În studiul său „Roșca – un neam de boieri din Țara Moldovei (secolele XV-XIX), Sergiu Bacalov scria: „Atestat în 1439, prin diacul Oană Roşca, dând apoi un şir de dregători (vornicul Ion Roşca, Constantin Roşca mare vornic al Ţării de Jos, Gheorghe Roşca spătarul, cumnatul lui Miron vodă Barnovschi, Vasile Roşca armaşul), un mitropolit (Grigorie Roşca, vărul lui Petru Rareş), dar şi mai mulţi dieci, care-i ilustrează tradiţia cărturărească. În 1812, o parte din Roşculeşti au rămas în Basarabia. Unii dintre ei au reuşit să obţină recunoaşterea statutului de nobili, precum Ştefan Roşca din Bursuceni (ţinutul Iaşi, numit ulterior Bălţi, azi raionul Sângerei), care şi-a probat descendenţa dintr-un frate al marelui vornic Constantin Roşca. Alţi Roşculeşti, însă, n-au mai avut posibilitatea de a intra în rândurile dvorenimii, rămânând în categoria mazililor şi răzeşilor. Până azi, numeroşi urmaşi ai lor populează diverse sate orheiene, sorocene şi lăpuşnene”.
Profesorul universitar, istoricul Vl. Ciubucciu, care a studiat și alcătuit câteva sute de arbori genealogici ai românilor moldoveni, afirmă că Bogdan I, Alexandru cel Bun, Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare provin din străvechea familie a Roșculeștilor.
Ce o fi însemnând numele de familie Roșca? Eu cred că provine de la aspectul fizic al primului purtător de nume, apreciat ca roșcă, adică, cum ne explică DEX-ul: „persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani”. Iar roșcat înseamnă „părul blond sau castaniu cu nuanțe roșietice”. Obrajii roșcovani, de regulă, aparțin persoanelor cu pielea foarte albă.
Privind la portretul lui Ștefan cel Mare (din Tetraevangheliarul din mănăstirea Humor), realizat la 1473 și considerat ca cel mai veridic portret al marelui Voievod, vedem fața sa cu obrajii roșcovani încadrață de plete blonde-arămii.
Privind la portretul Mitropolitului Moldovei și Sucevei, Grigorie Roșca (imaginea de pe fresca de la biserica mănăstirii Voroneț), remarcăm culoarea roșu-închis a lungii sale bărbi mitropolitane. Grigorie Roșca era văr cu domnitorul Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare.
La diferiți reprezentanți ai Neamului Roșculeștilor, nuanțele culorii părului variază, desigur. Unii au barba roșcovană, sprâncene roșcate, însă părul capului poate fi negru — de la influențele din partea rudelor non-roșcănene. Principala trăsătură a acestui neam ar fi pielea albă-albă. Și ochii albaștri sau gri. Ștefan cel Mare avea ochii albaștri.
Subsemnatul, prin mama tatei, Sofia Roșca, fac parte din Neamul Roșculeștilor. Pe bunica Sofia a lui Gheorghe Roșca nu am apucat să o cunosc, ea decedase cu vreo zece ani înainte de a mă naște. L-am apucat în viață pe moșul meu, Grigorie Roșca, fratele bunicii. Era înalt, puțin roșcovan, cu ochii albaștri. Tatăl meu Ion, frații tatei Mihail și Vasile – la fel. Aveau mâini vânjoase. Fratele meu, Ion avea părul castaniu cu nuanțe roșietice, ochi albaștri, La fel — sora mea Valentina.Din copilărie, îmi amintesc de două rude, Aurica și Tamara — domnișoare cu corp feciorelnic ireproșabil. Ele aveau fața albă, ochii albaștri, părul castaniu. Se numeau „fetele lui Roșca”. De la ele am luat să citesc romanul lui M. Șolohov „Donul liniștit” . În vara anului 1963, lucrasem împreună într-o echipă de altoit în pepiniera livezii gospodărieii colective „Patria”. Harnice-foc!
Toți coborâtorii din Neamul Roșculeștilor trebuie să poarte în sine mândria descendenței lor din prețioasa pepinieră a elitei, din care au răsărit primii voievozi ai Țării Moldovei. Mândria — fără dram de aroganță, ci cu o luminoasă demnitate și cu sentimentul de constantă responsabilitate de a fi la necesara înălțime umană, de a nu face de rușine Neamul domnesc.
