România anului 1929: Expoziţiile de artă şi cusături şi de artă veche românească

Vorbindu-se despre expoziţia de artă şi cusături organizată în plin centrul Bucureştiului, în patru mari săli ale Cercului Militar de pe Calea Victoriei, s-a relevat faptul că „Femeia face Unirea. Rolul ei în această sfântă Unire a Patriei a fost preponderent”. Ea „a fost însufleţitoarea ostaşilor, prin exemplul ei zilnic de rezistenţă acasă”. Acolo, „îndărătul frontului”, s-a luptat “cu mizeria şi durerea, întărind cu moralul ei ridicat întreaga suflare românească”, aşa cum a făcut de atâtea ori în istorie. De la regină, „până la cea mai umilă ţărancă, fiecare femeie şi-a împărţit munca şi puterea sufletească pentru a susţine cauza răsboiului”.

Femeia a înlocuit chiar pe bărbaţi în funcţiile publice de acasă, iar „ca plugar la câmp ori ca simplă mamă, cu multiplele jertfe, învingând toate greutăţile omeneşti, ea a întărit moralul”. Chiar în „cele mai amare clipe ale răsboiului”, femeia româncă „şi-a susţinut necazurile în clipele târzii de reculegere, în veghea nopţilor de sbucium, cu acul şi furca de tors”. Aşa s-au creat, din reverie, sensibilitate, durere şi bucurie mare, minunatele cusături şi ţesături ale ei, „pline de fast şi colorit strălucitor, opere ale imaginaţiei ei expresive, a specialei sale abilităţi pline de gust şi siguranţă”.

Expoziţia a fost organizată sub îndrumarea Marilinei Bocu, soţia preşedintelui Comitetului de organizare a serbărilor Marii Uniri, ministrul Sever Bocu. Din comitetul de organizare a expoziţiei au mai făcut parte şi alte doamne din înalta societate românească interbelică: soţiile politicienilor Alexandru Vaida-Voevod, Ion Mihalache, G. G. Mironescu, Grigore Iunian, Henry Cihoschi, Voicu Niţescu ş.a. La inaugurarea expoziţiei, în 10 Mai, după amiaza, au fost prezente şi regina Maria, principesa Elena (mama copilului rege Mihai), regina Elisabeta a Greciei, principesa Ileana, membrii guvernului, cu soţiile, şi o numeroasă asistenţă. Erau expuse obiecte ale artei româneşti din toate provinciile României Mari: splendide broderii din Regat – cum i se zicea României de peste munţi (privită din Ardeal), migăloase “cusături pe pânză topită, subţire ca ţesătura păianjenului, pe borangic, pe inişor, rochii, hăinuţe de copii, bluze” etc.

Se distingeau prin „colori potolite”, prin simplitate şi eleganţă, prin „cel mai rafinat gust modern”. Erau apoi expuse porturi naţionale pe judeţe, inclusiv „frumoasele marame olteneşti, mai subţiri ca vălul şi în sfârşit lingeria fină de pânză cu fir, îngreunate de broderia deasă, pe acel unic fir subţire, împăenjenit de ajour-uri [ajururi = broderii] şi şabace [broderii] în modele greu şi numai de închipuit, necum de cusut”. S-a precizat că „Aceste minuni, cu tot ce este mai fin ca broderie de ac”, sunt opere ale membrelor unor societăţi, precum: Munca, Albina, Furnica, Principele Mircea, Casele Naţionale, Industria casnică românească, Românca, Ţesătoria naţio¬nală din Râmnicu Vâlcea, Cultura şi ajutorul femeii, Casa Artei, Ţesătoarea şi Ţăranca, etc. Iată că societatea românească interbelică avea organizată producţia de artă populară. Urma. într-um colţ al marii săli principale, Banatul, „cu coloritul viu şi strigător, dar nespus de armonios, în care roşul de toate nuan¬ţele predomină vesel”. Doamna Marilina Bocu s-a ocupat de dezvoltarea industrializării artei ţesăturilor şi cusăturilor bănăţene, „în special după răsboiu, ajutând prin aceasta văduvele şi orfanele de răsboiu din acea provincie”.

