Un val negru peste o rațiune albită de lașitate…

S-a supărat ăla negru… Așa și?! „Ce e val ca valul trece”, nu?!… Sau de data asta nu?.. Sau nu de data asta, și, mai ales, nu cu „ala negru”?… Nu cu pișicherul lipsă din „polittically incorrect” -ul improvizat pe aripile unei rațiuni luate de vânt? Sau poate cu fundașul, centrașul, scundul sau înaltul din cei nezece mititei de pe banca de rezervă a echipei turce? De ce și de unde atâta isterie? Sau tocmai despre isteria provocată și întreținută trebuie să fie vorba? Despre faptul că numai mâine nu o sa ne mai lase ăștia pe stadioane decât cu dicționarul în buzunar? Iar pe arbitrii noștri cu lista de apelative permise în numele unui black lives matter care ar fi potrivit la fundul (la propriu, chiar!) lui lgbt bla bla…

Avem noi o vorbă potrivită pentru toate cele întâmplate cu „ăla negru” pe un stadion prea mic pentru frustrările și ignoranța lui… „E dată de gard!”… Dar ne-a prins cu șorțurile în vinele ipocriziei, lașității și fariseismului. Pentru că noi nu știm și nu vrem să ne apărăm conaționalii. Și îi lăsăm lapidați cu șuturi din toate direcțiile, jucându-ne lives rolul de matter ca patibulari pe postul copilului de minge… Să aibă ăia mari ce să șuteze la poarta culpabilizării noastre…

În mediul vorbelor goale dintre turci și francezi, singurul care nu a greșit cu nimic este tocmai cel acuzat, condamnat și, probabil, cât de curând, executat în numele principiilor în care noi nu regăsim, dar în care ne gâtuim glasul rațiunii din cauza unor cârpe… Acele veșnice ciozvârte de oficiali ce sar să-și fluture părerile chiar dacă știu de partea cui este adevărul…

Sebastian Colțescu nu este rasist. În schimb, „ăla negru”, care a ripostat cu acuze la adresa arbitrului nostru, este fără doar și poate. Se vedea de departe cum îi supura ura în numele „străbunilor”. Cum era înțepat în inima de moroi de fotbal de sclavia străbunilor nesclavi. Cum îi urla în ureche vocea discriminaților cerându-i-se să ceară dreptatea lor.

Din nefericire, chiar dacă arbitrul nostru a fost acuzat pe nedrept de rasism, nimeni nu a sărit să oprească această nebunie. Pentru că negrii lui „matter”-care-nu contează trebuiau să izbucnească. Iar de mirare e doar faptul că abia acum s-a întâmplat.

Dar parcă nici prea isterizatul fotbalist nu e atât de vinovat. Pradă unei confuzii lingvistice, reacția lui e totuși de înțeles. Mai ales dacă nu are nici prea multă școală să-și umple golurile de judecată. Chiar și faptul că jignitul în presupunerile lui și-a revărsat fudulia înainte să vadă dacă nu cumva greșește este scuzabil pentru paginile lipsă ale inteligenței lui de dicționar minimalist. În fond, pe stadion nu joci fotbal cu tomul polilingvistic în brațe. Nu stai cu translatorul la ureche și nici de pe banca de rezerve nu-ți suflă nimeni corecturile de „stilistică”.

Ofensatoare în toată această miuță de-a rasismul este reacția oficialilor noștri. De la colegii de breaslă ai arbitrului la ministrul slip-online. Care au sărit tot pe al nostru, au aruncat în el, nu cenușa, ci leșia imposturii lor, gata să-i ia capul nesupusului doar să nu-și piardă ei rostuiala arbitrajului internațional. Banii. Și care s-au apucat să își ceară scuze pentru o nefaptă… Să se facă preș, nu pentru „blackul” care până acum nu a reușit să se dovedească „lives matter” pe la noi, ci pentru capul plecat în fața turcilor…

Or, idioțenia oficialilor noștri va fi tocmai cea care va conta. Nu cuvintele unui om care doar l-a indicat dintr-o mulțime pe „ăla negru”. Iar trist nu e faptul că un negru val de impostură s-a pornit și spre noi. Ci felul în care noi permitem ca o mâzgă de culoarea lașității să se așeze peste orice rațiune… Probabil doar pentru ca dicționarele să devină compendii explicative ale exprimării în afara acelui limbaj ce va ajunge a fi decis drept „politically correct” pentru ca politrucii epigoni ai patibularilor de limbă să-și găsească locul potrivit pentru a prelua și șuta cu acuzațiile de discriminare ale altora.

Discriminare, dară? Nu! Doar nebunia socială a unei lumi diseminând ură, lașitate, ignoranță, neghiobie…

One Response to Un val negru peste o rațiune albită de lașitate…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *