Depozitul din lame de silex de la Băbăița (jud. Teleorman) are peste 6.500 de ani

Pentru perioada 1-30 aprilie 2021, muzeografii de la Muzeul Judeţean Teleorman din Alexandria propun publicului vizitator un depozit de piese din silex care a fost descoperit pe teritoriul comunei Băbăiţa, județul Teleorman (așezare Gumelnițiană; cea de a doua jumătate a mileniul V î.Hr.). Contextul descoperirii acestui depozit de piese din silex este neclar, acestea fiind trimise Muzeului Orăşenesc de Istorie Alexandria de către inginerul Mihai Gheorghe pe data de 9 mai 1968. Între limitele administrative ale comunei Băbăiţa şi ale celei învecinate, Frăsinet, există mai multe situri preistorice din eneolitic aparținând culturii Gumelnița, printre care tell-ul denumit de localnici „Măgura din Vâlcele”.

Depozitul de la Băbăiţa este constituit dintr-un număr de 16 lame din silex cu dimensiuni de peste opt centimetri, cea mai lungă având 16,4 centimetri. Acestea au fost cioplite dintr-un silex maroniu sau gri-gălbui, de bună calitate. Majoritatea prezintă retușe pe una sau ambele laturi, iar tehnica de debitaj corespunde percuţiei indirecte realizate cu o piesă intermediară din corn. Pentru neo-eneolitic se disting trei tipuri de contexte în care tezaurele au fost depuse: în locuințe, în așezări și în afara lor. La sud de Carpați depozitele de piese litice se încadrează în toate cele trei situații. Alte depozite au mai fost descoperite la Leşile (jud. Argeş), Măgura (com. Măgura, jud Teleorman), Brebeni (jud. Olt), Urlați (jud. Prahova), Vlădiceasca (jud. Călărași), Gumelnița (jud. Călărași), Geangoiești (jud. Dâmbovița) și Pietrele (jud. Giurgiu). Eu am descoperit în 1980 la Otopeni (jud. Ilfov), pe terenul din spatele locului de garare a avioanelor, unde făceam instrucție militară, mai multe silexuri, ace de bronz și cioburi ceramice din ceramică negră cu intarsii albe, dar și ceramică prelucrată cu mâna (cu brâu alveolar). Le-am predat la Muzeul Național de Istorie a României. Sper ca cercetătorii să fi efectuat studiile necesare spre a valoriza această descoperire.

În preistorie, fenomenul de depunere/tezaurizare a pieselor de silex nu a fost unitar și nu există o singură explicaţie. Ele au putut funcționa ca rezerve de lame păstrate în gropi, în recipiente din ceramică sau alte materii perisabile, putând fi transformate oricând în unelte (răzuitoare, lame sau inserții de seceră). Lamele de foarte mari dimensiuni ar fi putut fi piese de prestigiu, ținând cont că unele dintre acestea erau aduse din nordul Bulgariei și erau produse de adevărați artizani specializați.

Depozitul de piese din silex care a fost descoperit pe teritoriul comunei Băbăiţa (jud. Teleorman) dovedește existența unei comunități umane puternice, ce evolua și efectua și schimburi comerciale (troc) cu alte societăți umane apropiate (triburi), acum peste 6500 de ani. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*