Aici „Roşul aprins se desfăta în toate gamele, lângă albastrul potolit şi portocaliul care pălea până la galbenul lămâie” şi ţesăturile erau “vopsite vegetal din flori şi rădăcini de care d-na Bocu se ocupă personal, o adevărată minune de colori”. Toate “puteau rivaliza cu ultimile producţiuni străine în artă decorativă”. Urmau colecţiile celor trei muzee din Transilvania: al Astrei de la Sibiu, Muzeul din Deva şi Muzeul din Cluj. Din cel de la Sibiu se distingea colecţia Maria Cosma din Sibiu, „cu ţesăturile în mătase şi modele de o inedită valoare”. Muzeul din Deva a prezentat, printre altele, şi o minunată colecţie de ţesături şi cusături din ţinuturile Hunedoarei şi minunate porturi de pădurence, din jurul Haţegului. Muzeul din Cluj a fost prezent cu “câteva covoare vechi, foarte frumoase, precum şi câteva vâlnice şi cămăşi interesante de prin satele din jurul Clujului”. Mai era în expoziţie o „colecţie de porturi de la Bran, Râşnov şi foarte frumoasele porturi femeieşti din Şchei, Braşov, cu vechi urcioare şi talere din ţinutul Făgăraşului”, achiziţionate de doamna Voicu Niţescu.

Expoziţia mai cuprindea fotografii cu biserici de lemn maramureşene şi bihorene, porturi bucovinene, covoare basarabene, covoare din Răşinari „şi o preţioasă colecţie de covoare olteneşti, cu care era împodobită toată întinderea sălii principale”, etc. Astfel „Expoziţia de la Cercul Militar a fost prima demonstraţie în bloc a produselor industriilor noastre casnice din toate provinciile, de la răsboiu încoace, […] fiind un frumos compliment pentru femeia româncă“. Ziarul „Universul” scria despre frumosul pe care femeile românce l-a promovat întotdeauna şi care şi l-a pus şi mai înainte „tovarăş sufletului lor delicat” şi că „domniţele şi jupâniţele de odinioară îşi întocmeau podoabele lor şi ale căminului” cu astfel de minuni ale artei noastre populare. Frumos au scris despre expoziţie şi ziarele „Lupta” şi „Curentul”.

Paralel cu expoziţia de artă şi cusături româneşti de la Cercul Militar, Liga Naţională a Femeilor Române a organizat o expoziţie de artă veche românească şi arheologie în sălile Palatului Domnesc din Parcul Carol, deschisă, de asemenea, în prezenţa familiei regale şi a guvernului, tot în după amiaza zilei de 10 Mai. S-a expus, printre altele, „tâmpla mănăstirii Arnota – minune de artă veche bisericească -, mănăstire care a fost ridicată de Domnul Constantin Brâncoveanu spre cinstirea vrednicului Voevod Matei Basarab, ale cărui oseminte se odihnesc acolo”. Se precizează că „Această tâmplă a fost încă expusă la Paris, cu prilejul expoziţiei de arte decorative din anul 1925, fiind obiectul unanimei admiraţii a străinilor”. S-au mai expus icoane vechi din secolele XVI-XVIII, evanghelia lui Şerban Cantacuzino, alte cărţi şi manuscrise vechi, podoabele găsite în mormântul lui Radu Negru, cu prilejul săpăturilor dela Biserica Domnească din Curtea de Argeş, o broderie de pânză a Zincii Golescu, din 1803, acuarele de Prezziosi, Szatmari. 90 de covoare basarabene din colecţia Roşianu, ilice (un fel de pieptare ţărăneşti fără mâneci) bucovinene etc.

În paralel cu aceste expoziţii s-a deschis la Muzeul Arhivelor Statului o expoziţie de stampe şi hărţi privind Transilvania şi Banatul de-a lungul secolelor. S-a precizat că „Bogăţiile şi frumuseţile Ardealului şi Banatului, oraşele lor cochete, cetăţile şi sa¬tele lor bine orânduite, portul de-o bogăţie şi varietate pitorească al atâtor neamuri care locuesc aci, au atras şi impresionat pe foarte mulţi artişti, localnici şi străini, determinându-i să ne eternizeze în operile lor”, opera care se păstrează în pinacoteci şi mari colecţii de stampe, fotografii, albume. Se păstrează minunate tablouri, gravuri, acuarele, schiţe, planuri, hărţi, unele semnate de artişti celebri, “care reprezintă peisagii, oraşe, cetăţi, monumente, personagii, costume, din cele mai variate colţuri ale acestor provincii. Unele din ele sunt adevărate capodopere de artă picturală, de gravură sau de cartografie, altele încercări naive, dar toate cu interes deosebit pentru cunoaşterea stărilor de lucruri şi a personalităţilor de seamă din anumite epoci”. A fost meritul colecţionarului G. Olszewski, directorul Muzeului Toma Stelian, “de a fi expus la Muzeul Arhivelor Statului cu prilejul serbărilor aniversării de zece ani dela Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, un număr de 400 de asemenea comori” ce datează din secolele XVI-XIX.

Aşadar, şi prin aceste trei expoziţii se poate vedea măreţia reprezentării României Mari la cei zece ani de la Marea Unire.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*