Întrebări unui băștinaș de colonie…

Eu sunt băștinașul trăitor în colonia România. Fiind nu numai băștinaș, ci și naiv, eu crezusem că, deși trăiesc într-o colonie, există niște reguli care sunt obligatorii pentru toți trăitorii de aici. Adică, și pentru coloniști, nu numai pentru băștinași. În naivitatea mea, eu crezusem că există o lege care stabilește că, în România, prețurile se afișează în lei și plățile se fac în lei. Da’ de unde

M-am nimerit zilele trecute la „Orange”. Am văzut niște cabluri care mi-ar fi trebuit și mie. Aveau prețul afișat nouă Euro. Mă duc peste drum la un chioș din ăla unde se schimbă valute, cumpăr nouă Euro mă întorc, îi întind și, arătând cu degetul, zic „Dați-mi și mie cablul ăla”. Nu mai redau toată discuția, că mi-e să nu sparg laptopul. Nu mi l-a dat. Cică nu are voie decât în lei. La întrebarea de ce au afișat prețul în Euro, dacă nu le vând decât pe lei, mi-au rărpuns: „Așa ne cere «Orange»”. Deci, firma străineză „Orange” n-are treabă cu legile din colonia România. E adevărat că face ce vrea, dar cu ajutorul românilor, că români sunt ăia cu care „Orange” face ce vrea. Mă rog, înțeleg că „Orange” n-a venit aici ca să dea ceva băștinașilor, ci ca să ia de la ei, dar  să-mi spună și mie cineva ce regulă trebuie să respect și cu ce regulă mă pot șterge și eu… când e criză de hârtie higienică.

Deci, întrebările mele sunt adresate tovarășului ministru cuțu și tovarășului guvernant ciuruc: Băi, tovarăși, știu că firmele străineze fac ce vor în colonie, desigur din cauza lu’ Dragnea, da’, spuneți-ne și nouă, să nu ne trezim că ne și arestează ăștia de la „Orange”:

– Există vreo obligație valabilă și pentru coloniștii străinezi, în ceea ce privește afișarea preţurilor pe teritoriul coloniei România?

– Există vreo regulă valabilă și pentru coloniștii străinezi, referitoare la moneda în care se fac plățile în România?

– Cine stabilește aceste reguli, vreo autoritate băștinașă, sau stabilesc coloniștii străinezi, fiecare după cum i se… ?

Și până la urmă, ce mare greutate este să ieșiți să ne spuneți că asta se întâmplă „din cauza pesedeului”!? Doar știți că ei nu vor contesta, nu vor nega, ci vă vor valida din nou în parlament. Că au avut grijă să-i arunce din barca lor pe ăia care mai mârâiau.

S-a zis că regimul din România de până-n ’90 era totalitar, dictatorial. Adevărul e că, dacă nu cântai în strună partidului, nu puteai promova. Dar nu puteai promova pe linie politică, sau de conducere, însă în plan profesional nu te oprea nimeni, dacă erai foarte bun, chiar dacă spuneai bancuri politice. Iar eu nu vorbesc după Radio Arici Pogonici.
Ei, cum e acum, în capitalism? Las deoparte exemplele oferite de presă referitoare la corectitudinea politică pe care, dacă nu o respecți, dispari, și mă opresc la un exemplu din lumea muzicii. Pianista Valentina Lisitsa, născută în Ucraina în 1973, a plecat din Ucraina în U.S.A. în anul 1991 și s-a stabilit acolo. Pentru că a exprimat niște opinii în contradicție cu linia politică oficială americană față de situația din Ucraina anului 2014, pe o rețea d-aia de socializare, cum li se zice rețelelor astea de monitorizare, o orchestră simfonică dintr-o țară vecină celei în care trăiește Lisitsa a anulat un concert la care ea fusese invitată să concerteze. Da, au existat voci care au criticat decizia conducătorilor acelei orchestre simfonice, invocând, corect, faptul că pianista fusese invitată acolo ca să cânte, nu ca să-și expună opiniile politice, dar… verba volant! Concertul n-a mai avut loc.

Ei? Cum e cu totalitarismul comunist?! Cum e cu libertatea de opinie? Cum e cu profesionalismul? După 30 de ani de capitalism, eu am ajuns la concluzia că ăia de li se zicea comuniști erau bieți copii pe lângă capitaliștii ăștia democrați și civilizați. De fapt, marele și unicul adevăr este că războiul rece a fost câștigat de propaganda capitalistă, nu altfel. Pentru că, la capitolul propagandă, ăia de acolo stăteau cu mult, mult mai bine decât ăștia de aici care, culmea, mai erau și acuzați că fac propagandă.

Limbriștii sunt poftiți să nu-și mai tocească deștele pe taste ca să mă acuze că țin cu rușii și cu Dragnea. Se știe asta, nu e nevoie să repete. Se știe încă de când ei lingeau clanțele ambasadei sovietice, iar eu refuzam să mă duc la studii în U.R.S.S., iar astăzi, suport discriminarea.

Este românească pentru că nu e pe bază de rasă, naționalitate, apartenență politică, apartenența la vreo organizație agreată, sau neagreată de shmekeri. Este o discriminare odioasă, după criteriul – pentru cei care m-au ajutat să-mi pun „Guvernul meu”. Bolșevicul cotrocean a promulgat o lege care asigură victimelor de la „Colectiv” tratament pe întreaga durată a vieții. La „Colectiv” s-a petrecut nenorocirea aia la capătul căreia bolșevicul a declarat bucuros că „a fost nevoie să moară oameni”.

În ce constă discriminarea? Păi, la „Colectiv” s-a-ntâmplat o nenorocire din cauza unor oameni care nu și-au făcut datoria. Nenorociri similare s-au produs pe multe șantiere, prin multe fabrici, prin mine, prin munți, la cutremure, la inundații. N-am auzit ca victimelor acelor nenorociri să li se fi acordat tratament gratuit toată viața. Sigur, dacă n-am auzit eu, nu înseamnă că n-o exista o asemenea lege, dar, dacă există, de ce nu se aplică acea lege și celor de la „Colectiv”?

Legea a fost adoptată de parlament, dar, spre deosebire de alte legi, adoptate tot de parlament, cărora le căuta nod în papură, le ataca la C.C.R., apoi, după ce-i dădea C.C.R.-ul peste bot, în loc să le promulge de îndată, el le mai întârzia cu lunile, fiindcă nu-i dădeau lui satisfacție, de data asta a promulgat-o mintenaș.

Și până la urmă, nu-i mare greutate să auzim încă o dată că toate astea se întâmplă „din cauza pesedeului”!?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*