Etnoutopia (2)

Etnoevoluție; De la popor  la națiune

Poporul reprezintă o entitate naturală spontană;  un cumul de indivizi  vorbind  aceiași limbă, având un trecut comun, religie, datini, cultură. Într-un anumit sens, poporul îi cuprinde  atât pe cei vii, cât și pe cei morți. Cetățenia vizează statutul indivizilor, care la un moment dat constituie acest popor. Regimul politic și democrația (cu drepturile omului – individul inconștient că, pe lângă drepturi, ar mai avea și îndatoriri),  sunt chestiuni dintr-un alt context.

În secolul al XIX-lea, pentru a defini, clasifica și încadra semințiile lumii, se efectuau pe sacră largă studii de psihologia popoarelor, etnografie și lingvistică comparată. În prezent, se acordă prioritate cercetărilor  genetice, care nu țin cont de  frontiere statale sau  de convingeri și ambiții politice. Știința reconstruiește istoria biologică a popoarelor (cuvântul cheie  fiind „biologică”) deoarece calea  ereditară de transmitere a genelor e cu totul diferită de mijloacele de transmitere a limbii și culturii. Având posibilitatea să cerceteze originea omului și a populațiilor la nivel molecular, geneticienii își perfecționează instrumentarul, fac hărți genetice, elucidează căile prin care infinitele migrații și interferențe demografice au dus la constituirea fondului genetic al națiunilor contemporane. Primul atlas genetic al lumii, elaborat de cercetătorii britanici, ne ajută să înțelegem mai bine evoluția civilizațiilor, acoperind patru mii de ani de istorie a migrațiilor și reproducerilor. Cercetătorii au analizat ADN-ul a circa 1 500 de persoane și le-au descoperit originile. Apoi, ADN-ul a fost comparat pentru a găsi similarități. Rezultatele ne oferă o imagine asupra istoriei umane și arată cât de importante sunt evenimentele care conturează istoria genetică a omenirii. O mare parte din hartă coincide cu teoriile anterioare despre migrațiile umane,  dar  lucrarea oferă și informații independente de alte surse înregistrând unele combinații genetice inedite. Concomitent, se manifestă și o tendință nocivă: folosirea  geneticii în diverse stratageme politice.

Mass-media, afiliată grupărilor politice, se implică abuziv ignorând diferența dintre lingvistică, o știință umanistă  și genetică,  o știință biologică,  care conturează  două istorii  total diferite. De exemplu, între fondurile genetice ale  rușilor pravoslavnici și croaților catolici este o mare diferență și aceasta e folosită cu intenția de a demonstra că  „rușii nu sunt slavi”. Dar rușii și croații reprezintă o realitate: grupul lingvistic slav cu diverse ramificații. Popoarele care vorbesc limbi slave, oricât de diferite ar fi fondurile lor genetice, sunt  slave. Prin definiție. Și invers, popoarele având fonduri  genetice  similare cu ale unor popoare slave, dar vorbind  limbi  din alte grupuri lingvistice, nu sunt  slave. Tot prin definiție. Când spunem  „popoare  slave”  nu  ne referim la  genele acestora. Genetica  nici  nu caută, nici nu găsește  gene „slave”. Și, la drept vorbind, rușii au ceva de pierdut dacă  genetic chiar ar fi de același neam cu finlandezii și estonienii? Harta genetică arată că românii ar fi înrudiți  mai ales cu lituanienii, finlandezii și grecii. Acest fapt  ar putea constitui o problemă ce ține  de „calitatea” originii genetice a românilor?

Oamenii nu sunt condamnați de genele lor. Până și gemenii, care împart exact același ADN, pot avea experiențe existențiale și destine diferite. În eventualitatea  în care codul ADN nu se schimbă niciodată, în creierul uman sunt posibile mii de combinații, secvențe și tipare ale rețelelor neuronale, pe care le explică noua știință Epigenetica: neuroplasticitatea și probabilitățile cuantice demonstrează că determinismul biologic nu stabilește apriori destinul nici a individului, nici a poporului. Iar Națiunea, axată pe Etnoconștiință și Etnoenergie, care nu depind de gene, reprezintă o categorie socială. Amestecarea biologicului (genetica), socialului (științele umaniste) și ideologiei este periculoasă. Falsificarea în scopuri politice a rezultatelor acumulate de antropologie, genetică, lingvistică, etnologie merită  oprobiul public.

