Mă tot frământ și mă tot gândesc la imperiozitatea apariției unei mișcări civice naționale, că necesitate istorică de re-solidarizare, de re-configurare și re-consolidare a societății civile din România că reacție populară față de slăbirea, dezbinarea și fărâmițarea românității și a românismului cetățenesc într-o vreme în care cele peste 200 de partide înregistrate eșuează și compromit spiritul și unitatea naționalismului patriotic în vremuri în care, în toată lumea, are loc o amplă mișcare de rezistență și regrupare în fața globalismului antinaționalist.
Redefinirea și reafirmarea rolului activ al societăților civile în configurarea lumii de după deceniul al doilea al mileniului trei reprezintă nu doar o aspirație, ci și o acțiune pusă deja în mișcare, o mișcare istorică de căutare a soluțiilor pentru preluarea puterii decizionale și restructurarea puterilor statale de către fiecare națiune pentru sine.
Este evidentă reacția populară a lumii de a se revoltă, rezistă și contracara globalismul vătămător democrației în definiția ei consacrată, ideologică și pragmatică – demos, „popor” + kratos, „putere” = puterea poporului -, iar în fostele țări comuniste slăbite economic, sărăcite și colonizate cu atât mai evidentă este discrepanța dintre săraci și bogați prin guvernările autocrate și acapararea pârghiilor statelor, a mecanismelor financiare și a repartizării radical inechitabile a valorilor și plus valorilor. Lumea de după pandemia Sars Cov-2 și criză cumplită – economică, financiară, alimentară, ideologică, socială care deja se prefigurează -, va fi cu totul altă, va avea cu totul alte legi și crterii de guvernare și organizare socială. Anticipez trecerea la o nouă orânduire socială (a nu se confundă această noțiune cu aceea de o „nouă ordine mondială”) pe care filosofii și strategii luminați contemporani încearcă să o definească, să o configureze. Amintiți-vă orânduirile sociale istorice cunoscute și trăite de omenire: sclavagism, feudalism, capitalism, socialism… cu subdiviziunile și subcurentele lor! Ne flăm în etapă modernă a patru sisteme antagonice: pe de o parte două învechite – capitalismul versus comunismul – și, pe de altă parte, globalismul versus naționalismul. Orientarea electorilor americani (cel mai stabil și bine defininit din punct de vedere democratic) la votul de la începutul lui noiembrie va decide direcția în care va evolua lumea de mâine. Sper să aducă pace și prosperitate, nu conflagrație mondialăși și mai mare sărăcie. Mai ales pace socială, dacă va învinge naționalismul luminat, patriotic, în unitatea și diversitatea legică a evoluției.
Rezumând aceste frământări și revulsii socio-politice și constatând personal că înregimentarea mea într-un partid sau altul, chiar și din poziția de fondator și președinte, nu a fost o decizie constructivă, ci distructivă, am demisionat din structurile în care m-am implicat vreme de un an și câteva luni, m-am declarat liber de politicianism și m-am hotărât să redevin civist și același scriitor, poet și jurnalist patriot, militantist pentru românismul sănătos și societatea civilă acum abandonată de către însăși societatea civilă prea atomizată, prea dezorganizată, prea manipulată…
Că urmare a neastâmpărului meu cronic în ceea ce privește situația țării și a națiunii române, ies public prin această scrisoare deschisă pentru a propune formarea și organizarea unui solid pol civic național și naționalist – un mai vechi deziderat prea puțîn luat în seamă în urmă cu un deceniu -, care să poarte denumirea inedită, neconfiscată, UNIUNEA SOCIETĂȚII CIVILE – USC, altminteri, o mișcare necesară pentru unitatea societății civice române, așa cum am încercat să o definesc în trecut când, inițiativa mea a fost abandonată.
UNIUNEA SOCIETĂȚII CIVILE va fi înregistrată juridic și va funcționa că asociație multiasociativă nepoliticianistă, dar nu apolitică – a se diferenția noțiunile -, deoarece „tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul…”, înseamnă și politică iar politicile României trebuie preluate de către români luminați, cărturari, oameni de cultură, artă și spirit, cercetători, inventatori, universitari, IT-iști, filosofi, vizionari… chiar și cu trecut politic, dar neînregimentați politic la momentul aderării la această importantă mișcare.
Nu va există nicio structură ierarhică definită – președinți,vicepreședinți, șefi de filiale, etc. – până la un prim Congres Național de Constituire, ci doar membri, activiști, simpatizanți… care se vor constitui într-un Nucleu Național de Inițiativă din mii, sau zeci de mii, ori sute de mii de români curați din punct de vedere moral și juridic, iubitori de națiune și țară, îngrijorați de destinul urmășilor lor și ai națiunii române.
Distribund pe toate grupurile, paginile, publicățiile, site-urile și canalele de comunicare socială acest proiect, vom căpăta grabnic notorietate și credibilitate. Prezența scrisoare publică este un o declarație și un pact împotriva politicianismului compromis și un apel la unitatea istorică a românilor în vremuri tulburi.
În ceea ce mă privește, voi rămâne doar un modest inițiator, un cvasianonim om de creație neIndiferent la gemetele țării.
Dumnezeul românilor să ne ajute!
Lasă un răspuns