Mâine-poimâine o să înceapă să jelească… Dar ne-am obișnuit de trei decenii… Pentru că așa fac independenții când, veniți să izbească eșichierele cu piepturile lor de activiști civici, să le sfărâme, să rupă metehnele partidelor și siguranța la alternanță a acestora, în fapt își strivesc frunțile de aceeași teșită „nedreptate românească”. De care le pasă doar la patru ani. Între trezirile dintre „adormirile” (și nu doar cele de conștiință socială) în care nimeni nu știe pentru cine prestează respectivii… Chiar dacă prezențele lor ridică adesea semne de întrebare.
Firește că legea electorală este plină de discriminări. Știm asta de treizeci de ani… Pentru că a fost mereu menită a garanta perenitatea politicii prin grupurile organizate, nu prin personaje independente. Dar, dacă nici măcar candidaților nu le-a păsat, cine este de vină acum?… Și iar or să se plângă prin piața publică, virtuală și media, ca au fost „lucrați”. Că li s-au redus și mai mult șansele în raport cu partidele. Că de la refuzarea dreptului de a avea o siglă, un reper vizual, li se va fi tras continuarea statutului de (veșnici) perdanți.
Și așa și este!… Dezechilibrul de exprimare și reprezentare în politică este uriaș… Pentru că o siglă, ca element de identificare, constituie mai mult decât un simplu simbol vizual. Dar nu este vina nimănui că independenții au venit la luptă nepregătiți. Din nou… Că nu și-au făcut nici măcar o minimă documentare legată de toate cele necesare pentru o candidatură. Sau, mai grav, nu le-a păsat, pivotând pe același veșnic principiu: „Dacă merge, merge!”. Or, ce încredere poți avea într-un candidat independent care încearcă să își înregistreze prezența la un scrutin încălcând din start legea? Aia, bună-rea, pe care ar fi putut să o reclame măcar de patru ani încoace?… Pentru că, dacă acolo scrie că nu poate beneficia de un semn electoral, aidoma grupurilor organizate în partide, ce sens are să-l mai depună pentru înregistrare? Doar pentru a fi respins? Și nu poate fi vorba de „artificii”… Sunt șmecherii mult prea fumate, inclusiv încercarea de a impune un drept de utilizare electorală în baza înregistrării unei sigle la un birou de mărci. Atâta timp cât legea cuprinde în ea această prevedere, fie ea și discriminatorie, și nu ai sancționat-o nici măcar printr-o acțiune de a o aduce în fața publicului, ce drept, și, mai ales, ce fel de circumstanțe atenuante ale tendinței fățișe de a încălca legea electorală mai poți invoca?
Candidații independenți s-au obișnuit să stea în același trend de 30 de ani… Veniți din „spuma mării”, încercând să mimeze schimbarea, veșnica schimbare a neschimbării, prin încercarea de a captiva alegătorii cu dorința lor de a sparge tiparele… Doar că spuma aia nu mai are nici măcar clăbucii unei revolte răsuflate, nu își mai trage „seva” nici dintr-o mișcare civică motivantă pentru alegător, pentru a-l face să privească îngăduitor schimbarea „blănii” civice în cea politică…
Unde au fost candidații independenți, dar și partidele mici, în ultimele luni? Când ar fi avut posibilitatea să reclame, să depună sesizări, să miște măcar agrafele de la hârtiile pe care acum le flutură ca dovadă a nedreptățirii lor? „Partidulețele” nu au făcut nici măcar un demers pentru a solicita revizuirea criteriilor care le defavorizează din start, numărul de semnături necesar înregistrării candidaturilor, un număr uriaș în raport cu alte țări, și nici independenții nu s-au deranjat să se asigure că principalul lor handicap, acela al imposibilității de a avea un element grafic de identificare, să fie eliminat… (Poate și pentru faptul că principala diferență dintre partidele mici și candidații independenți, perdanții, pe de o parte, și formațiunile mari, mereu câștigătoare, fie și în alternanță, stă tocmai în felul de acțiune: în cazul celor „mici”, în interes propriu, mereu așteptând ca altul să lupte cu „morile de vânt” ale sistemului, în cazul celor mari, în interes de grup organizat, pentru că întotdeauna va exista, nederanjată de cățelușii mici, siguranța alternanței la ciolanul puterii).
Candidații (în esență, aceeași) au avut la dispoziție aceste ultime luni, care au produs modificări esențiale în mentalul colectiv dar și în felul de adaptare a autorităților față de noile forme de relaționare social-economică și politică, pentru a acționa… Și totuși, nici unul nu s-a obosit să meargă la CNCD, de exemplu, să depună o sesizare privind discriminarea din legea electorală… În schimb, au venit la Biroul Electoral Central pentru a-și înregistra tocmai astfel de sigle!… Or, cum vine treaba asta, neicușorilor, și, mai ales, Nicușorule, că de la tine chiar aveam pretenții, tocmai voi să plecați la drum sfidând legea?
Iar lucrurile s-ar putea dovedi și mai complicat de defavorizante pentru independenți. Pentru că birourile electorale ar putea respinge și parte din listele de susținere. Cel puțin pe acelea pe care aceștia au apucat să le strângă până la decizia de respingere a siglelor, pe motiv de prezență a unei simbol propriu pe formulare. Și chiar ar trebui să o facă, pentru că, dacă va accepta și o singură listă de semnături având pe ea un simbol de identificare, BEC își va infirma practic decizia anterioară.
În rest, nu se va întâmpla nimic… Jocul de treizeci de ani, de-a șoarecele, pe persoană fizică și grupulețe de partid nesemnificative, și șobolanii politici „mari”, structurați în organizații, va continua… Pentru că independenții s-au obișnuit să vină în politică în același fel al prezenței lor „civice”… Fără a avea o consistență…
O,Independentii astia nu fac decat joc de picioare in folosul marilor gusteri.De cand cu Democratia asta se vede totul clar:cineva din umbra,care nu e,fireste, democrat,arnajeaza piesele pe tabla de sah a Romaniei si se pare ca chiar si a lumii.La acest mers al Satanei a aparut,dupa cum e si fires,comform legii dialectice ale naturii,reactia de autoaparare,a aparut fenomenele Putin si Trump,doi soli divini pentru omenire si probabil vor mai apare si alti asemenea trimisi dumnezeiesti.Doamne ajuta,sa scapam de Independentii astia cu tot cu sustinartorii lor diabolici si criminali.