În evoluția fiecărui popor, atingerea nivelului de Națiune reprezintă un salt calitativ. Dar nici un popor  nu  poate  ajunge Națiune în mod spontan. Metamorfoza are loc treptat. Și, în mod substanțial, ea depinde  de factorul demografic: nu e totuna dacă ai peste un miliard, sau  dacă la recensământ abia înregistrezi un milion de consângeni. Apropo, principala armă în cea de a treia conflagrație mondială va fi (este deja) una demografică. (A se urmări dezbaterile vizând proiectele  de reducere a populației). În succesiunea generațiilor unui popor, la fel de important este și factorul ecologic – dominarea, cu acte în regulă, a unui spațiu vital ancestral.  Pământul (mediul vital moștenit) este un dat primordial, strict indispensabil. Fără propria teritorialitate nu există, de jure și de facto, nici Națiune, nici Stat. Pentru orice Națiune în devenire, limba, genele și cultura reprezintă de asemenea  elemente definitorii.Religiile, în privința națiunilor și a lui Dumnezeu, niciodată nu s-au înțeles între ele. Toate doresc să devină internaționale/globale. E suficient să comparăm diverse popoare și rase de aceeași religie. Cultele și moaștele nu condiționează transformarea poporului în Națiune și  nici  măcar nu  o revigorează. Ca și doctrinele politice, religiile servesc interesele Imperiului, erodând implicit suveranitatea și independența națională. Statul, prin funcțiile și prerogativele sale, contribuie din plin la transformarea poporului în Națiune. El apără frontierele cu structurile de forță legitime, contribuie la recunoașterea lor de către alte state și comunități internaționale.

Forța edificatoare principală, care transformă poporul în Națiune, este creativitatea personalităților sale.  Însă calea care duce de la individ la personalitate este una lungă și dificilă. În aceasta constă problema-cheie: personalitatea  nu se naște, ci se formează treptat, fiind produsul conștiinței și al activității profesionale. Majoritatea ființelor umane nu mai reușesc să ajungă la rangul de personalitate. Chiar și la o sută de ani împliniți, ele se sting din viață așa cum s-au născut – niște indivizi. Cetățenii oricărui stat de pe mapamond se pot interoga, intim sau public: ”Noi devenim  personalități, sau murim  indivizi? Noi suntem o națiune sau am rămas la stadiul de simplu popor?”. Factorii decisivi care atestă statornicirea Națiunii sunt Etnoconștiința și Etnoenergia.

În prezent, adevărata problematică a Națiunii nici nu e sesizată. Pe ici, pe colo, PIB-ul crește, dar națiunile șubrezesc trecând printr-o criză profundă. Pe toate meridianele, sunt scoase în prim plan stagnările economice și pauperizarea maselor. Da, e adevărat, situația unor grupuri sociale, anterior stabile, s-a modificat. De exemplu, clasa  muncitoare hegemonică în fostul lagăr socialist și-a pierdut rolul conducător. Dar cum se explică indiferența majorităților sărăcite față de privatizare, de acapararea patrimoniului Națiunii  și repartiția veniturilor? În toată Europa, și nu numai, majoritatea partidelor și politicienilor nu au identitate ideologică și reacționează conform intereselor unor grupări transnaționale, adeseori mafiote. Iar politicianismul rămâne principalul culpabil de eșecul mereu invocatelor ”reforme”. Din inerție, simptomele acestei anomalii planetare sunt tratate cu remedii ale economismului,  consumismului,  egalitarismului, luptei de clasă, sau ale iubirii și păcii creștine universale.

