Craniile din necropola sarmată de la Pogorăști-Botoșani (sec. III)

Arheologii din Bavaria (land federal aflat în partea de sud-est a Germaniei, cu capitala la München) au fost surprinși de descoperirea unor cranii din antichitatea târzie care prezentau alungiri posibil artificiale. Craniile alungite din Bavaria ar avea ADN-ul ce se apropie cel mai mult de cel al populațiilor actuale din România și Bulgaria, conform unui nou studiu publicat în PNAS. Cercetătorii germani susțin ipoteza unor căsătorii aranjate între lideri de triburi din Bavaria și femei cu status înalt din Europa de Sud-Est, ce ar fi contribuit la întărirea legăturilor dintre diversele populații din Antichitatea târzie (sau, posibil a existat o legătură între populațiile geto-dace și germanice, ele „trăgându-se” din același unic Pom al Vieții (popor universal), ce s-a ridicat și s-a refăcut după Marele Potop – (eu l-am numit Geții de Aur). Totuși, detalii privind practica deformării artificiale a craniilor în Europa și ritualurile funerare pot sugera existența unor alte explicații pentru prezența craniilor alungite în Bavaria. Deformarea intenţionată a craniilor era întâlnită în multiple culturi antice și este încă practicată în unele societăți tribale.

De obicei, cercetătorii consideră craniile alungite ca aparținând unor persoane cu status înalt, posibil provenind din familii conducătoare. În Europa, practica a fost asociată în principal migrației hunilor, o populație nomadă eterogenă ce a venit din Asia la sfârșitul secolului IV. Dar, în România apar cranii deformate anterior acestei perioade… Conform autorilor germani ai noului studiu, cele mai vechi cranii deformate artificial din Europa au fost descoperite în necropola sarmată de la Pogorăști, județul Botoșani, și datează din secolul III d.Hr., anterior migrației hunilor. În studiul privind craniile alungite din Bavaria, cercetătorii au analizat ADN-ul recuperat de la 41 persoane înhumate în jurul anului 500 d.Hr. în partea de sud a Germanei de astăzi. Conform datelor publicate, cele 13 cranii alungite studiate aparțin unor femei care se apropie cel mai mult din punct de vedere genetic de populațiile actuale din Bulgaria și România. Este foarte probabil ca acestea să fi avut părul și ochii închiși la culoare, în timp ce bărbații și femeile cu craniu nemodificat păreau să aibă păr blond și ochi albaștri. De asemenea, în Bavaria și în mai multe necropole din vestul Europei sunt întâlnite doar femei adulte cu craniul modificat intenționat, în timp ce deformarea craniană era practicată pentru ambele sexe în Europa de Est. Autorii cercetării consideră că toate aceste diferențe ar putea susține ipoteza unor căsătorii aranjate între femei cu status înalt din Europa de Est și șefi de triburi din Bavaria. Căsătoriile aranjate între familii conducătoare au fost folosite de-a lungul istoriei pentru a întări alianțe sau pune capăt unor conflicte. Totuși, cercetătorii au constatat că mormintele femeilor cu cranii alungite nu aveau un inventar arheologic remarcabil în comparație cu celelalte, ceea ce ar sugera că nu aveau un statut special. Ce s-a întâmplat cu adevărat în Bavaria secolelor V-VI este greu de stabilit cu exactitate, dar noua cercetare completează datele privind amestecul de populații din Europa. Studiul „Population genomic analysis of elongated skulls reveals extensive female-biased immigration in Early Medieval Bavaria” a fost publicat în revista PNAS.

Studiile spun că nu este un obicei caracteristic doar speciei noastre alungirea craniului, acesta fiind descoperit și la omul de Neanderthal din peștera Shanidar (Irak), care a trăit în urmă cu aproximativ 45.000 de ani. Motivele pentru denaturarea intenționată a formei capului, ca practică socio-culturală, includ identificarea etnică, creșterea poziției sociale în cadrul unui grup sau menținerea standardelor de frumusețe. Ca trăsătură cosmetică, a fost practicată atât pentru noțiunea de frumusețe cât și pentru a intimida în lupte, iar hunii au reprezentat cel mai cunoscut exemplu de popor străvechi care a aplicat deformarea craniană artificială pentru a obține un aspect mai aprig al viitorilor războinici, care devin astfel mai înspăimântători în luptă. Deformarea craniană intenționată se obține prin metode diverse aplicate la copii, aceștia având oasele craniene moi și elastice. Metodele sunt aplicate începând de la câteva zile după naștere, până la câteva luni și chiar până la 3-5 ani, în funcție de efectul dorit. Cazurile descoperite în Europa prezintă frecvent o deformare craniană produsă prin aplicarea de comprese și bandaje pe cap, rezultatul fiind aplatizarea frunții. O altă formă populară este aspectul conic obținut cu ajutorul bandajelor strânse, probabil în baza credinței că un craniu mai alungit oferă mai mult spațiu pentru abilități intelectuale și memorie. În Europa, acest obicei a fost practicat predominant de triburile gepidice, hunice, sarmatice, alane și gotice, iar în perioada migrațiilor aceste triburi au influențat și alte populații, dar pe teritoriul României s-a observat ca fiind practicat doar de popoarele migratoare, fără a fi însușit de cele autohtone. În România, arheologii au descoperit mai multe cazuri care prezintă deformare craniană artificială, aparținând predominant populațiilor sarmatice, hunice și gepidice, dar și din perioada romano-bizantină și medievală timpurie de tip Dridu. Cunoscut este cazul mormântului hunic de înhumație descoperit în anul 1965 la Gherăseni, în județul Buzău, având în componența inventarului funerar „diadema cu almandine de la Gherăseni” (143 buc.almadine), dar și craniul feminin deformat artificial al „prințesei” hunice.

În județul Timiș, au fost descoperite de curând în situl arheologic Timișoara-Freidorf, două cazuri care prezintă această practică, aparținând unor gepizi. Craniul unui copil de 6-7 ani, care a trăit în secolul al V-lea d.Hr., a fost descoperit în campania de cercetări arheologice desfășurată în 2006, iar în anul 2017 a fost descoperit un alt caz, de data aceasta prezent la o femeie cu vârsta aproximativă de 35-40 ani, care a trăit de asemenea în secolul al V-lea d.Hr.. Ambele cazuri prezintă o deformare realizată cu ajutorul bandajelor (tip anular), rezultatul fiind alungirea osului frontal și aplatizarea celui occipital. Cele două cranii alungite descoperite se află în prezent în colecția arheologică a Muzeului Național al Banatului din Timișoara, iar informațiile ne-au fost prezentate de muzeograful Ionela Slejiuc. Ca o curiozitate pe care o menționez: craniul domnitorului Mihai Viteazul prezintă o formă țuguiată, unică, caracteristică. El se află în prezent la Mănăstirea Dealul de lângă Municipiul Târgoviște.

Originile alungirii craniilor sunt încă subiect de dezbatere între arheologi. Unii experți speculează că bebelușii aleși să treacă prin procesul de alungire făceau parte din familii regale sau din clasa conducătoare. Pe de altă parte, alți cercetători sunt de părere că unele triburi își alungeau craniile pentru a se deosebi de triburile vecine. Mulți oameni de știință cred că craniile alungite au fost o trăsătură naturală la anumite populații, precum indigenii din Peru, sau cei din Egiptul antic. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*