Poetul pătimirii noastre… și Iașul!

„Veniți, veniți!… Căci adevăr zic vouă:/ Ori vă mutați hotarul mai departe,/ Ori veți muri cu trupul frânt în două. Aceste versuri din poezia „Latinitatea în tranșee”, apărută înainte de 1 decembrie 1918, i-au făcut pe mulți români să-l considere pe Octavian Goga drept poet mesianic. Aceste versuri au înflăcărat simțul anticipativ al posibilității realizării Marii Uniri a tuturor românilor în aceleași granițe înainte de câștigarea primului război mondial. Octavian Goga a fost legat profund de Iași în vremea războiului reîntregirii neamului. Octavian Goga care s-a născut în Rășinari, lângă Sibiu, la 1881 este considerat de critica literară și poporul român ca ”poetul pătimirii noastre”. În 1905 a debutat la Budapesta cu volumul ”Poezii”. După acest debut editorial, devenit un adevărat eveniment literar, poetul a intrat tot mai mult în conștiința opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Bălan aprecia că volumul lui Goga „înseamnă începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc”, pentru că „nimeni n-a întrecut la noi vigoarea, puritatea și muzica limbii, bogăția colorilor, originalitatea ideilor, seninătatea concepțiilor, candoarea expresiilor și fondul sănătos național, ce se concentrează în aceste poezii”.

Poeziile din acest volum sunt socotite „creațiuni geniale” și cei mai valoroși critici „înțeleg rosturile sociale, naționale și estetice ale acestei apariții în istoria liricii românești”. Devenit mesager al aspirațiilor patriotice ale românilor transilvăneni Goga a fost ales în septembrie 1906, secretar literar al Asociației transilvană pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA), urmând ca, împreună cu Octavian C. Tăslăuanu, să politizeze activitățile celui mai important așezământ cultural din Transilvania. Ca o consecință a acestor atitudini, Goga a fost deținut în iarna anului 1911 timp de o lună în penitenciarul din Seghedin, unde a fost vizitat de Caragiale, care a protestat în articolul „Situație penibilă” împotriva arestării. După doi ani, în 1913, Goga a fost arestat din nou, la Seghedin. După izbucnirea Primului Război Mondial, Goga s-a stabilit în România, continuând lupta pentru alipirea Transilvaniei la România și pentru desăvârșirea unității statale române. S-a lansat într-o amplă campanie publicistică în ziarele „Adevărul” și „Epoca” asupra situației fraților de peste Carpați, supuși la persecuții. A semnat, alături de Octavian Tăslăuanu, Onisifor Ghibu și Sebastian Bornemisa, scrisoarea ziariștilor ardeleni refugiați în România („Epoca”, 15 iunie 1915), cu scopul de a continua activitatea publicistică în vederea alipirii Transilvaniei. Guvernul maghiar de la Budapesta i-a intentat lui Goga – ca cetățean austro-ungar – un proces de înaltă trădare, fiind condamnat la moarte în contumacie. S-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat, în Dobrogea.

Poetul Goga devine un locuitor al Iașului în perioada războiului. La 2 februarie 1917, un grup de scriitori şi poeţi editau la Iaşi în retragere, ziarul „România – organ al Apărării Naţionale”. În anul 1918, la 6 septembrie, se înfiinţează „Consiliul Naţional Român”, din care făceau parte personalităţi politice, ştiinţifice şi literare, printre care Take Ionescu – preşedinte, Octavian Goga, N. Titulescu, Traian Vuia şi alţii. Acest Consiliu avea meritul de a demonstra lumii întregi, ideea desăvârşirii unităţii naţionale, a poporului român. Despre activitatea publicistică în ziarul ”România” a poetului, din perioada ieşeană 1916-1918, identificăm preţioase informaţii în volumul lui Ion Dodu Bălan, Octavian Goga – Monografie ( 1975). Se spunea: «… În lunile de uriaşă munca la Iaşi , poetul a cercetat orice eveniment în perspectiva ideii naţionale, a prezentului în perspectiva viitorului naţiunii române(…). Activitatea lui Octavian Goga la redacţia gazetei ”România” se înscrie în mod perimtoriu la loc de frunte în istoria presei româneşti… » În timpul retragerii în Moldova, sesizând influența scrisului lui în rândul maselor, generalul Prezan îl aduce la biroul de propagandă al armatei, considerând că felul în care el îi mobilizează pe români „echivalează cu forța a două divizii pe front”. Goga lansează un emoționant manifest patriotic în februarie 1917 în articolul „Către țăranii soldați” din publicația „România” de la Iași: „Gândiți-vă, soldați români, că o nouă așezare a neamului va răsări din lupta voastră. Înțele­geți că stăpânind din nou pământul vechi al României și lărgindu-i hotarele cu Ardealul și Bucovina, soarta tuturor va fi mai bună”.

