Un opaiț roman tip „Satir” expus la Muzeul Dunării de Jos – Călărași

La Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, sunteți așteptați în luna martie cu o piesă de epocă romană – OPAIȚUL SATIR. Opaițele cu reprezentări plastice sunt considerate produse copiate, imitate sau inspirate după piesele de bronz ale Egiptului elenistic, începând să fie produse din a doua jumătate a secolului I d.Hr. în atelierele italice cu o dezvoltare și diversitate tipologică și numerică în secolele II-III d.Hr.. Din cele peste 1400 de opaițe romane descoperite la Durostorum – centrul dunărean, acesta este inedit, nemaiavând piese asemănătoare în depozitele noastre, specialiștii găsind analogii doar în diverse țări europene. Cetatea Durostorum a fost o importantă cetate și oraș roman pe malul drept al Dunării, între cetățile Sucidava și Axiopolis.

Astăzi, în apropiere, se află localitatea bulgară Silistra și localitatea românească Ostrov, din județul Constanța. Piesa a fost descoperită în urma unei săpături de salvare, în groapa menajeră – G 10. Nu prezintă urme de folosire (îngropare ritualică?). Este un opaiț cu valva superioară figurată, denumit tipologic „Satir”. Are dimensiuni medii și stare relativ bună de conservare. Lipsește o parte din oglindă și ciocul. Este confecționat din lut, pastă cenușie. Nu se observă urme de firnis. Piesa se remarcă prin trăsături bine conturate, desenate de un meșter cu reale calități artistice : ochii mari, alungiți, așezați oblic, marcați superior de o cută puternică, oblică, ce dă ideea de asprime, de încruntare. Nasul drept, puternic, cu nări largi. Gura larg deschisă, sugerând un urlet, un strigăt, este mărginită de o mustață bogată. Barba bogată, ascuțită, se termină cu orificiu de ardere. Urechile mari, rotunde, acoperite de păr. Fruntea puternic bombată se termină cu o palmetă ce mărginește orificiul de umplere. Valva inferioară, ce ocupă aproximativ o zecime din înălțimea piesei, a fost modelată liber; această metodă ducând la crearea de piese unice.

În mitologia greacă, satirii, numiți și „sileni”, sunt „demoni ai naturii” și aparțineau cortegiului lui Dionis. Ei erau reprezentați în diferite feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest caz, satirii aveau și o coadă lungă, groasă și stufoasă. Erau închipuiți dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis și fugărind menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele grecești îl are satirul Marsias (de la zeul războiului, Marte). De asemenea îl mai întâlnim și pe zeul Pan sub înfățișarea unui satir. Atunci când vom trece unul din pragurile timpului, iar senzația va fi de vedere dublă (beție – Timpul lui Dionisos – Bachuss) vor veni și satirii (silenii), care aduc alte reguli în natură și în relația corp uman animal și corp uman rațional. Noul timp va veni cumva „înnodat” de cel vechi (Nodul lui Isis, Hercule sau Gordian), de aceea îl vom vedea dublat. El va aduce alte viețuitoare, alte forme de relief (când cerul se va întâlni cu pământul va avea loc Hierogamia sfântă). De aceea silenul reprezentat pe opaițul de la Durostorum este amenințător, el „anunțând” un timp care va veni, un timp al transformărilor, al metamorfozei… Mulți oameni nu vor să știe de aceste profeții, de aceste premoniții. Poate de aceea a și fost îngropat acest opaiț fără a fi folosit vreodată… (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*