V. Zugravu, burghezia liberală și Mișcarea de Salvare Națională…

Mulți au fost surprinși de vestea morții premature a  muncitorului Victor Zugravu, pe 18 mai 2020. El era cunoscut ca participant activ la manifestările publice legate de emanciparea națională din Moldova de Est din anii 1989-1990, ca participat cu arma la respingerea agresiunii rusești din nenoricitul război ruso-moldovenesc de pe Nistru (1992). Avea 64 de ani, în ziua când a căzut în gol de la etajul 5. Unele surse numesc etajul 7. Stranie întâmplare. Cum un muncitor, care toată viața matură lucrase în construcții, să cadă nitam-nisam în gol? Accident de muncă? Sinucidere? L-a forțat cineva? Puțin verosimil că se vor limpezi cauzele.

Îmi amintesc împrejurările, în care l-am cunoscut personal pe V. Zugravu. La începutul anului 2000, în Sala cu cămin a Uniunii scriitorilor din Chișinău, săptămânal se aduna lume diferită –   atrasă de anunțul Paridului Liberal din Moldova, din opoziție, cu Mircea Rusu președinte, care declarase inițierea Mișcării Salvării Naționale. Priveam și privesc sceptic la declarațiile populiste ale liberallor, însă ceva m-a împins să mă merg, cu alți curioși, la acele ședințe săptămânale: liberalii preluase din eseul meu „Statule, statule…”, publicat  în săptămânalul „Literatura și arta” (16 decembrie 1999) propunerea mea de constituire, ca prim pas spre Unire, citez  ce scriam eu: a „Uniunii Române – federației teritoriale România-Moldova de Est, în stilul Uniunii Rusia-Bielarus. Ulterior, după ce se va ajunge la o suficientă omogenizare economico-culturală, va fi simplu de restabilit statul unitar România”. În 2000, când l-am auzit la posul Tv „Catalan” pe M.Rusu vorbind despre Mișcarea de Salvare Națională, despre proiectul Uniunii Statelor Române, am purces la Sala cu cămin să supraveghez ce vor face liberalii cu ideea mea.

Ședințele din Sala cu cămin erau, de regulă, prezidate de căre unul din liderii liberali, A. Petrencu, istoric universitar. La ședințe,Victor Zugravu stătea lângă ușă, asculta tăcut vorbăraia de tip brownian. Un timp îl văzusem cu baston – fusese traumat la un picior. Evita explicațiile pe tema fracturării. Înțelesesei că fusese agresat. Era un bărbat  puțin negricios, de statură mijlocie, cu ochii negri, în care ardea lumina unei îndârjiri nesupuse.

Ședințele din Sala cu cămin mă enervau. Ședeam lângă un geam, alături de ziarista Zina Gane, secratara redacției „Societate.Om.Societate”, unde eu publicasem o mulțime de  materiale. Se enerva și dna Gane. Ea era de o părere proastă despre intelectualii din Moldova, chiar despre „boborul moldovenesc„ (imita vorba lui M. Snegur) și toți politicienii perindați la putere. Z. Gane scria materiale revoltate, disprețuitoare – șfichiuitoare.

Plictisit de pisatul apei în piuă în Sala cu cămin, într-o zi m-am apropiat de dl Petrencu, exprimându-mi nemulțumirea, sugerând  ideea necesității constituirii unui grup restrâns, care ar elabora proiectul de program al MSN  și apoi l-ar oferi pentru dezbatere. Profesorul  îmi răspunse că încă nimeni nu are niciun proiect. Eu, non-liberal, m-am oferit să prezint, în termen de o săptămână,  proiectul de program al MSN. A. Petrencu căzu de acord, mă incluse în grupul de inițiativă cu titulatura „șeful departamentului informare și analiză”, m-a invitat la sediul provizoriu al PNL de pe str. Mitropolitul Dosoftei.