Cu certitudine, esența proceselor care se derulează sub ochii noștri nu ține doar de crizele economice. E aproape vizibilă o cauză mult mai profundă. Științele sociale nu diagnostichează exact maladia de care suferă Națiunea. Istoricii elaborează doar versiuni. Martorii oculari, contemporanii, participanții la evenimente, fiind copleșiți și zdruncinați peste măsură de tragismul naufragiului național, nu mai au nici timp,  nici putere ca să pătrundă în esența catastrofelor. Elitele intelectuale gândesc în categoriile totalitar consumiste. Unii promovează idealurile totalitar comuniste sau apatia anti-politică. Alții aderă la diverse mișcări mistice, ezoterice  sau pseudo-naționaliste. Tradițional, Națiunea e abordată  în corelație cu democrația și Revoluția Franceză, care l-a vânat pe Dumnezeu, a marcat declinul monarhiei și bisericii, afectând istoria modernă. Dar etnocentrismul a apărut cu mult înaintea democrații revoluționare. Astăzi, adepții mișcării de renaștere națională din Franța  se declară ostili față de principiile și dogmele acelei revoluții, autodefinindu-se politic drept „naționaliști și contrarevoluționari”.

De-a lungul istoriei, națiunile  mereu au fost dezmembrate pentru ca să-și piardă memoria, voința și rațiunea de a fi. Iar Statul fără Națiune își pierde sensul și puterea. De fapt, divizarea Națiunii a dus la  dispariția multor state și adevăratele cauze rămân necunoscute. Inflația birocratică clocește corupția endemică, ambele cauzând falimentul Statului și degenerarea speciei umane. Astăzi, elitele europene, ancorate în relații secundare de grup, continuă să oscileze între socialism și liberalism, între  internaționalism și naționalism. Iar Națiunea este casată, demontată, precum mașinile, pentru fier vechi sau piese de schimb. Analizând diverse  proiecte/stratageme de reducere drastică a populatei prin pandemii provocate și vaccinări antivirale, de  distrugere a rasei albe și deznaționalizare  a europenilor,  un gând penibil îmi trece prin minte: ar fi necesară  și benefică o forță  purificatoare transnațională?

La nivel global, sarcina dezmembrării națiunilor îi revine Psihoagresiunii. Toate forțele antinaționale investesc enorm în acest gen de armă specifică. Dat fiind  impactul psihismului, cei care erodează Statul și Națiunea urmăresc, în primul rând, coruperea elitelor. Ca material didactic la temă, ar putea fi analizate listele  persoanelor  din diverse țări, racolate și finanțate de miliardari și oligarhi. În numeroase învățături și studii, în testamente ale suveranilor și documente ale iluminaților descoperim rețete menite să altereze Etnopsihicul. Exemple:

– Distrugeți  tot ce este bun  și național în țara potențialilor  adversari.

– Compromiteți, prin toate mijloacele,  prestigiul conducătorilor și elitelor naționale.

– Implicați liderii politici  în afaceri oneroase și, la momentul oportun, discreditați-i.

– Subminați,  oriunde e posibil, administrația statelor adverse;

– Colaborați,  fără ezitare, cu cei mai ticăloși  indivizi din sânul națiunii adverse.

– Promiteți cât mai mult, faceți cadouri, toate au efecte  importante.

– Organizați mereu, pretutindeni, cât mai multe partide  și stimulați  luptele intestine.

– Propagați divergențele,  dezbinarea  printre diverse  grupări ale cetățenilor.

– Stimulați conflictul între generații, instigați  tinerii contra părinților și bunicilor.

– Ridiculizați divinitățile, bagatelizați  orice semnifică tradiție și etno valoare.

– Frânați, oriunde aveți posibilitatea, instruirea și înzestrarea forțelor armate inamice.

– Paralizați voința de luptă  a militarilor prin  pornografie  și  femei de stradă.

– Plasați peste tot agenți de influență, provocatori, diversioniști, spioni, teroriști.