Îmi aduc aminte de sentimentul unic, avut în anul 1991, la atingerea plăcii de marmură veche ce acoperă mormântul domnitorului Alexandru cel Bun din biserica mănăstirii Bistrița și a marmurei de pe mormântul lui Ștefan cel Mare din biserica mănăstirii Putna. Acel spațiu induce un extraordinar potențial emoțional fortificator de personalitate și de sudare sigură la lanțul Neamului!
Sentimentul unirii cu străbunii, sudării cu lanțul generațiilor care au trăit pe acest pământ, apărându-l cu puterea brațului și a credinței, are valoare atunci, când este pus în conexiune cu activismul personal vis-a-vis de sarcinile epocii de azi. Doresc să deslușesc însușirile virtuților nobleței sufletești, acelei noblețe dorite, despre care ne vorbea George Enescu. Văd orientări principiale ce se cuvine să fie cultivate și autocultivate în mintea și sufletul tuturor geto-daco-românilor, în primul rând, al descindenților Neamului Roșculeștilor. Noblețea obligă!
1. Să nu-ți vinzi Țara! 2. Să nu asasinezi! 3. Nu fi hapsân, să nu tâlhărești, nu lua mită, nu deturna fondurile publice, nu fă contrabandă sau atacuri rayder! 4. Fii om de omenie — harnic, înțelept, generos, modest în vorbe și consumul personal! Acestea sunt valorile naționale și criterii de apreciere! 5. Respectă-ți părinții tăi și ai grijă de ei! 6. Fii punctual, parolist și poartă-te cu oamenii așa, cum dorești ca ei să se poarte cu tine! 7. Nu vinde pământ străinilor! Pământul trebuie să aparțină numai pământenilor care îl lucrează! 8. Nu depune mărturii false! 9. Nu intra în polemici cu proștii, nebunii și cu varianta acestora – zeflemitorii! 10. Fii fidel Țării, familiei și treimii bazale a învățăturii creștine: Dreptații, Milosteniei și Credincioșiei! 10. Înțelege Dreptatea ca principiu social suprem, realizat prin legi drepte, respectarea neabătută a lor, redistribuirea excesului de bogăție de la cei bogați către bugetul social, prin impozitul progresiv pe venit! 11. Înțelege libertatea ca nestingherită dezvoltare și manifestare a tuturor calităților utile pentru societate, atât în plan moral-psihologic, cât și în plan material! 12. Definește ce este azi Răul (aducerea în țară a necredincioșilor neintegrabili și inadaptabili la valorie noastre, acceptarea legilor contrare folosului țării și poporului, propaganda homosexualității ca normalitate, legiuirea căsătoriilor homosexuale, pedofilia, spurcarea pământului cu extracția gazelor de șist și cu tehnologii miniere otrăvitoare, comercializarea și utilizarea stupefiantelor, consumul excesiv de alcool și fumatul, legislația juvenilă, propaganda violenței și a comportamentelor necuviincioase-deviante, favorizarea străinilor în detrimentul băștinașilor țării, ploconismul servil în fața străinilor, exploatarea muncii, abuzarea psihologică a subalternilor de către șef, exploatarea sexuală, inechitatea în remunerarea excesivă a diriguitorilor comparativ cu celelalte categorii sociale, evaziunea fiscală și deturnările de bani din avutul public, luxul, intoxicarea învățământului cu idei dăunătoare valorilor naționale și cu inutile informații-balast, intervențiile în învățământ și educație a ONG-lor întreținute de către străini de peste hotare, insuficiența grijei pentru producătorii agricoli autohtoni, manipulările partinice prin mass-media, detașarea unor largi segmente ale populației de la procesul de ameliorare a orânduirii sociale). 13. Să stai neclătinat în fața Răului! 14. Promovează meritocrația morală și profesionistă! 15. Promovează criteriul: diriguitorii buni sunt cei echitabili, eficienți și care nu fură! 16. Afirmă neabătut principiul; Tehnologii raționale occidentale (în industrie, agricultură, construcții, informatică) și valori naționale geto-daco-românești! 17. Apără Dreptul nostru străbun: Teritoriul geto-daco-român, resursele de pe pământ și subpământene, precum deciziile referitor la organizarea vieții noastre trebuie să aparțină doar nouă – geto-daco-românilor!
Lasă un răspuns