Războiul vorbelor Washington-Moscova n-a mai avut loc

Relațiile dintre două state – și nu oarecare, ci primele două superputeri militare ale lumii, au coborât atât de mult încât un șef de stat a ajuns să declare public despre omologul său că este un „criminal”. E drept, președintele Joe Biden a ezitat puțin înainte de a se pronunța astfel despre președintele Vladimir Putin, dar a făcut-o. De ce? Comentatorii politici de pretutindeni, și nu numai ei, se întrec în explicații. Din cauza vârstei și a stării de sănătate. Pentru a face cunoscut că, spre deosebire de predecesorul său la Casa Albă, va aplica o politică dura față de Rusia. Pentru a demonstra că nu are o atitudine ambiguă și ezitantă în raporturile cu Moscova. Pentru a testa cum reacționează cel provocat. Pentru că se simte vulnerabil în fața unui  partener redutabil de negocieri. Etc.etc.

Interesant este cum a reacționat, cum a replicat președintele Putin. Nu cu aceeași moneda. Nu l-a ofensat. Nu i-a pretins nici măcar scuze sau explicații. A apelat la o glumă de când lumea între copii – „Cine zice, ăla e” , i-a urat sănătate tot mai în glumă, mai în serios, am spune, și l-a invitat la un dialog public, față în față, civilizat. Politologul rus Aleksandr Baumov de la Carnegie Center din Moscova ține să remarce că liderul de la Kremlin este, deopotrivă, și un maestru al escaladarii, dar și unul al dezescaladarii. De data aceasta, a dezamorsat un moment delicat și stânjenitor, dar care putea avea implicații dezastruoase. Ca practicant strălucit al artelor marțiale, cu centură de judokan de opt dani, a ripostat apelând la forța și la vulnerabilitatea partenerului de competiție prin efect bumerang. Și astfel s-a stopat războiul vorbelor între principalii doi șefi de stat ai planetei, care putea să ia proporții cu consecințe catastrofale asupra relațiilor bilaterale dar și asupra vieții internaționale în general ori s-ar fi transformat într-o bălăcăreala propagandistică asemănătoare celei din momentele cele cumplite și mai penibile ale războiului rece, când „Iuda Tito” era caricaturizat cu o bardă însângerată din care picăturile de sânge se preschimbau în dolari până cădeau jos.

Și mai are acest episod cu deschidere intempestivă și dramatică un element care poate fi interpretat și în cheie amuzantă: primele acțiuni ale noului președinte american în raporturile cu Rusia au mers pe o linie care vine de fapt în întâmpinarea intereselor Rusiei: a convenit prelungirea Tratatului START-3, a acceptat dialog privind nuclearul iranian și altele.

Oricât de hazlie și de ridicolă ar putea părea această secvență cu totul neobișnuită din relațiile oficiale ruso-americane, o analiză la rece conduce la ideea că ambiguitatea, reacțiile impulsive, imprevizibile și mai ales lipsa de perspectivă în gestionarea acestor relații sunt păgubitoare și pentru cele două state, și pentru pacea și securitatea lumii. Clasicul politologiei americane Henry Kissinger spunea în 2014 că “pentru Occident, demonizarea lui Putin nu este o politică, este un alibi pentru absența unei politici”. Ambiguă a fost și politica predecesorului lui Joe Biden la Casă Albă, și Donald Trump a lăsat o sumedenie de dosare deschise și mai ales a deschis noi dosare, însă nu a avut o atitudine abrazivă față de Moscova. Dar începutul președinției Biden este contrariantă în materie: pe de o parte anunță o linie dura în relațiile cu Moscova, pe de altă parte enunță teme de interes comun și concertare cu Rusia: control armelor nucleare, Iranul, schimbările climatice. Chiar dacă purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jen Psaki se grăbește să declare: „Nu cred că vom adresa noi invitații Rusiei” (pentru a reveni în G7/8).

Revenind la prestația cu totul originală a președintelui Biden față de omologul său de la Kremlin, aceasta a generat la Moscova o reacție energică, dar echilibrată în lumea politică și în presă. „Este o isterie datorată neputinței. Putin este președintele nostru și un atac împotriva lui este un atac împotriva țării noastre” – a declarat președintele Camerei inferioare a Parlamentului rus Viaceslav Volodin. „Nimeni nu are dreptul să vorbească astfel despre șeful nostru de stat”. În același timp, într-o declarație oficială, MAE rus a precizat că Moscova vrea să evite „degradarea ireversibilă” a relațiilor cu Washingtonul. „Diabolizarea lui Putin nu face decât să-l întărească”, spunea fostul ambasador rus stabilit la Paris, Vladimir Fedorovski, care încheia cu un sfat: „Le spun americanilor: postura voastră este contraproductivă, căci datorită vouă, Putin a devenit de neclintit”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*