Conștiente de locul și destinul lor în istorie, Națiunile  luptă  cu  disperare  ca să rămână legate de mediul lor geografic; ele se supun operei creatoare a Terrei și, concomitent, își imprimă profilul în pământul natal. Același legi ale naturii dictează și în cazul regnului animal și regnului vegetal. Să  sperăm că Etnoresurecția va repune pendulul la ora exactă. Astfel, în țările europene, care împart o adevărată moștenire, cât și amenințările mortale, vor fi anihilate mecanismele dezintegrării Statului și Națiunii.

Oricum, e timpul să depășim abordările Națiunii pornind de la aspirațiile mulțimilor zombi, de la interesele indivizilor hedoniști sau de la stratagemele Imperiului. Acestea ne încorsetează cugetul și existența într-un cadru socio-economic și politic perimat. Să ne concentrăm creativitatea asupra problemelor fundamentale. Idealiștii și materialiștii, credincioșii și ateii, monogeniștii și poligeniștii, egalitariștii și segregaționiștii să se clarifice între ei asupra numeroaselor divergențe  și contradicții depistate,  atât în lucrările  savanților, cât  și în cărțile sfinte. Să știm ce urmează după actualul delir ideologic secundat de un haos al opțiunilor și deciziilor. Științele biologiei, geneticienii și antropologii să descifreze diversele tipuri de ADN, să confirme experimental rolul fiecărui parametru ereditar al organismului, să desecretizeze factorii și preceptele care asigură Evoluția în linie dreaptă: individ –  personalitate – popor – națiune – Etnosistem – Umanitate.

De la Națiune  la Etnosistem

Transformarea națiunilor în Etnosisteme reprezintă o condiție sine qua non a supraviețuirii lor. Etnoevoluția nu rezultă implicit din lupta politică, cu alternanța regimurilor și guvernelor. Iată câteva caracteristici ale unei națiuni care aspiră să devină Etnosistem: percepe Unitatea Biologicului și Integritatea Vieții pe Terra; diagnostichează ceea ce există, după care face doar ceea ce funcționează; evită și combate intoxicările de orice fel; împărtășește totul și permanent între componentele sale structurale; creează un echilibru între tehnologie și cosmologie, mașini și natură; protejează prin toate mijloacele mediul ambiant/spațiul vital; exclude anihilarea fizică a unei alte națiuni în orice situație.

Internaționala Democrată (Deminternul) și Internaționala Comunistă (Kominternul) au emis și teoretizat idei seducătoare pentru masele populare, aruncând Occidentul în convulsii violente impredictibile, atât ca valoare, cât și ca termen. Ideile acestea  își continuă parcursul devastator  și nimic nu le poate încetini evoluția. Un exemplu: controversata teorie că toți indivizii se nasc la fel de inteligenți și buni  numai că instituțiile statului, în general, îi pervertesc, provocând inegalitățile. Remediul ar fi instituirea unui sistem educațional identic pentru fiecare trăitor și cetățean. Acest principiu e considerat marele panaceu, divinitatea modernă, un instrument de reparare a inegalităților șocante dintre oameni. Însă, viața, știința și practica demonstrează vanitatea doctrinei egalitariste. Astăzi, instituțiile academice și mass-media globalizantă promovează abordarea consacrată a problematicii naționale, corectă sub aspect politic, dar contrară adevărului științific. În studiile și documentele organizațiilor internaționale, Etnogeneza este prezentată succint, însoțită de rezumate superficiale.

Cât despre monoteiști și monogeniști, aceștia  chiar  nu au nici un fel  de probleme naționale. Geneza și Evoluția nu pot fi decât lucrarea lui Dumnezeu, care supraveghează universul și galaxiile, găurile negre și cele albe, indivizii, popoarele, națiunile și tot ce este viu pe Terra. Creatorul  a semnat foaia de  parcurs  pentru fiecare specie: în ADN-ul regnului animal a codificat instinctul perpetuării speciei și depozitarea memoriei ancestrale; pentru regnul vegetal a selectat minuțios semințele, cu nucleul lor structural, care germinează chiar și după mii de ani de conservare.

