În mii de culori…

Visătorii

Desculț și cu visele în tolbă,

Merg aievea printre vise

Și, din când în când,

Mă cufund în visele mele

Ca să nu le uit în trecut…

.

Zdrențuit, dar un mare visător,

Pășesc sperând în dorințe și-n vise

Nu mai îmi pasă de nimic

Decât d-ale mele vise multe

Deși toți îmi spun: Ești prea visător!

.

Ciufulit, pășesc visător în viitor

Și sper că într-o zi să fiu împlinit

Și să nu fiu doar un visător

Și visele să rămână vii în mine…

Să nu se șteargă din mine, visele…

.

Răvășit de această viață incoloră

Nu vreau să-mi uit visarea,

Căci vie e, și mă face să fiu,

Mii de culori să am în mine

Și să nu-mi uit visarea dulce.

.

Mut și surd, dar un visător…

Căci cu visele mele vorbesc

Cu visele mele aud lumea mea

Și nimic nu vreau să pierd

Din ale viselor vorbire și auzire.

Vise de copilă

În visele mele senine de copilă

Visez aievea drumul de urmat

Și pajiștea cu flori deschise

Dar și cărarea dintre ele

Și viața ce răsare-n mine…

În poveștile istorisite și frumoase

Din cărțile pentru copii

Mă regăsesc aievea și acolo

Dar ele nu exprimă realitatea

Ci povești frumoase…

Dar și pline de învățături.

.

Privirea senină de copilă

Se vede și azi uneori, se întrezărește

Din când în când, se vede

Și visele în ochi, uneori, visători

În zilele senine se văd

Visarea și visurile din ochii mei

E o cărare într-un lan de flori

Flori minunate, de toate culorile

Deschise, vii, minunate, aromate…

Dar realitatea mea nue chiar așa

Dar eu visez, visez, visez…

Luptați pentru visurile voastre!

Mulți oameni trăiesc în uitarea visurilor

Din teamă, din frici, din autoamăgire

Eu însă spun: „Mai bine leu câțiva ani

Decât o viață întreagă risipită, irosită”…

Pentru că nu irosim timp, ci anii noștri de viață

Așa că luptați, oameni buni, pentru visele voastre

Și nu lăsați teama de a se râde de voi

Să vă cuprindă, să vă oprească, să vă marcheze…

Și nici nu acceptați să se râdă de visurile voastre

Aduceți argumente, aduceți fapte în dovada

că se poate!

.

Luptați pentru visurile, dorințele, bucuriile voastre

Nu fiți lași, temători, fricoși și superficiali

Și nici nu vă lăsați cuprinși de lumea asta

Da! De lumea asta care spune că nu se poate!

Ce știu ei, ce înțeleg ei, ce visuri, dorințe au ei?

Întrebați-vă, poate nu au vise, dorințe de urmat…

Sau poate au mulțumiri, mici, superficiale

Sau poate, pur și simplu, își reneagă visurile și dorințele,

Că au simțit că nu pot lăsa un lucru valoros,

Sau, pentru ei, valoarea înseamnă să aibă cele necesare, zilnic

și atât…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*