„Șapte din șapte” …

Pe lângă cele 12 trupe care au concertat între 13 și 15 martie la „Quantic Club”, în cadrul evenimentului „SoundArt Festival 2020”, organizatorii au anunțat și o serie impresionată de extra activități, precum o lansare de carte, un târg de viniluri, o expoziție de artă grafică bazată pe concursul „Sound on Paper” și diverse standuri de merchandise. Dar despre ce lansare de carte poate fi vorba? Profesorul de arte plastice Mihnea Cristian Badea din orașul Buftea, nume legat de „Soundart Festival”, „OST Mountain Fest” sau „Cavalleria Events”, debutează la frumoasa vârstă de 48 de ani în poezie, cu un volum „cât o lamă de ras (sau de cuțit zimțat?)”. Editura „Casa de Pariuri Literare” oferă o prezentare a acestui volum: „Șapte din șapte” reprezintă și un act scriptic și grafic cu semnificație: nu mai e vremea autocunoașterii, revolta s-a distilat fin, nu mai  e timp pentru descoperire, ci pentru ironia bine țintită. Tușele personale fac totul să pară mici scrijelituri pe pereții văruiți deja. Ca o pecete, grafica adaugă scrisului greutate. Avem o carte-construct, fără pretenția unui cub-poveste, dar suficient de ușor de (dez)asamblat pentru a-i găsi miza autoironică.”

Ca să aveți o idee despre această lansare și explicitare, autorul ne bucură cu două texte din acest volum:

I/5

De n-ar fi fost blândele oi

n-ar mai fi existat păstori

n-am mai mânca

ghiudem și babik,

Ulise

Nu s-ar mai fi întors

La Penelopa

Și  Stalin n-ar mai fi purtat căciulă de astrahan.

III /6

„Vive la France! „

Strigă brutarul turc

Vânzătorul de kebab magrebian

Mecanicul albanez

Sau șoferul pakistanez.

În timp ce Napoleon

le trimite salutări oficiale

De la Salpetrière *….

(*Celebru sanatoriu de boli nervoase din Paris)

Iar acum, în rândurile de mai jos, veți afla ce gândește autorul despre acest demers literar și grafic inedit: ”„Adio, Europa”. Mi-ar fi plăcut să am îndrăzneala să îmi numesc cartea așa, dar am simțit cumva nevoia să ocultez textele prin intermediul titlului, care este practic „poarta” către subiectul cărții. Ca să fie înțeles în întregime, trebuie fără indoială vizualizat. Imaginează-ți! E ca și cum ai găsi în mijlocul unui deșert postapocaliptic valiza  ultimului european care a încercat să scape luând cu el în cea mai mare grabă tot ce a putut: frânturi de fotografii de epoca cu nume de străzi (Mariahilferstrasse), de orașe (Roma), noțiuni științifice, artiști, filozofi (Wittgenstein), momente istorice (operațiunea Uranus), branduri contemporane (guma „Big Red”), suveniruri turistice (șorturile de bucătărie imprimate cu fotografia unei părți din statuia lui David). Evident, cititorul curios încearcă să rezolve problema acestui puzzle, căutând elementele prin dicționare și enciclopedii. E o provocare evidentă la a redescoperi civilizația unui continent în agonie – frumoasa Europa – paralizată nu de seducția zeului taur, ci de veninul unei sinistre arahnide care și-a lăsat ouale în corpul ei inert, dar încă viu, ouă din care vor ieși miloane de pui ce îi vor devora trupul….  Invit cititorul să parcurgă cu atenție fiecare text și să pună cap la cap acest „puzzle literar”, fiind convins că la sfârșiul acestui joc literar va avea satisfacția reușitei. Volumul are evident și o minimă încărcătura ideologică în încăpățânarea conservatorului care nu vrea să renunțe la lumea lui – un protest abscons în spatele unor texte cifrate literar.

Exemplu: I/5 (Oile). Textul este o ironie blândă ca oaia :)) la adresa omului docil, supus, care mobilizat sau manipulat de către „păstori” cu sau fără nume (Ulise/ Stalin), contribuie majoritar la existența lumii noastre, la înfăptuirea lucrurilor mărețe (epopeea), sau deopotrivă a dezastrelor (instaurarea bolșevismului), fără a fi de cele mai multe ori conștient de rolul lui, al omului pentru care idealul suprem este digestia :)) sau consumul. Este totuși un elogiu adus omului simplu, nevăzut, care face ca lumea să meargă înainte. Textul este și un bun prilej de a stârni curiozitatea celor care nu au auzit de Stalin sau Ulise să afle lucruri noi. La fel și despre cele două bijuterii culinare tradiționale – babicul și ghiudemul – parcurgând astfel poate și istoria păstoritului tradițional, dar și cel spiritual (creștinismul). Lumea în care trăim nu mai e cea de ieri, așadar informațiile vin comprimate ca niște pastile cu multivitamine sau, ca să vorbim pe limbajul noii generații de IT-iști – ca niște arhive winzip./ winrar  pe care atunci când le deschizi găsești în ele o lume întreagă… :)”

De ce „Șapte din șapte” ? Pentru că șapte este numărul perfecțiunii divine sau al desăvârşirii,  unul dintre numerele considerate magice de-a lungul istoriei omenirii, care continuă să fascineze şi astăzi. Numărul şapte, este semnul lumii complete, al creaţiei încheiate, al creşterii naturii. El este şi expresia Cuvântului Desăvârşirii şi deci al unităţii originare. Magia cifrei 7 poate fi dovedită şi ştiinţific. Din punct de vedere matematic, şapte nu poate fi dedus nici ca produs, nici ca factor al cifrelor de la unu la zece. Deci şapte nu se obţine nici din împărţirea, nici din înmulţirea primelor zece numere. Este, după cum spuneau antecesorii noştri, „dumnezeiesc” – nu creează, nici nu poate fi creat. În Grecia antică, Pitagora, unul dintre cei mai mari filosofi, credea că numerele reprezintă sensurile fundamentale ale lumii. Potrivit acestuia, cifra 7 este motorul vieţii, unirea spiritului cu materia (combinarea cifrei 3: natura triplă a spiritului, cu cele patru elemente ale materiei: pământ, aer, apă, foc). Din punct de vedere psihologic, cifra 7 are o poziţie mediană între prea mult şi prea puţin. Cifra 7, considerată „Numărul lui Dumnezeu”, se regăseşte  în domenii dintre cele mai diverse de-a lungul istoriei omenirii…

Volumul „Șapte din șapte”, semnat de către profesorul de arte plastice Mihnea Cristian Badea nu este „țesut” de autor numai din versuri, dar și din grafica creată de acesta ce „colorează” spațiile paginației dedicate… celor șapte, spre a împlini mesajul dorit. (G.V.G.)