În Moldova s-a lucrat fățiș… Și totuși, nici un europarlamentar român, atât de vocali când pozează, electoral, în apărarea intereselor fraților noștri, nu a luat atitudine. Pentru că poza a ceea ce se întâmplă acum cu activele Moldovei, în care, în parte, am investit și noi, nu cadrează cu interesele electorale. Folosim Moldova, ne folosim de imaginea fraților noștri cât să lansăm apeluri și discursuri patriotarde… Fluturăm cu lacrimi de crocodil steagurile, dar închidem ochii în fața sfârtecărilor din carnea (economică) a Moldovei. Și fiind vorba de un stat care nu are puterea noastră de a se apăra în fața noilor invadatori, barbarii neoeconomici, nepăsarea este și mai tristă…
Este rușinos dară că nici un europarlamentar român nu a făcut nici măcar o interpelare… Nici ministrul nostru de externe nu a pus vreo întrebare… Chiar dacă, tratând fie și la nivel de state partenere, și nu de frați, interpelările erau justificate de faptul că și interesele României, ca investitor în proiectele energetice din Moldova, sunt afectate.
Și mai este un motiv pentru care situația din Moldova ar trebui să ne frământe… Pentru că se simte noul val de „industrializare”… Se simte mirosul prădătorilor și trădătorilor… Se pregătește terenul, se scot de la sertar dovezile pe care ne-am făcut a nu le ști a fi fost vreodată acolo… Sistemul nostru energetic național este în prag de colaps… Reactoarele de la Cernavodă se apropie de pensionare… Centralele pe cărbune se zdruncină din temelii, la fel și hidrocentralele în care nu s-au mai făcut, nu retehnologizări, ci nici măcar reparații minime…
Or, în acest tablou, completat de ministrul energiei cu scenariul fatidic al faptului că nu au fost realizate investiții minime zeci de ani, și avertismentul, încă șoptit, al atingerii unui punct critic, mișcarea pe care a făcut-o BERD în Moldova ar trebui să determine o reacție la unison a europarlamentarilor noștri. Pentru că, dintr-un sprijinitor al investițiilor, evident, tot pentru interesele de reprezentare geostrategică, instituția a devenit, nu doar un cal troian, ci și un acaparator fără scrupule.
Sprijinul financiar pe care BERD l-a acordat (dezinteresat, nu-i așa?!), în 2016, pentru dezvoltarea rețelei moldave de transport gaze, prin conducta Ungheni-Chişinău, a fost convertit forțat, dintr-un împrumut, în acțiuni în companie. O mișcare prin care BERD a devenit acționar de drept pe 25 la sută din acțiunile acesteia. Față de noi care, deși am investit masiv, am rămas, și vom rămâne doar coparticipanți ai proiectului.
Și este necesară și o interpelare în Parlamentul României, inclusiv la nivelul strategiilor de securitate națională, pentru a nu ne trezi în fața expandării acestei forme de neoacaparare în momentul în care vor începe investițiile pentru dezvoltarea energetică. Deja anunțate de ministrul de resort… Or, să nu ne trezim că împrumuturile pe care le vom primi de la BERD și FMI, ca „sprijin” (în 2016, BERD a sprijinit proiectul de peste Prut cu un împrumut „în favoarea guvernului Republicii Moldova”), vor fi la rândul lor convertite abuziv în acțiuni. Pentru că atunci vom deveni, nu o țară colonizată, ci una ștearsă din tiparele și arhetipurile investițiilor făcute cu atâtea sacrificii în decenii întregi de la prima industrializare a țării.
Lasă un răspuns