România nu mai are graniţă directă cu Rusia, dar face frontiera U.E. şi N.A.T.O. cu Estul Europei. Recentele alegeri locale de la noi, din timpul pandemiei 2020, par a fi, neaşteptat, cele mai interesante alegeri, cu aparenţă democratică totuşi, din ultimii 30 de ani. Două sunt motivele care îndreptăţesc o asemenea observaţie. Mai întâi confirmarea obţinută de U.S.R., un partid nou, al tinerei generaţii, pretins de dreapta (în Europa de Est, ca şi în S.U.A., spectrul politic se întinde de la centru până la dreapta, uneori dreapta extremă), în fapt de stânga, neomarxist, progresist (la fel ca Partidul Democrat în S.U.A.), fabricat la cererea marelui guru al stângii fabiene, George Soros, de S.R.I., de Florian Coldea – aşa se vorbeşte, aşa se scrie. Şi, în al doilea rând, aceste alegeri locale au vizibil un foarte pronunţat caracter geopolitic.
Despre ce geopolitică ar fi vorba? La Timişoara a câştigat Dominic Fritz (n. 1983), un cetăţean german din Pădurea Neagră (Germania), fost consilier şi şef de cabinet al fostului preşedinte al Germaniei Horst Köhler (2016-2019). Köhler fusese şi preşedinte al B.E.R.D., şi director general al F.M.I., deci un globalist de vârf. După propriul C.V., Dominic Fritz a făcut studii de ştiinţe politice şi administrative la Konstantz (Germania), la Sciences-Po (Paris) şi la Universitatea York (Marea Britanie). Lucrarea sa de licenţă s-a ocupat de politicile sociale din România.
Fostul politician băsist Gelu Vişan ne anunţă catastrofist că Dominic Fritz, noul primar al Timişoarei, va pune bazele noii Republici Autonome Transilvania, cu capitala la Timişoara. Trebuie, într-adevăr, să ne speriem? Serviciile secrete româneşti, finanţate cu miliarde de euro, ce păzesc? Gelu Vişan e un vechi tovarăş de drum al fostului preşedinte Traian Băsescu, transformat în ultimii ani în trompetă publicistică a unor presupuse servicii secrete. Securitatea veche? Securitatea nouă? Servicii străine? Nu ştim. Credibilitatea lui Gelu Vişan (fost înalt cadru P.D.L.) e aproape de zero, dacă nu cumva e binişor la minus. Ce rol mai joacă el ? E greu de spus.
În Bucureşti, cel mai mare scandal are loc în Sectorul 1, cel mai bogat, care ar fi fost câştigat totuşi de Clotilde Armand (U.S.R.) în dauna pesedistului Dan Tudorache. Deşi e căsătorită cu un matematician român (Sergiu Moroianu) şi a obţinut cetăţenia română, Clotilde Armand ar trebui să reprezinte interese franceze. Armand e născută la Pointe-à-Pitre (Guadelupa), cu familia originară din Vichy, şi a absolvit şi faimosul Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.). În plus, Armand ar fi supervizat, pentru firma franceză de inginerie Egis, lucrările inexistente pretinse de Bechtel (mare companie americană, presupus sponsor C.I.A.) la autostrada Transilvania. De ce ar fi trimis francezii un om atât de marcat francez, cu un nume scos parcă din Alexandre Dumas, să lucreze pentru ei în România?
Întrebări în doi peri sunt puse şi în legătură cu marele câştigător în Bucureşti, Nicuşor Dan, noul primar general. Nicuşor Dan, susţinut de U.S.R., fostul său partid, şi de P.N.L., a candidat pentru cine în afară de bucureştenii nemulţumiţi de pesedista Gabriela Firea? Nu e cumva printre primii primari globalişti de mari oraşe europene, alături de Sadiq Khan la Londra? Marea umbră a lui Soros şi a organizaţiei sale planează şi asupra lui Nicuşor Dan.
Trebuie precizat că atât Clotilde Armand, cât şi Dominic Fritz (D.F. este cetăţean german fără cetăţenie română – n.r.) au avut toate drepturile să candideze (şi să şi câştige!) conform legilor U.E. şi celor româneşti în vigoare. Mai mulţi români au candidat (şi au şi câştigat !) la alegerile locale din Italia, Spania, dar şi din Germania. Alegerile locale nu sunt alegerile prezidenţiale. Unde, de altfel, în România, a câştigat de două ori un minoritar.
Dar cele mai interesante observaţii geopolitice le putem face după lectura susţinută a site-ului „Sputnik” şi a articolelor semnate de redactorul său principal, Dragoş Dumitriu, un ziarist talentat şi abrupt în expresie. Deşi „Sputnik”-ul românesc e o instituţie modestă faţă de „Russia Today France” sau faţă de „Russia Today S.U.A.”, amândouă cu o mare audienţă, comparabile cu „Europa liberă” de pe vremuri. „Sputnik” a susţinut la baionetă candidatura Gabrielei Firea şi, în general, P.S.D.-ul. O fi P.S.D.-ul un partid rusesc, cum se spune? Principalul perdant moral al alegerilor locale din 2020 pare a fi însă „Antena 3”, care, împreună cu „analista” Dana Budeanu, a sprijinit-o din greu pe aceeaşi Gabriela Firea, fosta lor colegă. La fel, Liviu Mihaiu, fost „preşedinte” al Deltei, a susţinut, fără probe totuşi, că Traian Băsescu, în campania sa pentru Bucureşti, a fost finanţat de colegul său marinar Florentin Pandele, soţul Gabrielei Firea. Pandele ar fi fost şi el implicat in Afacerea Flota. Dar Florentin Pandele, primarul reales în comuna Voluntari, e şi el doctor în Ordine Publică şi Siguranţă Naţională şi doctor în Ştiinţe Militare (cu un plagiat). Probabil, sub înaltul patronaj al generalului de intendenţă Gabriel Oprea, el însuşi la bază doctor plagiator, cu titlul retras. Avem şi noi faliţii noştri!
Alegerile locale ar fi trebuit să fie dintre cele mai puţin politice. Ele au fost, dimpotrivă, excesiv de geopolitice. Şi epopeea e încă în desfăşurare, cu contestaţii, anulări, renumărări şi multe ţâpurituri. Cel mai dubios câştigător din Bucureşti, şi el susţinut de Sputnik, este Cristian Popescu-Piedone, condamnat deja în primă instanţă la mulţi ani de închisoare cu executare în dosarul tragediei de la Colectiv. Ca să nu mai vorbim de câştigătorul primăriei din Deveselu-Olt (bază americană), decedat înainte de votare dar votat cu sete. Gluma macabră de la Deveselu ne reaminteşte că trăim în ţara lui Păcală, o variantă românească a orientalului Nastratin Hogea.
Noua arenă politică din România e sigur că nu oferă nimic cu adevărat alb sau cu adevărat negru. Doar suntem tot la porţile Orientului. Nu prea ştim cine e cine şi câte tabere neidentificate îşi dispută interesele. E sigur numai că sunt mai multe şi foarte puternice, poate chiar prea multe. Iar tabăra românească (cu factorul ei intern cu tot) pare deocamdată destul de palidă, dacă nu cumva de tot absentă. La viitoarele alegeri parlamentare, ţinute la termen sau nu, U.S.R. poate produce marea surpriză. Pentru că nu suntem doar la Porţile Orientului, am mai inventat şi dadaismul (Tristan Tzara), şi absurdul (Urmuz, Grigore Cugler, Eugen Ionescu…), şi am produs destul suprarealism (literar şi plastic).
Lasă un răspuns