O „secularizare” a Cuvântului Domnului… Pentru că nu doar averile mănăstirești le vizează acești agenți guvernamentali… Ci însuși Cuvântul Domnului… Căci, fără vorbele de învățătură ale Cărții Sfinte, fără cititorii ei prelați, fără ctitorii de cetăți din ceruri în numele ei, nu ar fi disipată doar prezența bisericii în societate, ci ar fi divizați și împrăștiați și credincioșii… Iar peste câțiva ani, într-un stat, nu doar laic, nici măcar strict ateu, ci violent anti-creștin, printr-o altă mișcare politică de „new age” userist, acuzând discriminarea celorlalte religii și secte prin prezența unei Bisericii majoritare, cea a românilor, ne-am putea trezi că autoritatea de azi a bisericii, reproșată aproape fățiș de Klaus Iohannis, ar fi anulată printr-o secularizare venită dinspre veneticii de neam și glie… Iar Ortodoxia ar deveni doar parte a celorlalte culte, parte printre alte părți, scoasă forțat din postura de religie majoritară…
Cel puțin acesta a fost mesajul transmis de Klaus Iohannis când a cauterizat Sfintele Sărbători Pascale, același lucru când ne-a pus degetul în piept să nu cumva să ne încolonăm, nici măcar ordonați și mascați, la pelerinaje, și același lucru când ne-a reproșat existența unui dialog „între cele două autorități”, Biserică și guvern, doar prin intermediul mass-media. Doar că el însuși a stâlcit rău lucrurile… Pentru că, dacă nu există dialog direct între cele două autorități, nu există și din cauza lui, mediatorul inexistent când este vorba de problemele națiunii. Cât privește mass-media, veșnica vinovată de orice, nu ea s-a interpus între cele două autorități, ci Biserica s-a îndreptat spre ea.
Da, probabil că președintele și guvernanții ne vorbesc așa considerând BOR ca pe o structură ce le aparține și care trebuie să le fie subordonată. Doar că Biserica există cu mult înainte de apariția minimei forme de autoritate statală. Și întotdeauna a comunicat direct cu poporul pentru că aceasta îi este misiunea. E drept, un rol uitat uneori în vremuri, dar nu din vina simplilor oameni, ci a unor conducători nedemni de pozițiile lor pastorale.
A veni însă astăzi să acuzi că Biserica nu și-a plecat capul, și nu e vorba că nu s-a supus aberantelor decizii sanitare, ci a comentat, a îndrăznit a vorbi pe sub mască, acum, după atâtea luni în care guvernanții s-au învățat cu liniștea cetății-îmbotnițate, este de o mârșăvie fără precedent.
Ce vrea de fapt Klaus Iohannis? Să grăbească transformarea statului după liniile transcrise la nivelul unei Europe ce legalizează pedofilia, zoofilismul și, oripilant, eutanasierea copiilor de doi-trei ani (Olanda)? Să dea Europei exemplarul mod de eliminare a rolului religiei din viața cetății, din structura sa, din forma sa, și, nu în cele din urmă, ca mod de rânduire socială? Or, poate acum ticluim și recenta ieșire a Bisericii Române cu un mesaj fără precedent, dogmatic și filosofic, prin care își reafirmă rostul prezenței sale într-un stat, lângă guvernanți, dar numai pentru a comunica. Și nedemnitatea unor muritori laicii care vin să ne facă ei ordine, și nu doar în potire, nu doar printre lingurițele de împărtășire, nu doar în cuvintele de învățătură liturgică, dar și ca drept al exprimării.
Trăim vremuri ce ne pot duce spre sfărâmarea și înlăturarea ultimelor brazde de credință, printr-o „secularizare” în care nu averile fizice ale bisericii sunt importante. O secularizare prin alungarea preoților din altare, prin îndepărtarea și, poate nu foarte departe în timp, scoaterea lor din preajma celor ce le așteaptă învățăturile.
Nu, Klaus Iohhanis! Biserica nu este a statului. Nu aparține nici administrației politice, nici „guvernului tău”… Nu are transpunere de supunere. Ea este a oamenilor. Se adresează direct lor. Și nu are nevoie de girul autorității politice ori guvernamentale pentru a propovădui Cuvântul Domnului. Și cu atât mai puțin de prezența ca ocârmuior politic a unui ins care, nefiindu-i parte nici măcar printr-o picătură de sânge, încearcă să-i decidă destinul ca nedestin în continuitate.
Lasă un răspuns