Să n-ajungem ca numai despre asta să fie vorba… Ba, mai rău, nici măcar să nu mai existe vreo urmă de autointerogație… Ci strict un imperativ impus… Pentru că, dacă am fi avut ceva mai multă minte, poate am fi inversat topica și ne-am fi întrebat, de fapt, la ce ne mai trebuie măști?… Măștile, nu în sens sanitar, ci uriașa ipocrizie-totem în care a fost transformată întreaga mascarada a cârpelor purtate doar ca să fie… Pe sub barbă, atârnate de o ureche, semn distinctiv, nu-i așa?!, pentru o națiune care nu își pune întrebări nici măcar spre sfârșitul unei etape…
Alegerile în timpul pandemiei ar fi putut reprezenta o provocare… Măcar din perspectiva curajului, a demnității și dreptului de a încheia o dată cu ipocrizia, cu fățărnicia, cu acest „las’ că merge și așa”… Cu aceste măști-nemăști de sub barbă ori atârnate de formă… Cu tot acest tembelism care rezultă din fapte și decizii ce nu au strict legătură cu protecția sanitară, dar sunt vehiculate drept panacee anti-epidemiologice… Cu toate acele petice din orice purtate pe post de mască, cu toate acele gesturi reflexe de a trage, în magazine, marginea tricoului peste gură, să nu se uite careva strâmb…
În fapt, suntem în momentul în care masca a devenit o botniță autoasumată. Purtată, nu din respect față de ceilalți, nu dintr-o responsabilitate și responsabilizare igienico-sanitară, ci pentru a nu ieși din rând. Iar în felul de a ne atârna orice petic din orice peste gură exprimă și chintesența realității post-decembriste… Metehnele nu au murit, fricile nu s-au dizolvat, mămăliga a rămas la fel de nefiartă…
Discuția care se poartă acum, culmea, într-un mediu al oficialilor, legată de portul măștilor la vot este special azvârlită în spațiul public pentru a deturna atenția. Cu un constituționalist, fost președinte al CCR, care cere și fundamentează dreptul celorlalți ca tu, votant, să porți masca obligatorie (!) în secția de vot, dar numai prin cadrul de reglementare dat prin lege, și „igienistul” de serviciu al comitetului pandemic, personaj supurând dreptul impunerilor prin normele definite prin degetele butucănoase ale altor pandemici decizionali.
O discuție doar aparent sterilă… Și care putea fi ușor depășită, mai ales că amândoi „combatanți” au partea lor de dreptate… Este nevoie de o lege pentru a restrângere drepturile alegătorilor în secția de vot, dar este și o situație penibilă pentru a impune așa ceva pentru cele două-trei secunde cât ar trebui ca în secția de vot să fie făcută identificarea „fără mască”…
Este o „dezbatere” mult forțată față de rostul și aplicabilitatea ei, dar care își defectează improvizația tocmai prin amănuntul neluat în seamă de cei doi „corifei”. Faptul că o astfel discuție, ar fi avut rost doar în cazul impunerii obligativității de a purta măști sanitare, nu orice petice din cârpe. Iar distragerea atenției, printr-un scenariu în care pare a fi fost atras și constituționalistul, altminteri just apărător al drepturilor cetățenești, pare menită tocmai pentru a evita aprinderea altor subiecte.
Cum ar fi, de exemplu, cine va garanta securitatea sanitară a votului? Și cum se va proceda dacă, ulterior, unul dintre membrii comisiei din secția de vot, sau chiar un alegător, se va dovedi bolnav… Bolnav sau îmbolnăvit? Cum se va face diferențierea din perspectiva unei posibile zădărniciri a combaterii bolilor? Și cum se va face, nu stabilirea listei de contacți, asta va fi simplu, după listele electorale ale secției respective, ci felul de carantinare postvot a zecilor sau sutelor de persoane care au trecut prin secția respectivă?
De aceea, nu lipsa unei metodologii clare ridică semne de întrebare, ci neasumarea răspunderii de către cei ce au organizat alegerile. Adică, exact „cheia” în care putem citi evitarea fățișă a trasării obligativității purtării măștii, și dreptul organizatorilor de a refuza accesul la vot, practic, încălcarea unui drept fundamental acelora care refuză botnița electorală.
Lasă un răspuns