Este firesc ca la sfârșitul mandatului de ministru al Învățământului să se facă bilanțul acestui ministeriat. Săptămânalul „Făclia” (26.06.2015) a publicat câteva gânduri fugare vis-a-vis de temă, cu câteva reproșuri către domnișoara Sandu. În acel material este adusă explicația autoritarismului manifestat de către firava domnișoară Sandu față de structurile subordonate. Dictatura rigidă este, citez: „Din cauza câtorva serioase complexe, pe care i le-a intuit oricine…”.
M. Sandu a utilizat, cu un anumit succes, mecanisme de compensare a comlexelor: stilul dictatorial de relaționare, rigiditatea, grandomania. Deficiența relaționării s-a manifestat nu numai față de structurile subordonate, ci și față de instanțe științifice superioare dumneaei.
Recent, analistul C. Ciurea a adus o informație ce adaugă lumină nu numai asupra principalei surse a atitudinii de dictator și de ignorare rece de către dra Sandu a ideilor celorlalți, dacă acestea nu coincid cu orientările fixe ale dsale. C. Ciurea aduce opinia observatorilor precum că M. Sandu este un Cal troian al intereselor unor structuri și bănci de peste hotare.
Cel care a adus din SUA și a „băgat în pedagogia” moldavă pe M.Sandu – funcționara unei bănci mondiale, ca pe un Cal troian, a fost afaceristul oligarh dubios V.Filat. Probabil, primise indicația respectivă de la marele lor boss.
Sintagma Calul troian înseamnă un șiretlic, dușmanul travestit ca binefăcător. Vă amintiți de poemul epic Eneida al lui Virgiliu? Acolo este descrisă situația războiului de 10 ani de asediere a orașului Troia de către ahei (greci). Troia a fost cucerită prin șiretlicul sugerat de Ulise. Aheienii au construit un cal de lemn mare, în burta căruia au fost ascunși câțiva ostași greci înarmați. Calul de lemn lăsat în fața cetății Troia simula un dar. Amețiți de bucuria că aheienii oferise calul și plecaseră cu corăbiile, troienii au tras calul în cetate, în pofida avertizărilor lui Laocoon să nu ia calul. Avertizarea suna astfel, în latină: Timeo Danaos et dona ferentis! („Mi-e teamă de greci și de darurile lor!”) Mai departe – știți: noaptea, ostașii au ieșit din cal, au deschis poarta pentru ostașii greci reveniți prin întuneric. A urmat masacrarea troienilor.
Să punem pe un talger schimbările cu efecte pozitive pentru școală și țară, pe alt talger — scimbările păguboase aduse de echipa Calului troian din Moldova de Est. Să vedem ce efecte predomină.
Pe talgerul măsurilor benefice punem: 1. Complexul de măsuri „polițienești” pentru combaterea fraudării examenelor. Primul instalator al videocamerelor de supravegheat a fost nu M. Sandu, ci ex-ministrul M. Șleahtițchi; 2. Măsurile de eradicare a corupției în școli; 3. Introducerea Cadrului European unic de referință a limbilor; 4. Trecerea instituțiilor de învățământ la gestionarea de sine stătoare a banilor primiți din buget. Această trecere (aplicată pentru prima dată de către Anton Makarenko, în anii 20 ai secolului XX), în Moldova de Est trecuse faza de experiment, pe timpul lui M. Șleahtițchi.
Pe talgerul măsurilor păguboase ale „Calului troian” punem:
1. „Măsurile polițienești” nu au fost precedate de măsurile organizaționale-pedagogice în vederea pregătirii preluării de școlile profesional-tehnice a valului de elevi eliminați de rigorile BAC-ului. Cca 50 la sută din elevi au fost lăsați în stradă. Aceasta se numește grija statului de viitorul țarii?!
2. Închiderea școlilor rurale mici și sortirea copiilor satelor la analfabetism.
3. Scurtarea vacanțelor elevilor a redus perioada necesară de refacere a capacității lor de lucru și a sporit numărul de absențe după vacanțele ciuntite.
4. Ordinul ca învțătorii să se afle în școală câte 8 ore pe zi nu ameliorează programul didactic, dimpotrivă. Șarja săptămânală pentru o normă de lucru e de 18 ore, iar ordinul necugetat pretinde aflarea în școală 40 de ore pe săptămână, 22 de ore nefiind plătite. Pregătirea pentru ziua următoare se face mai lesne la domiciliu, nu la școală. Cele opt ore sunt foarte obositoare și sporesc în mod nerațional uzura nervoasă profesională a pedagogilor. Îndeplinirea ordinului aberant sporește agresivitatea pedagogilor și, după regula oglinzii, agresivitatea elevilor.
