Ne-ați dezamăgit, domnule Octav Bjoza!

Este vorba despre emisiunea TV de la Victor Ciutacu. Prestația dumneavoastră a fost meritorie, impresionantă chiar, cu o singură excepție, momentul în care, probabil furat de retorica discuției, ați afirmat că domnia voastră nu ați negat niciodată holocaustul din România – ceea ce nu este deloc grav, aveți dreptul la opinie personală în orice chestiune, dar în continuare ați afirmat că toți membrii federației foștilor deținuți politici din România au aceeași poziție: nu neagă holocaustul din România, înțelegându-se că este vorba de holocaustul, așa zisul „holocaust” din Transnistria, organizat de guvernul Ion Antonescu.

Nu este adevărat, domnule Bjoza! Cam toți foștii deținuți politici pe care i-am cunoscut au negat sau neagă și azi teza unui holocaust antievreiesc comis de români.

Sper că a doua oară nu ați mai spune o asemenea enormitate și mă grăbesc să glosez pe marginea ei următoarele observații, utile unor spectatori neavizați care vă vor fi urmărit aseară și ar fi păcat să vă ia în serios cu afirmația că deținuții politici anti-comuniști ar susține teza holocaustului din România.

Găsiți zeci de texte în care este contestat așa zisul holocaust din Transnistria, texte semnate de mine și de alți autori, inclusiv lideri evrei, ca Wilhelm Filderman sau Alexandru Șafran, Nicolae Steinhardt sau Moshe Carmilly, iar mai de curând de colegul nostru din Israel magistratul Harry Nadler. La argumentele noastre susținătorii tezei holocaustului nu au răspuns în niciun fel, se feresc programatic să intre într-un dialog, într-o confruntare a argumentelor. Mă ofer/ mă invit la orice emisiune TV să prezint argumentele noastre, inclusiv la emisiunea la care ați vorbit cu păcat.

La prima mea întâlnire cu Petre Țuțea i-am reproșat că foștii săi camarazi de idei, legionarii, au comis crime îngrozitoare asupra evreilor din România. La care sublimul Țuțea m-a pus la punct: „Legionarii nu au ucis nici un evreu!” Declarație surprinzătoare, care, ulterior, s-a adeverit! Legionarii nu au ucis evrei nici în ianuarie 1941, nici la Iași! Ani de zile am urmărit acest subiect și mereu s-a adeverit afirmația lui Petre Țuțea: legionarii nu au ucis nici un evreu!

În ce privește Transnistria, vă transmit informația primită de la liderul legionar Simion Ghinea, participant pe frontul de Est al celui de al Doilea Război Mondial: „Jandarmii români din Transnistria au avut misiunea să-i apere pe evrei de bandele de ucraineni care literalmente îi vânau pe evrei, ca răzbunare pentru crimele săvârșite de evrei sub administrația bolșevică în anii 1930.” Această informație este confirmată din zeci de surse, inclusiv din reportajul făcut în primăvara anului 1944 la fața locului de Vasilii Grossman, marele scriitor rus, evreu, care a afirmat că regimul de ocupație în Transnistria administrată de români a fost unul „agreabil”. Din reportajul lui Vasilii Grossman aflăm că la Odessa, din ordinul lui Ion Antonescu, s-a ținut un proces în care au fost condamnați la moarte zeci de ucraineni care practicau ca sport „vânătoarea de evrei”! Așadar, uciderea de evrei a fost aspru pedepsită de justiția română din vremea lui Ion Antonescu! Iar cei care s-au dedat la uciderea sistematică de evrei nu au fost românii! Ci ucrainenii! Ceea ce evreii se feresc să recunoască și să-i acuze de holocaust pe ucraineni, deoarece aceștia pot invoca și chiar invocă crimele săvârșite de evreii bolșevici în vremea marii înfometări din Ucraina anilor 1930: milioane de victime, de ucraineni morți prin înfometare, crimă înficoșătoare pusă în contul evreilor comuniști din URSS!

Acuzația că Ion Antonescu a patronat un holocaust, un genocid la adresa evreilor, este o infamie dezgustătoare. La Yad Vashem, în custodia statului Israel se află imporante documente istorice sustrase și scoase din circuitul informațiilor istorice, documente care dovedesc că regimul Ion Antonescu a fost, dimpotrivă, un regim de protecție a evreilor din România! Sunt documente pregătite de însuși Ion Antonescu pentru a fi prezentate la conferința de pace care urma să se țină după încheierea războiului. Acele documente au fost preluate de Armata Roșie ca pradă de război, nu au fost niciodată publicate, iar după 1990 au fost vândute statului Israel, care le ține mai departe departe de ochii publicului, al istoricilor. Repet, este o infamie cumplită, abjectă în ultimul hal, să-i aduci României acuzația de holocaust, iar tu, stat Israel, să ascunzi dovezile nevinovăției românilor.

Altminteri vă apreciez, domnule Bjoza, pentru modelul de comportament civic pe care l-ați promovat de-a lungul anilor cu care v-a miluit bunul Dumnezeu. La o adică, sunt gata să pariez că nici dumneavoastră, ca persoană particulară, nu susțineți teza holocaustului din România. Cunosc nenumărate persoane publice importante care mi-au făcut această mărtirisire, iar eu i-am crezut, știind că oamenii trăiesc sub povara vremurilor, și nu invers, din păcate. Eu v-am înțeles!  Dar nu-i bai, minciuna are picioare scurte!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*