Peste o săptămână, cu proiectul de program în geantă, m-am prezentat la sediul indicat, împărțit de liberalii din PNL-ul lui M.Rusu cu social-liberalii din PFD-ul  al dubiosului V. Matei. În camera de la etajul 1, unde eu citeam pe facicole zilnice proiectul de program MSN scris de mine nopțile după serviciu, veneau regulat V. Zugravu și câțiva camarazi din grupul său „Solidaritate”, prof. univ. Sergiu Chircă, V. Grebennikov – un rus-minune care însușise la perfecție limba română, Z. Gane și încă vreo doi ziariști, istoricul A.Groza de la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, un Valentin care avea sarcina să multiplice materialele proiectului meu – după completarea  fascicolelor cu propuneri din partea celor prezenți. Plus încă câțiva necunoscuți de mine. Înainte de ședință, la ușa de intrare veneau să dea mâna generalul cam plăpând Ion Costaș, uneori –  zdrahonul general Nicolae Petrică. Dădeau mâna cu activiștii și plecau.

Din când în când, A.Groza ne comunica despre pașii de înregistrare la Minister a MSN-ului. Delegații de la liberali (ziaristul S. Nucă ș.a) care au fost trimiși să invite alte partide în componența MSN, ne-au anunțat rând pe rând că  liderii celorlalte partide au refuzat conlucrarea. Inclusiv, partidul lui V.Matei, cu sediul la parterul clădirii din str. Dosoftei…

Academicianul-liberal Ion Borșevici declarese la un miting de la Orhei: „Când  zicem MSN, înțelegem Partidul Național Liberal…”. Era parafrazarea unui vestit vers al lui V.Maiacovski.

Într-o zi, V. Zugravu, vag și reținut, s-a jeluit de „ticăloșia  lui Yura Roșca și a lui Valerică Matei”. Primul s-a folosit de talentul lui Zugravu de a aduce oameni din sate pentru organizarea la Chișinău a mitingurilor frontiste masive. Decepționat de păcăleală, Victor a trecut la V. Matei. Dar și Valerică l-a folosit pe Zugravu și pe grupul lui, fără să îndeplinească promisiunile făcute lor. Ce promisiuni anume – Victor evita să spună. Prudent, el evita să clarifice unele lucruri. Îmi pare că Zugravu nu avea apartament în Chișinău… A trecut la liberalii lui Mircea Rusu. Acum îi susține pe liberali. Vroia să încheie un contract oficial, unde să fie menționate  obligațiile liberalilor față de grupul lui Zugravu. Era nemulțumit că ” liberalii o tot întind cu semnarea”…  Am înțeles că Victor dorea să obțină apartament și  chitea la  un loc de deputat în parlament.

În sediul din str.Dosoftei, ședințele de dezbatere a proiectului de program prezentat de mine erau dirijate de către ziaistul liberal Vasile Năstase (șeful organizației teritoriale liberale Centru),  fost frontist la Roșca, fost redactor al săptămânalului naționalist  din Chișinău „Glasul”. Ne cunoșteam –  eu publicasem în „Glasul” o serie de materiale.

Veni o zi, când  ajunsesei la ulimul capitol al proiectului de program, când aveam de anunțat orientările principale concise ca lozinci obiective ale noului curent de gândire și propagandă. Știind că orientările vor stârni împotrivire din partea celor câțiva lideri ai partidului liberal de la ședință, m-am adresat grupului, în fața sediului. Le-am spus: „Nefiind liberal, am venit în cuibul PNL-ui nu pentru a cere loc de deputat în parlament, nu pentru obținerea unor beneficii. Nu cer nimic personal pentru mine. Am venit de dragul promovării unor idei, pe care le consider ca având potențial salvator. Astăzi o să le auziți. Vă rog să mă susțineți”.

Grupul de la intrare, unde era și V. Zugravu glăsui: „Bine, domnule Cubolteanu, vă susținem numaidecât!”. Am dărut fiecăruia câte un exemplar al carții mele „Dangăt peste iarnă”, ieșite în anul 2000 la editura CIVITAS, pe copertă cu poza simbolică a mănăstirii Dragomirna înconjurată de zăpezi. Era o culegere de eseuri pe teme naționale și politice de actualitate.

Iată că apărură și capii liberali, prof. univ. Sergiu Chircă, Vasile  Năstase și încă cineva. Am intrat în camera de discuții, cu V.Năstase dictatorial în capul mesei. Prima piedică a fost pusă de Sergiu Chircă, care se împotrivi tezei despre edificarea societății cu stat social, model suedez. Nu! Scrieți pur și simplu „stat capitalist”. Am replicat: state pur și simplu capitaliste nu există, toate au specificul tipului istoric concret. Nu! Citesc mai departe: La baza ideologiei să fie principiul echității sociale. Iarăși obstrucție liberală ireconciliabilă . Eu zic: nu cedez nimănui principiul echității sociale, fie el arhi-academician. Dacă unora din cei prezenți nu le este la stomac, voi ridica întrebarea la congresul  MSN.

