Am şi eu aripi… şi le zbat

ȘTIU…

Când m-am trezit, pe aşternut,

Mireasma ta de seară

Încă dormea…

şi n-aş fi vrut

Să o trezesc, s-o doară

Că i-am rupt visul cel dintâi

Sau, cel din urmă, poate…

Voiam atât să mai rămâi

Cu gândurile toate

Încât am adormit din nou

Pe perna ta pustie.

Al viselor suav ecou

Te dăruiau doar mie:

M-am avântat spre marea ta

Cu marea-mi nebunie

De-ndrăgostit… fără să vrea,

Vreodată să mai ştie…

Că tu te mai gandesti la ea

Când te dăruieşti mie…

Când mă săruţi… în gândul tău

Te guşti mereu c-o umbră:

Lumina soarelui ei rău

Te încălzeşte sumbră…

Şi înţeleg… că simţi să plângi

Când te-ntregeşti cu mine:

Ai vrea din minte s-o alungi

Dar e mereu cu tine…

Când mă iubeşti o vrei pe ea,

Şi când mă guşti… ştii bine

Că sorbi din sânii ei… şi-ai vrea

S-o reînvii prin mine…

Ah! Cum te rogi să nu citesc

Albastrul din privirea

Care mă face s-o iubesc

Odată cu pieirea,

Cum ţi-ai dori să fiu eu ea

Când doru-ţi muşcă-n sânge

…Cum mi-aş dori să poţi vedea

Că zâmbetul  îmi plânge!

Te vreau cum tu o vrei pe ea

Şi te iubesc ca tine

Când simţi că parcă ai zbura

Spre cea ce nu mai vine!

Am şi eu aripi… şi le zbat

În zborul către tine,

Preafericitul meu bărbat

Nefericit cu mine…

De m-ai iubi măcar atât

Cât să-mi poţi spune: „Du-te!

Nu te-am iubit, chiar te-am urât

Că n-ai fost ea!”. Temute

Cuvinte fără de noroc

Ce nu le vreau rostite

Chiar de-aş fi liberă în loc…

Hai, minte-mă, iubite!

Sarută-mă, gustând din ea,

Iubeste-mă pe mine

Cu pasiunea asta rea

Ce sfâşie din tine,

Adună-mă în aşternut

Să pot visa cu tine

C-avem ce nicicând n-am avut:

Tu pe ea… eu pe tine!

RĂMÂI!…

De ce să pleci? Nu vezi ce frig e-afară?

La mine-n braţe bate o furtună

Să-mi sfîşie, sub rochia de seară,

Stânga de piept ce-n puls mi te îngână.

.

Îmi spui că-i vară şi-i mai bine, poate,

Să te grabeşti acum… Dar uite, NINGE!

S-au strâns cumva viforniţele toate

La geam… şi vara nu le poate-nvinge.

,

Întoarce-te din drum… mai dă-mi o clipă:

Căldura ta s-o smulg, s-o port cu mine

De-acum mereu. Promit să fac risipă

De veacuri pentru orele cu tine!

.

Lasă-mi auzul mângâiat de şoapta

Minciunii tale fără de pereche

Ce nicicând nu s-a cununat cu fapta!

Recită-mă ca pe-o baladă veche!

.

Eşti tot ce am!… Fă dragoste cu mine,

Să-mi mai amân doar cu-n extaz sfârşitul;

Să pot să plâng de-atâta drag de tine,

Când voi simţi în braţe infinitul!…

.

Ce gust de piersică în zi de vară

Îţi are goliciunea copsei roze!

Vezi?! Tremuri tot… Ţi-am spus că-i frig afară,

Iar noi suntem sălbatice mimoze…

.

Ah! Mi-era dor! Ce dor are să-mi fie

De ochii tăi muşcându-mă încet

Când mă citesc în vers de poezie

Ce n-a visat-o încă vreun poet…

.

Când degetele-ţi biciuiesc pe spate,

În ritm de Bach: adânc şi disperat,

Urme prelungi de vinete păcate:

M-agăţ de tine ca un înecat!

.

Prin nări îţi trag miresma până-n suflet

Şi-o pun stăpână peste trupul meu:

Mi-e Anima de-acum… şi-n chip de urlet

Mă-nfăţişez cu ea la Dumnezeu!

.

Nu! Nu-mi săruta fruntea de plecare!

Deja s-a terminat? Abia-ncepusem!

Abia uitam să cad în disperare…

Abia m-aveai… Părea c-abia te-avusem’!

.

Nu vreau în braţe-acum! Ce tristă odă

E, azi, acest cumplit „La Revedere!”…

„Adio!” a ieşit umil din modă;

Iubirea nici atât nu se mai cere.

.

Ce să mai spun?… E vreun cuvânt pe lume

Să-ţi poată-ntoarce paşii către mine?

Plânsul… de gât ar vrea să mă sugrume:

Nu vreau să-l vezi! Zâmbesc: RĂMÂI (!!!) cu… (mmm) bine!

ÎNTÂLNIREA DE DUPĂ

Eşti bine?… Te-am văzut tăcut:

Voiam să trec pe lângă tine

Ca un străin. Dar n-am putut:

Am vrut să văd dacă eşti bine…

.

Ah! Înţeleg… Te-a părăsit

Femeia pe care-ai iubit-o

La fel de mult cum te-am iubit…

Nu-mi spune: altul ţi-a răpit-o?!…

.

Cu ceva timp în urmă, poate,

Aş fi surâs a răzbunare,

Dar ştiu cum e când ai de toate,

Şi nu ai dragoste: cât doare!

.

Nu pot zâmbi. Ursite rele

Îţi cer chiar astăzi să plăteşti

Cu lacrimi… lacrimile mele.

Îmi pare rău! Ştiu c-o iubeşti…

.

Să stăm la o cafea?!… Ce bine

Mi-ar fi părut dacă-mi cereai

Atunci, demult, să stau cu tine

O clipă… chiar şi la un ceai!

.

Dar, azi, vezi tu, e prea devreme

Sau prea târziu e pentru noi

Să bem negrul amar, o vreme:

Tu eşti prea singur… pentru doi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*