Descoperiri fosilifere și arheologice la Slobozia Mare (Republica Moldova)

Se spune că tradiția se păstrează la sat și așa și este. Țăranul este omul absorbit de durere, de ploaia care cade sau de soarele care încinge, de pământul greu și de apele trecătoare, de parca el însuși  împărtășește și soarta calului său, înhămat la car. Pentru ai reaminti acestuia că toată munca sa nu este în zadar și că el cunoaște adevărata valoare a sărbătorii, Institutul pentru Cultură și Drepturi Europene a inițiat proiectul „Veșnicia satului online”. În cadrul acestui proiect, din toată Republica Moldova fac parte 11 localități, dintre care și Slobozia Mare.

Acesta este un sat din Raionul Cahul, Republica Moldova. În preajma localității se întinde rezervația științifică „Prutul de Jos”. Satul Slobozia Mare a fost menționat documentar în anul 1436. A avut mai multe denumiri: Fîntîna Mare, Bubuiogi, Sărăieni, apoi Slobozia. La 1436 așezarea a fost atestată documentar ca „satul de la Fîntîna Mare”. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare satul a ajuns în proprietatea panului Mihail Stăngaciu. Mai tîrziu satul ajunge în posesia logofătului Toader Bubuiog, care îl donează mănăstirii Humor. La începutul secolului XIX, coloniștii veniți de la sud de Dunăre se împrăștie prin sudul Basarabiei ajungând și la Fîntîna Mare, unde formează colonia Slobozia cu 52 de suflete, conform unor documente din epocă. Primii coloniști s-au așezat în cele șapte „săraie” din vale părăsite de către turci. Și astăzi această parte a satului se mai numește Sărăieni. Datorită coloniștilor care s-au stabilit în sat și faptului că ei beneficiau de numeroase scutiri fiscale, așezarea a luat numele de Slobozia Mare. Biserica din satul Slobozia Mare a fost construită în 1871, în formă de cruce și la fiecare din cele patru extremități se înălțau câte patru coloane. Era cea mai mare biserică dintre Reni și Cahul. Clopotnița bisericii avea cinci clopote: trei clopote mari și două mici. Clopotele mari erau lovite pe rând, cele mici simultan. În 1960 autoritățile sovietice au demolat biserica.

În perioada 1950-1960 au început lucrările de construcţie a drumului ce lega orașul  Reni cu oraşul Cahul şi a şoselei Slobozia Mare-Vulcăneşti. În acest scop au fost deschise două cariere pentru materialele necesare: una în partea de nord a satului (lângă fabrica de cărămizi) şi alta în partea de sud, pe malul râului Prut (la Iliescu). În urma lucrării de curățare a acestor cariere s-au dezgolit orizonturile de roci vechi ce alcătuiesc scoarța  terestră. Cercetarea minuţioasă a osemintelor fosile descoperite  a dat posibilitatea de a stabili evoluţia faunei acestui teritoriu chiar din era neozoică. Cu ajutorul elevilor şcolii medii din localitate, ani la rând s-au afectuat săpături specifice, adunând o adevărată colecţie de fosile, bogată, variată, interesantă şi unică. Printre resturile găsite sunt fragmente de cranii şi maxilare, o mulţime de dinţi şi oase scheletice de animale de diferite specii și vârste. În aceste cariere au fost descoperite fragmente de maxilare ce aparţin unei specii de hiparioni (o specie de cai de talie mică). Tot aici au fost descoperite  falangele şi măsele de cal sălbatic propriu-zis. Au mai fost găsite falange de mastodonţi, rinoceri, cămile şi cerbi și măsele de tigri cu colţi în forma de sabie. În cariera din partea de nord a satului a fost descoperit maxilarul inferior al rinocerului Merc, ce aparţine ultimului reprezentant al dicerorinilor, care au trăit pe teritoriul localităţii acum aproximativ 700-300 de mii de ani.

Toate fosilele extrase în urma săpăturilor și cercetărilor efectuate sunt expuse în present în vitrinele primei săli a muzeului local şi trezesc un viu interes vizitatorilor. În anul 1992 s-a început construcţia unei fabrici de cărămidă pe malul Prutului (la Iliescu), iar în timpul lucrărilor de nivelare a fost descoperit un cimitir. Au fost găsite o mulţime de monede, podoabe (cercei, inele, mărgele..). Pe unele monede au fost găsite inscripţii în grafia latină şi chirilică. În anul  1974, un cetăţean, săpând în ogradă la adâncimea de 0,5m a găsit un medalion. Acestă relicvă mărturiseşte că acest meleag a fost populat încă din secolul al V – VI. În timpul lucrărilor de nivelare s-au observat un şir de gropi de diferite dimensiuni circulare, în care populaţia păstra cerealele. Probabil se săpa groapa, iar apoi se aprindea un foc în această groapă, spre a arde pereții și a avea astfel un adăpost sigur pentru recoltă. Şi mai curios a fost momentul găsiri unui schelet aşezat în poziţie orizontală, în direcţia Nord-Sud, într-o groapă de formă ovală şi acoperită cu ocru roşu. Aceasta este o dovadă că aşezările omeneşti au existat şi în neolitic în această zonă.

În anii´60 a mai fost deschisă o carieră pe malul Prutului. Acolo a mai fost descoperit un cimitir. Un sătean încărcând argilă a dat peste rămăşiţele a două schelete. Alături au fost găsite podoabe: un talisman din silex, o placă în formă pătrată şlefuită şi lustruită, fapt ce ne mărturiseşte apariţia epocii neolitice. Prin urmare teritoriul satului Slobozia Mare (raionul Cahul) din Republica Moldova a fost populat încă din cele mai vechi timpuri. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*