Aruncând în noi cu vise…

Film mut

Voce interioară, spartă, aud în mine

Căci viața m-a durut în fel și chip

Pierdută în neînțelegeri și complicații

Nu mai poate revolta urla în mine.

.

Vorbesc, dar nu mă aud,

Gesticulez, dar nu mai simt,

Privesc, dar nu mai văd,

S-a tăiat filmul meu de viață…

.

Șoptesc ceva în interiorul meu

Dar nu îmi mai aud propriile șoapte

Doar le simt că ele curg în mine

Și caută râul ce a fost cândva în mine…

.

Visele s-au șters în mine,

Râul s-a uscat în mine

Dorințele au dispărut în necunoscut

Filmul vieții mele e film mut…

.

Caut înnebunită să mă regăsesc

Mă caut în trecut, prezent și viitor

Dar nu mă găsesc pe nicăieri

Mă simt pe nicăieri și niciunde…

Aruncăm în noi…

Aruncăm în noi cu cuvinte cât mai multe

Al căror înțelesuri nu le știm cu adevărat

Iar esența lor nici măcar nu o bănuim

Ca să nu mai vorbim de subînțelesuri.

.

Aruncăm în noi cu fapte cică doveditoare

Dar oare dovada din ce adânc al ființei vine

Să vină din dorință, dorința din ce sau de ce

Din preamărire, din grandomanie, din dispreț?…

.

Aruncăm în noi cu atitudini sau comportamente,

Ale căror neștiute înțelesuri sunt pentru ei, și noi,

De unde să vină ele și cât de adânc stau ascunse

Sau poate din străfundul întregii ființe să iasă la iveală?

.

Aruncăm în noi cu vorbe de parcă pentru asta e gura

Dar oare înțelegem noi ce vorbim, oare ne auzim?

Sau doar palavragim, ca să nu tăcem, deși vorbele dor

Și să ne sperie atât de tare liniștea pătrunzătoare?

.

Aruncăm în noi cu iluzii, cu vise, cu aluzii

Vai, ce povară pe a umerilor oameni

Să nu dezamăgești sau să nu decazi

Și cum să menții totul viu când nu ești decât un om?

.

Aruncăm în noi cu speranțe, cu vise neîndeplinite,

Punem frumosul și urâtul pe umerii altor oameni,

Fără să ne privim pe noi înșine, și ce a depins de noi,

Să ne întrebăm, dar oare ce am făcut și a depins de noi?

.

Aruncăm în noi cu imagini create despre noi

Oare nu am auzit noi de Sala oglinzilor?

Care, da!, deformează, măresc, micșorează, modifică

Ca să ne vedem în fel și chip, în decădere și ridicare.

.

Aruncăm în noi cu promisiuni multe

Unele poate deșarte, unele poate îndeplinite pe alocuri

Dar realitatea e că noi nu ne ținem promisiunile,

Nici față de noi, nici față de alții, în fața cărora le facem.

.

Aruncăm în noi cu declarații de iubire, de dezamăgire

Dar oare noi cât am dezamăgit, cât am iubit

De pretindem de la alții atât de multe

O, tu extaz dat de iubire, o, tu agonie dată de dezamăgire…

.

Aruncăm în noi cu venin, cu ură, cu mânie…

Dar oare ce ne costă să ne privim în interior

Să fie prețul prea mare pentrua recunoaște ce e în noi

Atât de mult venin să împroșcăm și în jurul nostru?

.

Aruncăm în noi cu dispreț, cu decădere, cu furie

Din răutate și dorința de dominare feroce

Lovind lovim fără să pricepem că într-o zi vom fi noi

Să fie atât de mult dispreț pentru noi încât disprețuim totul?

.

Aruncăm în noi cu lovituri de coate goale

Din dorința de a te ajunge, de a avea ce?

Călcăm totul în picioare, strivim tot ce putem

Din teama de a fi un nimeni sau nimic…

.

Aruncăm în noi cu frici, angoase, depresii

Din lașitatea de a nu face ceea ce se cuvine

Vrem să fim cei dîntâi, dar pe ce bază, pe ce idei?

Offf, ce laș e omul, când se lasă cuprins de frici!…

.

Aruncăm în noi cu uitarea a tot ce este valoare

Din teama că nu putem ajunge să fim valori

Martiriul, eroismul, lupta pentru principii

Ce istorie măreață, ce învățături ne-au lăsat străbunii.

.

Nemărginire…

Vise, vise mărețe în plină lună

Aștept viitorul măreț și dulce

O, tu, de când te aștept viață

Zburând din măreția visurilor…

.

Plutind, privesc orizontul

Și nemărginirea lui de sus

O, tu copile dragă, de când aștepți

Cu ochii larg deschiși, și căprui

Privești viitorul în fața ta senină.

.

Visând, visând, uit de trecut

Simt prezentul, aici, și acum

Iar viitorul îmi surâde cald

O, tu copile dragă, câte vise ai…

.

De le vei îndeplini măcar pe jumătate

Ferice tu să fii copilă dragă.

Aievea, privește spre marea albastră,

Și i se pare departe să o cuprindă

Dar sare în ea albastrul ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*