„Cartea paradisului lăuntric”

În aceste zile din preajma Sărbătorilor Pascale, a ieșit de sub tipar o carte importantă, o carte unică în felul ei: Eugen Dorcescu, BIBLICE, Îngrijire ediție și Cuvânt înainte: Mirela-Ioana Dorcescu, Text coperta a IV-a: Valeriu Anania, Editura Eurostampa, Timișoara, 2021, 306 pagini.

După Cuvântul înainte, unde ni se oferă, succint, informațiile și interpretările necesare unei corecte înțelegeri, sub aspect cronologic, tematic, cultural, estetic, a textului, urmează trei secțiuni: Stihuiri din Sfintele Scripturi; Poeme originale; Mărturia stihuitorului.

În cea dintâi secțiune (Stihuiri din Sfintele Scripturi), ne reîntâlnim cu Psalmii, Ecclesiastul, Pildele și Rugăciunea regelui Manase, texte sacre, cărți poetice și sapiențiale ale Bibliei, versificate de Eugen Dorcescu între anii 1991 și 2000, publicate, atunci, separat, apoi laolaltă, într-o ediție întâi a Biblicelor, la Editura Marineasa, Timișoara, în anul 2003, texte revăzute și completate acum, în această amplă ediție a doua, cu celebrul Psalm 41/ 42 și cu celelalte secțiuni amintite mai sus. Iată o mostră de enunț biblic recreat stilistico-prozodic, dar și semantic (fără alterarea, fără laicizarea mesajului), de poetul-scrib, de inițiatul Eugen Dorcescu:

Psalmul 41 (42)

Precum dorește cerbul izvoarele alpine,/ Umbroasele izvoare, cu-nfiorate ape,/ Așa tânjește, Doamne, ființa mea spre Tine,/ Spre apa veșnic vie a surselor divine,/ Din ea, pe veci, și-n viață, și-n moarte, să se-adape.

Vai! Sete mi-e de Tine! Mă voi întoarce oare/ În fața Celui Veșnic? Vegherile-mi și somnul/

În lacrimi mi se scaldă. Căci, fără încetare,/ Răuvoitorii-mi strigă: „Hei, tu, unde ți-e Domnul?”/ Ce să răspund? Mă-neacă o mută disperare.

Îmi amintesc, cu dulce și mare revărsare/ De inimă, cum însumi, cândva, ca-n altă viață,/ Călăuzeam mulțimea, în sacra dimineață,/ Spre Templu-n zvon de trâmbiți și cânt de adorare.

O, suflete! Nu geme! Alungă-ndurerarea!/ Nădăjduiește-n Domnul! Căci iarăși va să vină/ O vreme-a mântuirii, cu slavă și lumină./ Doar Domnul mi-e nădejdea. Doar Domnul mi-e salvarea.

Zdrobit mi-e duhul, Doamne! Privirile-mi ridic/ Spre cerul Tău. Și glasul-mi, din sinele-mi, Te cheamă./ Puterea mea-n pustiuri străine se destramă./ Amurgul mă înghite, hulpáv, ca pe nimic./ Iordanul și Hermonul și muntele cel mic/ Sunt singurii mei martori sub cerul de aramă. (…)

Secțiunea a doua a prezentei ediții (Poeme originale) cuprinde 27 de poeme originale de factură spirituală, selectate din întreaga creație a poetului, unele foarte recente. Spre edificare, cităm câteva titluri: Psalm, Duminica Tomii, Sub cerul Genezei, Adam, Ioanitul, Templierul, Ecclesiast etc.

Secțiunea a treia (Mărturia stihuitorului), esențială pentru istoricul și criticul literar ce s-ar încumenta să comenteze această operă de însemnătate majoră, foarte utilă, însă, oricărui cititor, reia o conferință, susținută și publicată de Eugen Dorcescu în anii 2000 și în care poetul evocă truda și izbânda sa în stihuirea textelor sacre, numindu-și stihuirile, adunate între două coperte, „cartea Paradisului meu lăuntric” (p. 301).

Cât privește altitudinea și importanța, culturală, etică și estetică a Biblicelor lui Eugen Dorcescu (lucrare prea bine cunoscută și recunoscută, încă de la ediția întâi), în loc de a ne pronunța noi înșine, preferăm să reproducem un scurt pasaj din recomandarea Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, înscrisă pe coperta a IV-a: „Am deschis cartea, am citit primele pagini și de îndată mi-am dat seama că autorul – un mare meșteșugar al stihului învățat să zboare cu aripile larg deschise – nu se mulțumește să versifice textele biblice, ci le re-creează la măsura limbii române contemporane și la dimensiunile talentului autentic al unui scriitor modern”.

O recenzie de Stejărel Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*