castillon du Gard, Franța (expoziție personală); 1977 – participă la Expozițiile de artă contemporană românească din Portugalia, Franța și India.

Premii luate de-a lungul prodigioasei sale cariere: 1945 – Mențiunea criticilor și colecționarilor de Artă din București, pentru cea mai bună expoziție a anului; 1947 – premiul Ministerului Artelor; 1968 – primește Ordinul Meritul Cultural. Dintre operele sale importante amintim: Violonist ambulant, Quartet de coarde, Arlechin muzical, Nimfă cu liră, Nimfe cu lire la malul mării, Femeie cu mandolină, Două dansatoare cu lăută, Siluete muzicale la malul mării, Instrumente muzicale cu chip de fată, etc.

La 25 de ani de la moartea artistului Alexandru Țipoia, pe data de 4 noiembrie 2019, Fundația Țipoia&Tzipoia a inaugurat în Bucureşti Casa memorială – muzeu „Pictor Alexandru Țipoia”, situată în casa artistului și a familiei sale, din strada Lt. Aviator „Gheorghe Caranda“ nr. 79. Un loc bogat în lucrări de artă din diferite epoci de creație care aparțin unei personalități de anvergură a plasticii românești, din păcate prea puțin cunoscută publicului larg și pe care noi o aducem la o nouă viață, perenă. Un loc fără pereche în București, în care fiecare obiect vorbește despre dăruire, inspirație, intimitate creatoare, etape de viață, într-un cuvînt despre cultură. Deschiderea Casei este în exclusivitate rodul efortului îndelungat al familiei artistului, rezultat al  responsabilității, tenacității și perseverenței acestora de mai bine de două decenii, pentru a reda României opera unui mare artist marginalizat, terorizat și forțat la un „exil interior“ datorită originii sociale a familiei și a neaderării sale la ideologia partidului unic. Alexandru Țipoia (1914-1993) este unul dintre artiștii plastici majori ai României și printre cei mai importanți ai generației sale, a celor născuți în preajma Primului Război Mondial, dar a cărui operă, comparativ cu cea a colegilor săi Ciucurencu, Baba sau Țuculescu, este prea puțin cunoscută publicului larg. Această necunoaștere se datorează multiplelor cauze care au dus la absența de pe simezele muzeelor a operelor sale, lucrări de referință ale patrimoniului nostru cultural-artistic. Muzeul Național de Artă al României prezintă în colecția sa permanentă numai o  lucrare a artistului, din anul 1941, pe când pictorul avea 27 de ani, în timp ce evoluția gândirii sale plastice acoperă peste o jumătate de secol. De menționat că muzeul posedă în depozite 17 lucrări, dintre care şapte au fost donate de familie ca urmare a expoziției retrospective Alexandru Țipoia, din 1998. Casa memorială a artistului vine să suplinească această carență și aduce astfel o contribuție importantă la punerea în valoare a unui patrimoniu artistic național de un înalt nivel spiritual.

În numai câteva luni de existență, Casa memorială a devenit deja o miniinstituție culturală, fiind oricând gata să primească publicul doritor să o viziteze. În acest cadru, au fost organizate o serie de manifestări cultural-artistice dintre cele mai variate, precum cele trei deschideri oficiale ale Casei memoriale, din 4, 7 și 9 noiembrie 2019;  organizarea, în parteneriat cu Primăria sectorului 6, în holul acesteia, a unei  expoziții de artă Alexandru Țipoia&George Tzipoia. Apoi realizarea Salonului de miniatură cu opere de Alexandru Țipoia în data de 14 decembrie 2019, în parteneriat oficial cu Biblioteca Academiei Române și cu MAMCO Pavel Șușară. În perioada 16-30 ianuarie 2020, în parteneriat cu Academia Română, Fundația Țipoia&Tzipoia a fost organizată, la Biblioteca Academiei, în sala „Theodor Pallady“, expoziția Omagiu 25, Alexandru Țipoia, cu prilejul împlinirii, în iulie 2018, a unui sfert de secol de la moartea artistului, concretizată printr-o miniretrospectivă a operei sale, însoțite de o serie de  documente personale. Cu această ocazie, Fundația a donat Academiei Române o pictură în ulei pe pînză, operă a artistului, reprezentîndu-l pe Andrei Mureșanu (1816 – 1863), personalitate de frunte a Revoluției de la 1848. În Casa memorială a fost sărbătorită, pe 24 ianuarie 2020, Marea Unire, în colaborare cu Asociația DAR Developement Casa, în forma ei actuală, reface, după un sfert de secol de la moartea artistului, atmosfera intimă de sfîrșit de interbelic românesc în care a trăit și a creat Alexandru Țipoia, în ambianța operelor sale și a diverselor colecții strânse cu pasiune, printre care cele de artă populară au ocupat un loc aparte, ele fiindu-i permanent sursă de inspirație, bucurie și încurajare.

Casa memorială – muzeu „Pictor Alexandru Țipoia”, situată în casa artistului și a familiei sale, din strada Lt. Aviator „Gheorghe Caranda“ nr. 79, sector 6, București, vă așteaptă pentru a cunoaște un artist deosebit și opera sa minunată.

.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*