Iar adepții politeismului și  poligenismului sunt ferm convinși: Geneza nu a fost decât terenul de joacă al zeilor; când  au coborât pe Pământ, au rămas dezamăgiți de ce-au găsit. În consecință, au decis să intervină modificând structura genetică umană. Oferind pământenilor o parte din genele lor, zeii au creat un hibrid, mult mai inteligent, predispus evoluției spirituale. Imposibil de precizat cum a fost realizată această modificare a ADN-ului uman. S-a descoperit  însă că specia  noastră are activați doar 20 din cei 64 de codoni ai săi. Restul de 44 de codoni se află în stare latentă.  Probabil,  sunt prezervați pentru o eventuală activare într-un viitor îndepărtat.

Un cercetător ateu ar veni cu cele două categorii-cheie ale materialismului istoric – Baza și Suprastructura. Baza biologică determină suprastructura etnopsihică; evoluția și modificarea bazei atrage după sine  o schimbare a întregii suprastructuri, care reflectă baza și, totodată, o influențează activ, îi stimulează consolidarea și evoluția. Adică, și în Etnoevoluție există un raport dialectic între resurse umane, animale, vegetale, fond genetic (Biologic) și legile naturii, legile biologice, legile psihologice (Etnopsihic). Dar acest determinism nu se realizează în mod automat. Suprastructura, generată de specificul bazei, este creată  întotdeauna de oameni, însă nu în mod arbitrar, ci în funcție de evoluția întregului și a  componentelor sale. Ca formă a conținutului biologic, Etnopsihicul nu este o reflectare pasivă, mecanică a acestuia, ci are o independență relativă față de baza care l-a generat. Această independență se manifestă și în faptul că suprastructura îndeplinește un rol activ în viața socială, accelerând sau frânând evoluția Națiunii.

Realismul utopist pornește de la  convingerea  că harta de navigație și portul de destinație a navei consumiste în derivă nu pot fi schimbate cu paradigma realismului socialist sau cu paradigma realismului capitalist. Legile naturii, neuroplasticitatea șiprobabilitățile cuantice de schimbare constituie baza Etnoevoluției. A descifra parametrii biologici înseamnă desecretizarea unor fenomene și precepte de importantă vitală. De exemplu, pentru viitorul Etnosistemelor  ar fi necesar ca științele biologice să confirme afirmațiile lui René Descartes: „Epifiza (glanda pineală) este casa sufletului”. Astăzi, unii cercetători  susțin că epifiza percepe și decodifica anumite semnale pe care niciun alt organ uman nu le sesizează; că epifiza ar fi  centrul în care sunt filtrate, stocate și procesate toate informațiile, trimise ulterior în tot corpul;  că epifiza este  un punct-cheie prin care se poate atinge conștiința pură și mai apoi iluminarea. Acest organ special din creierul uman, odată activat prin anumite tehnici, ar deschide poarta spre evoluția spirituală? Ar permite ființei umane să înțeleagă misterele Universului sau modalitatea comunicării  cu cei care l-au creat? Vom reuși oare  să fructificăm capacitatea umană de a fi neuroplastici? Aceasta echivalează cu priceperea de a folosi teoretic și practic strategiile și tehnicile de transformare mentală. Vor putea medicii nutriționiști  să recomande un stil de viață, pornind de la experiența strămoșilor biologici? Interesant, ce ar însemna un viitor  Etnositem cu  resursele umane  constituite din indivizi având activi toți  cei 64 codoni? Fenomenalul doctor Joe Dispenza ne lămurește, citez: „Preferăm să trăim înțepeniți în îngustimea unui cadru mental și într-o atitudine oarecare, în parte, din cauza zestrei noastre genetice, dar și pentru că o regiune a creierului (zonă de interconexiuni  nervoase care configurează gânduri și reacții repetate) ne limitează viziunea asupra posibilităților. La fel ca niște ostatici la bordul unui avion deturnat, ne simțim țintuiți în scaun de centura de siguranță, îndreptându-ne spre o destinație la alegerea căreia n-am avut niciun cuvânt de spus și nu reușim să vedem toate celelalte posibilități care ne stau la dispoziție”.