Atunci Z. Cane zise împăcuitor: „Lăsați, domnule Năstase, doar e un principiu important”. V. Năstase imediat roti capul spre stânga, unde ședea talentata ziaristă și se răsti”Nu, doamnă Gane, acesta nu e principiu important. E principiu al polului politic democrat și noi nu-l putem admite”. Apoi mi se adresă: „Domnule Cubolteanu! Chestiunea includerii în program a principiului echității sociale nici nu va ajunge la congres. O votăm aici, acum. Votăm:cine e pentru echitatea socială?”. Am rămas perplex. Eterna valoare socială – dreptatea a ajuns să fie negată prin vot!

Cu cartea mea „Dangăt peste iarnă” în față, la masa lungă ședeau proletari și liberali. Am ridicat mâna, sus de tot. Ceilalți – nemișcați ca loviți de paralizie. Dreptatea a fost respinsă prin vot! Democratic… M-am reținut să nu izbucnesc în râs sardonic. Am declarat: „Nu vreau să vă mai știu!  Plec. Nu mai am ce face aici. Luați-vă manuscrisul meu. Faceți cu el ce vreți”.

Seara m-a telefonat la domiciu Sergiu Chircă: „Nu plecați de la noi, sunteți o personalitate valoroasă cunoscută în republică, avem nevoie de dumneavoastră. Haideți să ne întâlnim mâine, să clarificăm”. Prevedeam inutilitatea întâlnirii, dar am am acceptat totuși. Nu vroiam să fiu nepoliticos cu omul care se umilea, rugându-mă ceva. Touși, profesor universitar… Sceptic, i-am fixat întâlnirea la intrarea în Grădina Publică, la ora 16.30. Profesorul aparu exact la 16.30. Ne-am așezat pe o bancă, la câțiva pași după bustul fabulistului A. Donici.

Am ascultat iar rugămințile lui S. Chircă. Aceleași argumente Valoros, necesar… Am răspuns: „Nu mai pot veni în cuibul liberal. Ieri, cu toții, inclusiv Dvs, ați votat împotriva valorilor mele sociale. Sunt singur, fără susținere la voi. Știți zicala rusească „Un luptător singur pe câmpul de luptă nu este luptător”? S. Chircă cunoștea zicala și recunoscu adevărul ei. Zic: O întrebare, domnule Chircă,  dacă Dvs, v-ați afla în situația mea de singur pe câmpul de luptă, ați continua, fără șanse de izbândă? Omul a răspuns sincer: nu. În sfârșit,  punctele de vedere ale noastre au coincis și ne-am despărțit.

Cam peste o lună, din ziare am aflat că liberalii au făcut congresul MSN, unde adoptase programul mișcării. L-am citit. Primele  peste 50% din text erau preluate literalmente din manuscrisul meu. Dar nu mai era acolo ideea despre constituirea Uniunii Moldovei de Est – România, ca prim pas spre întregirea națională. Lipseau și alte prevederi elaborate de mine.

Nu zăbavă, despre Mișcarea de Salvare Națională din Moldova de Est nu s-a mai auzit nimic. Cam peste un an, mă întâlnii întâmplător în stradă de vreo două ori cu profesorul universitar A. Petrencu. Dsa mi-a propus: „Haideți, domnule Cubolteanu, să găsim o oră liberă și să discutăm despre cauzele stricării MSN”. Pentru mine, în linii generale, cauzele stricării MSN erau clare. Puteam afla de la liderul liberal doar unele detalii. I-am zis: telefonați-mă oricând. Nu m-a telefonat, probabil, tema devenise neactuală…

Nici până în anul 2020, Partidul Liberal Național din Moldova, deja mânuit de către V. Pavlicenco așa și nu a reușit să treacă pragul electoral la intrarea în parlament… Liberalii moldoveni, în afară de anticomunism și lozinca unirii, nu au program social-economic, care ar fi atractiv pentru un segment mare de alegători. Dacă ar avea un program economic-social care ar reflecta interesele poporului, liberalii ar înceta să fie liberali.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*