5. Introducerea în formarea sexuală a copiilor a ideii eronate despre normalitatea psiho-fiziologică a homosexualității, Psihiatria clasică, din cele mai vechi timpuri până în anii 70 ai secolului XX, considera homosexualitatea drept patologie a instinctului. După presiunea politică considerabilă din tenebră, mai întâi a cedat Asociația Psihiatrică din SUA, care a fost impusă să declare homosexualitatea „normalitate psihică” și comportamentală. Apropo, importatorul legii despre normalitatea ideii/ practicii /publicității homosexualității și a impunerii forțate a formării mentalității copiilor în duhul respectiv, a fost același oligarch penal -Vladimir Filat. Legea homosexualizării a fost garnisită cu titllu și alte zorzonele „democratice”. În pofida criticii și opoziției îndelungate din partea oamenilor de cultură și a societățiii civile, palavramentul a scuipat pe logică, moralitate și a adoptat legea lui Filat (din 2012).
6. Desființarea instituțiilor specializate pentru copiii cu handicap de personalitate și loco-motor, urmată de aducerea bieților invalizi în instituții școlare cu elevi fără handicap semnificativ. Treaba aceasta dăunătoare a fost realizată la indicație apuseană, plătită de o bancă din Anglia, prin intermediul unei obscure ong „Lumos”. Denumirea trebușoarei – „învățământul incluziv” – ascunde sensul ei subversiv, pe care îl resimt toți: învățătorii stressați și disperați, elevii „normali” care au dreptul la un proces didactic calitativ — fără a fi distrași de nivelul intelectual redus al invalizilor, de reacțiile psihopatologice ale nenorociților. Înșiși sărmanii invalizi simt diferența dintre ei și clasa „normală” și se complexează mai mult. Nemaivorbind de răutățile batjocoritoare generate de „normali”, oricât de dresați ar fi ei, nemaivorbind de distragerea de la serviciu a părinților invalizilor.
7. Promovarea minciunii precum că invalizii aduși în școli nu sunt o problemă de ordin medical, ci doar îs cu „necesități speciale”.
8. Înlăturarea medicilor din componețna tradiționalelor Comisii Medico-Psihologo-Pedagogice.
9. Eludarea includerii în Codul educației a idealului național și educațional. Ceea ce au pus în Codul învățământului compus sub bagheta domnișoarei non-pedagog M. Sandu cică „ideal” , în realitate, este doar o codiță de scop educațional. Dra Sandu, din anul 2013, avea la îndemână monografia „Idealul național și educațional pentru noi”. De ce nu a utilizat monografia ca platou de pornire? Din cauza caracterului pro-national al elaborării.
Educația, acolo unde este, se face având farul idealului național și educațional. La noi lipsește acest far și de aceea denumirea de „Minister al Educației” este falsă. Adecvată situației ar fi denumirea de Minister al Învățământului.
10. Promovarea insistentă a ideii eronate că cică director de instituție școlară poate fi un non-pedagog.
11. Substtuirea scopurilor didactice clare cu subcompetențe încâlcitoare.
12. Tărăgănarea deșarjării conținutului programelor școlare de balastul informațional, însușirea căruia extenuează, surmenează, nevrotizează, demotivând un segment tot mai mare de elevi.
13. Tărăgănarea introducerii în școli a unor programe realiste de pregătire a elevilor pentru viață, muncă, activitate civică și politică, programe pentru cultivarea cumsecădeniei, bunelor maniere, a bazelor culturii naționale cu valorile morale ale ortodoxiei.
14. Ignorarea opiniilor pedagogimii, săptămânalului de cultură pedagogică, a elaborărilor pro-naționale.
15. Demiterea a zeci de directori experimentați pe motiv că au fost angajați fără concurs.
16. „Ar mai fi și alte măsuri…nu prea bune, mai mărunte”, precum s-a exprimat profesorul universitar, savantul V. D., unul din acei pedagogi care au răspuns amabili la chestionarul meu difuzat cu scop de investigare a temei despre stricăciunile produse de M. Sandu în învățământul din Moldova de Est. Le mulțumesc tuturor respondenților.
Vedeți și Dvs că bălanța aprecierii ministeriatului M. Sandu este înclinată grav de acumularea pe talgerul măsurilor/inactivităților păguboase pentru școală, țară, viitorul nostru.
Sperăm că în postul de ministru al Ministerului Învățământului să fie un pedagog, neadus de vreun oligarh sau de vreo băncă de peste hotare. Așteptăm să fie numit un Om adevărat, competent în domeniu, fără grandomanie, Om care ar comunica interesat de opiniile pedagogimii și ale oamenilor de cultură din țară. Care ar cultiva Educația în spiritul modelului educațional național.
Lasă un răspuns