Fiind  un promotor consecvent al realismului utopist, imaginez Etnosistemul drept  produs al integrării în rețea a componentelor vitale, relativ autonome, care asigură supraviețuirea Națiunii. Sunt șapte în total: Biologicul, Ecologicul, Creatorul, Producătorul,Informaticul, Rocrematicul, Etnopsihicul. Denumirea „sistem rocrematic” (o componentă structurală a Etnosistemului) provine de la neologismul „Rocrematica” – traducerea din engleză a termenului „Rhochrematics”, reprezentând știința gestiunii fluxurilor de materiale. Legile naturii joacă un rol decisiv în fortificarea și supraviețuirea oricărui Etnosistem. Imaginația personală și metaforele biologiei ne ajută să înțelegem mai bine dilemele zilelor noastre. Biologia sugerează o orientare informațional-intuitivă, spre detaliu, adaptabilă și integratoare. În dependență de obiectivele strategice, tactice și operative, fiecare componentă structurală a Etnosistemului asimilează preponderent și creativ realizările biotehnologiei și informaticii, abordările promovate de biocentrism, bioeconomie, biopolitică și ecologism. Biotehnologia și informatica sunt imperios necesare pentru a supraviețui pe această planetă, asigurând un echilibru dinamic al Etnosistemului în ansamblu.

Etnosistemul  există, înainte de toate, în calitate biologică (resurse umane, resurse animale și  resurse vegetale) și în calitate ecologică (mediul vital terestru, acvatic, aerian, cosmic). Transformarea calitativă a Națiunii în Etnosistem necesită promovarea consecventă a Ecologismului: eliminarea tehnologiilor terminator și bio-pirateriei; interzicerea acaparării de către străini a resurselor naturale – terenuri agricole, apă potabilă, semințe, minerale; limitarea drastică a chimicalelor; evitarea monoculturii în agricultură; renunțarea treptată la energia nucleară și utilizarea energiilor regenerabile. În abordarea constructiv-creativă a oricărui Etnosistem este strict necesară respectarea  principiului de bază: Etnosistemul nu poate fi redus la suma părților componente; caracteristicile sale nu pot fi explicate prin proprietățile sau relațiile reciproce ale componentelor. Este imposibil să percepi cum funcționează un Etnosistem dacă te concentrezi asupra fiecărei componente separat, deoarece toate sunt generatoare de reacții neliniare și de interdependențe greu de detectat. Fondatorii oricărui Etnosistem sunt Etnopsihicul  și Etnoenergia. Biologicul și ecologicul reprezintă componente structurale mai importante decât economia, cultura și politica. Pentru nașterea și supraviețuirea  unui  Etnosistem este decisivă sinergia dintre biologic, ecologic și psihic.

În general, baza schimbărilor dintotdeauna și de orice fel (revoluții, inovații, adaptarea unor viruși la medicamente și chiar existența speciei umane pe Terra) constă în abilitatea de a deveni invulnerabil, sau mai rezistent. De regulă, indivizii care agreează aleatoriul și incertitudinea, riscul și aventura, trecuți prin multiple întâmplări, care lasă urme adânci, ajung a fi cu mult mai competitivi. Aceștia reușesc să transpună în practică idei percepute inițial ca utopice. Și virtuțile Etnosistemului se creează pe verticală, de  jos în sus,  și doar atunci când profită de volatilitatea părților sale componente. Un Etnosistem se fortifică evitând efectul stabilizării excesive a componentelor sale. Altfel spus, un Etnosistem poate fi considerat viabil dacă face față șocurilor și stresului, volatilității, aleatoriului și dezordinii, rămânând același sau devenind chiar mai performant. (va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*