Revizorul Joe Biden la București

Mărturisirea lui Ilie Năstase despre cum l-a cunoscut pe Joe Biden la București, mi-a adus aminte de comentariul pe care l-am făcut atunci, de la New York, când actualul președinte al SUA, ca vicepreședinte în administrația Obama, a vizitat România. Sigur, nu are nici o legătură cu Năstase, ci cu vizita. A venit împreună cu soția sa, Jill. Era în primăvara lui 2014, sfârșitul lunii mai. Cred că merită să reluăm articolul scris atunci, fiindcă nimic esențial nu   s-a schimbat în politica românească. Nici masca de protecție nu ne poate asigura vreun relax. Și e bine să fim avertizați.

Vizita vicepreședintelui SUA la București amintește izbitor de celebra piesă a lui Gogol Revizorul, de vizita unui funcționar de la centru într-un orășel de provincie. Vă aduceți aminte când Hlestakov vine în urbea pe care o prăduiește și toți i se pleacă la picioare, inclusiv primarul, pe care îl întreabă: „Dar dumneata cine ești?”

Așa l-a întrebat și George Bush pe Ion Iliescu mai an, când a făcut vizita la București: „Dumneata cine ești?” Acum Joe Biden a făcut un progres, nu l-a mai întrebat pe Ponta cine este, ci l-a numit de-a dreptul „domnule președinte”. Evident, și românii își încurcă președinții. Ba, mai mult. Am fost astă-vară în Apuseni și un țăran m-a întrebat: Ce mai face președintele? Care președinte? Mihai, zice el. Care Mihai? Regele. Păi regele nu-i președinte. Ce mi-i rege, ce mi-i președinte! Românii au avut un președinte de o lună, pe liberalul Antonescu, la fel un prim ministru de câteva săptămâni, pe Ungureanu, acum au un președinte demis. Sigur, Joe Biden știe că Băsescu e demis, așa că l-a numit pe Ponta președinte. Poate că s-a gândit la viitorul președinte. Oricum, Ponta a fost numit președinte de-o zi, de-o noapte sau de-o secundă. Istoria președinților post-decembriști este cu cântec. Iliescu tot candida, nu se mai terminau mandatele lui. Băsescu la fel, pune acum la cale alte minuni. Numai un președinte fantomă poate să spună că marea lui grijă ca președinte este să blocheze ca Ponta să ajungă președinte. Toate grijile interne și externe sunt un fleac față de această grijă majoră, să oprească ascensiunea lui Arthuro Ui!

Dar cohorta de candidați este năucitoare, toată lumea candidează la președinție, și Nuți, și Diaconescu, și Diaconel, și Dilescu, și Dică, și Didina, și Boc, și Hodoronc-tronc… Toți care au fost prezenți la paranghelia dată în onoarea lui Biden, se visează cu bastonul de gheneral în buzunar.

Preocupările politicienilor români, impuse și electoratului, sunt cine va fi președinte al României, ca și cum acest lucru are vreo importanță dacă al doilea om în statul american îl numește pe primul ministru președinte. Asta dovedește ce mică importanță dă SUA pe acești candidați, pe aceste numiri. Și au dreptate atâta timp cât semnalele din țară arată că la noi președinții și miniștrii se schimbă precum odinioară caii la poștalion. Și-apoi, la noi, atâta timp cât hățurile se trag în altă parte, președintele este o funcție formală, el are numai un rol decorativ, de dragul democraturii. România s-ar putea de-acum încolo conduce și fără președinte. Nu un președinte conduce o țară, ci țara, poporul, trebuie să conducă un președinte!

Problema este alta: oare Joe Biden a știut unde a fost? La Bucharest sau la Budapest? O fi știut că a fost în România? Am văzut că unii comentatori ai vizitei se îndoiau de acest lucru, așa cum alții spun ca Biden l-a numit așa pe Ponta pentru a-l pune la zid pe „ofticosul kiorist”, fiindcă s-au săturat și americanii de limbricul pe care l-au uns în fruntea României. E timpul să-și ia catrafusele de la Cotroceni și să se mute la Pleșcoi. Dar se pare că deja s-a mutat, cum scrie un editorialist. Oricum, umorul lui Băsescu s-a uscat. E prea crispat. Ponta e mai relax. Îi urează lui Băsescu să se bucure de cele două Elene. „Nu mi-e clar pe care o iubește mai tare”. Nu e cazul să-și facă griji. Griji să-și facă cu revizorul, cu revizuirea, ori să se revizuiască și să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască și să se schimbe prin părțile esențiale!!

Nimeni la noi nu mai ia în serios o vizită. Nu mai știm să luăm nimic în serios. Fiindcă România și-a pierdut complet simțul primejdiei, un simț vital al identității și al supraviețuirii. Totul ne miroase. Totul e suspect. Deși Biden a trasat direcții, a avut mesaje clare. Ai noștri ar trebui să ia aminte, fiindcă vin de la unul dintre cei mai mari politicieni ai Americii  (din 1970 este senator, din 2008, vicepreședinte, este avocat de meserie, are rădăcină irish și este creștin romano-catolic). Dar qui prodest? Nimeni nu va prelua nimic.

Cum a venit, așa s-a dus. Și toți se trag de șireturi, ca și cum problemele țării ar fi rezolvate. Să nu uităm însă că România nu e SUA, unde președintele este și pe rol de prim-ministru. Dar maimuțoii de la Bucuresci se și cred deja parte din SUA, deși Biden a spus ceea ce zicea până la sufocare Ceaușescu și anume că șansa României este să fie independentă economic, să nu mai depindă de gazele rusești. Și SUA s-au angajat să ne ajute să ne facem noi conducte, iar șef la tras gazul să fie fiica lui Biden, nume care, spunea un comentator, ar fi o prescurtare a lui Bin Laden!

Desigur, a fost o bună capcană vizita vicepreședintelui SUA la București. A mai scos în evidență năcăfalele românești. Revizorul Biden a inspectat tot ce trebuie ca să ia ce are nevoie, în orice caz, el a cerut să se revizuiască atent și să se schimbe pe ici, pe colo, prin părțile esențiale! Să ne cârpim bine, să nu mai rămână nimic găurit.

Oricum, cine citește presa din România nu poate decât să se umple de lacrimi. Râsul e o cură formidabilă de sănătate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*