Cei de dinainte erau cu șablonul lui „O să mai vedem, o sa mai analizăm”… Cei de acum, deși pozează în intelectualii clasei politice, rămân la fel de analfabeți… „Avem mai multe măsuri în analiză”. Șabloane ce scot în evidență, nu doar sărăcia de limbaj, ci și lipsa de pregătire. Sigur, aplaudacii lui „o să mai vedem” își defectau sluțenia slugărniciei pe linie ierarhică… Dar făceau parcă și dovada unui minim interes pentru oameni. Cu punga, cu mălaiul, cu zăhărelul, cetățeanul conta cât de cât, evident, din când în când… În schimb, pigmeii lui „mai multe măsuri în analiză” dovedesc o totală lipsă de interes pentru cetățean. Și nu pentru că alegătorul ar fi strâns suficientă făină „înainte”, ci pentru că, la felul în care și-au scrobit eșichierul și urnele (de le-ar fi de copârșeu, vorba aceea…), contribuabilul nu mai are nici un rost. Banii lui vin oricum fără a i se fi cerut măcar părerea, fără a fi răsplătit fie și cu o pungă spartă în goliciunea ei, traiul formațiunilor din „banii (publici!) pentru partide” fiind asigurat… (Dar pe oamenii de rând, i-a întrebat cineva dacă sunt de acord ca partidele, aceste dizabilități cu retard, să fie finanțate în cea mai mare escrocherie de dincolo de dosarele pseudorevoluționarilor, ca adevărate țidulele de sinecură bugetară?).
Iar țâfnele de proasta satului (nu doar ale uneia luată drept proasta satului!) ale lui Ludovic s-au revărsat peste noi, vociferate chiar, ca un reproș adus obrăzniciei noastre de fi cerut să ni să răspundă, nu la întrebarea filosofic-metafizică, de ce mor românii (de covid), ci la una mai simplă, mai pe nivelul posibilităților guvernanților de a gestiona țara: când și cum vor merge elevii la școală?… Or, cum aud de școală, guvernanții i-au foc… Pentru că, e adevărat, în septembrie se anunță un calendar pentru unitățile de învățământ, dar unul ca secții de votare… Și trântesc, în deja previzibila nemulțumire de a fi fost chestionați, șablonul ce le-ar putea deveni piatra de moară atârnată de gâtul politic al existenței lor, filosofic spus, atât de neînsemnată… Premierul s-a urzicat dară că a fost întrebat („politic”, nu și politicos, dar cum să mai ajungă oamenii la el dacă nu printr-un partid, fie și o formațiune oportunistă?), despre felul în care va fi (re)organizată școala… Pentru că oamenii s-au săturat de nesimțirea, ignoranța, dezinteresul, ba, însăși absența unei minime empatii umane din acel prea plin al golului demagogic „avem mai multe măsuri în analiză”.
Toate au o limită… (Numai mâine-poimâine să n-ajungeți, din atâtea măsuri „în analiză”, să uitați ce aveați de analizat)… Iar când vine vorba de copiii noștri, nu putem accepta acest tembelism al autosuficienței în guvernare. Și nu, nu este demagogic ca un partid, oricare ar fi acela, să ceară răspunsuri clare. În fond, ce dacă sunt „patru-cinci măsuri în analiză”? Oamenii au dreptul să le cunoască! Este vorba despre sănătatea copiilor lor, despre noi și viitorul nostru. Și trebuie să fim la curent cu fiecare virgulă din așa-zisele „scenarii de lucru”. Pentru că nu așteptăm cadouri de crăciun, „de covid”, pentru a vedea ce vom fi primit din ceea ce guvernanți, singuri o spun, o să mai găsească pe la alții… Ca idei, ca măsuri, ca tratamente, paturi, ventilatoare, izolete… Și nu, nu poți veni în fața țării să-i spui să stea cuminte la locul ei pentru a vedea cum vor proceda alții… Repetați istoria, repetați-vă corigenția voastră ca politicieni; dar nu ucideți țara!…
Lasă un răspuns