Deși Goga nu se putea exprima cu privire la situația românilor din Basarabia din cauza alianței cu Rusia, totuși, în poezia „Vorbeau azi-noapte două ape” spune: „N-auzi cum strigă Basarabii/ Blestemul zilelor ce vin,/ Cum sună-n buciumi pârcălabii/ De la Soroca și Hotin?/ Eu simt cum matca mea tresare/ De-al amintirilor șuvoi,/ Arcașii lui Ștefan cel Mare/ Îmi cer azi moaștele-napoi…/ Nedumerirea mă supune/ Când rostul patimii v-ascult,/ Căci inima nu-mi poate spune/ Pe care să vă plâng mai mult”. Octavian Goga a participat și la misiunea de atragere a voluntarilor dintre prizonierii ardeleni și bucovineni din Rusia, care luptaseră în armata austro-ungară. Sosirea acestora la Iași a fost salutată cu entuziasm de toți românii. „Voi ați fost oaste fără noroc, fără rădăcini în tabăra nemțească, voi, cătane pribege, voi ați fost batalioanele morții îndoite, numai trupul vostru vă murea în Galiția, iar sufletul vostru călătorea departe, se ducea să moară la București”, scria el, la 10 iunie 1917, în „România”, când voluntarii ardeleni depuneau jurământul în Piața Unirii din Iași.

În ianuarie 1918, poetul Octavian Goga a participat la Odessa la formarea Comitetului Național al Ardelenilor și Bucovinenilor, care avea ca scop prezentarea cauzei românilor în Alianța Naționalităților din Austro-Ungaria. După retragerea Rusiei din război, din cauza revoluției bolșevice, Goga pleacă la Paris, unde participă la diferite manifestări și la activitatea unor organizații ale românilor care militau pentru drepturile transilvănenilor și „închegarea poporului nostru într-un singur stat”. Octavian Goga a fost printre intelctualii de frunte care au acționat pentru unirea tuturor provinciilor românești și realizarea Marii Uniri. Ridicarea unui bust al lui Octavian Goga în Parcul Copou din Iași în prezența primarului Mihai Chirică este un omagiu adus marelui poet și patriotului pentru care a acționat în vederea unirii tuturor românilor, sub sceptrul Regelui Ferdinand I. Este de condamnat ferm politica legislativă antisemită din 1938, când a fost premier Octavian Goga, la instigarea regelui Carol al II-lea. De aceea, bustul lui Octavian Goga din Parcul Copou, conform autorităților locale, este doar omagierea poetului și patriotului, care a acționat pentru Marea Unire. Bustul lui Octavian Goga este realizat în anul 1991 de sculptorul transilvănean Victor Cristea la Sighișoara, a fost achiziționat de Ateneul Național din Iași, anul acesta, și recondiționat de artistul plastic Ciprian Stratulat. Strănepotul lui Octavian Goga, profesor la Universitatea Sorbona din Paris, Mircea Goga, a transmis un mesaj de felicitare cu ocazia dezvelirii monumentului. Octavian Goga este printre cei mai mari poeți români ai secolului XX, a cărei viață este legată de Iași, și un patriot care a avut o contribuție substanțială la unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*